Poeme de la Efes
Traian ?tef
Trecere clandestină
Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 /2012
Trecere clandestină
Nu mi s-a arătat de mult
Poate vrea să-mi spună că îndoielile mele
Din aceste zile neputințele uituceala
Au un loc de trecere
Să nu mă dau cu capul de pereți că limita
Mizeriei nu este periferia nici a bucuriei
Sufletul luminat de fulger
Parcă ar vrea să-mi spună
Dar acestea sînt vorbele mele care vor
Să înțeleagă tăcerile lui
Şi deodată se arată lîngă părul mare sîntămăresc
Cam răscolit de drum cu părul alb
Vîlvoi nebărbierit şi cu hainele ponosite
Iar eu îl stiam proaspăt bărbierit
În costumul cel nou îmbrăcat cu pălăria
La îndemînă
Poate trece timpul şi pe-acolo
Şi sînt umblate locurile şi nu este totul
Finisat ca spiritul şi se mai găseşte cîte-o
Ascunzătoare pentru o sticlă cu afinată
Cîte-o oală de lut pentru sarmalele cu păsat
Şi jumări de slănină că asta mi-a cerut
Cu vocea puțin răguşită spre dimineață apăsată
Şi acuma trebuie să caut intermediarii
Pentru această contrabandă cu afinată
Sarmale din păsat şi jumări fierte în oala
De lut nu ține neapărat eu să i le duc
După cîte mi-am dat seama fără să-i văd bine fața
Mai alb ca focul
Mai alb ca focul mă simt în creştetul muntelui
Care tot creşte din creierul meu de cîte ori povestesc
Despre tălpile roase ale urcuşului
Despre nopțile petrecute între miresme despre
Coborîrile în peştera urşilor după stropii de apă dintre calcare
Tu nu eşti puiul cucului eşti feciorul moşului
Îmi spune bătrînul meu înaintaş cu ochii albaştri
Care n-au văzut niciodată marea neagră
Dar au văzut cerul înstelat şi eu l-am văzut
Şi nu mi s-au albăstrit să fie ca ai lui
Ochii mei de cititor în cărți ca ai lui de cititor în stele
Mersul meu de umblător printre statui precum al lui
De coborîtor din cronici somnul meu înlemnit
Precum al lui desfrunzit sau al muntelui nemărginit
Cu Ion
Împart cu Ion cele două țigări care i-au mai rămas
În pachet
Nu se supără el cum nu se supără pe toți aceia
Îi ciugulesc ei din palmele darnice care zumzăie
De atîta calm
Avem aceiaşi prieteni şi acelaşi inamic
Cu prietenii stăm ore lungi dar inamicul
Se retrage spilcuit într-o cameră de alături
Să aştepte ce să aştepte să ne enervăm să ne luăm
La bătaie cu el să-şi arate fața nevăzută
Puterea din întuneric
Îl lăsăm în plata domnului şi noi cu prietenii
Care tot vin la cină şi vor rămîne pînă la micul dejun
Plătit în avans pentru ziua de mîine
Poate vom începe mîine o călătorie în jurul lumii
Cu un pachet de țigări întreg şi un vin vechi
Ceruit