Un album marca ICR impresionant: Aurel Bulacu.

 Un album marca ICR impresionant: Aurel Bulacu. Cu puțin timp înainte ca Institutul Cultural Român să intre sub un şi mai înalt patronaj, acela al Senatului României, să capete o nouă configurație (chiar un pic mai stufoasă!) a conducerii, aşezându-se astfel pe un alt făgaş de organizare şi funcționare – cu sprijinul, în primul rând, al unei strategii şi politici culturale diferite privind înfrățirea diasporei cu riturile străvechi de germinație a gândirii şi mentalităților proto-dacilor şi neo-romanilor de acasă, precum şi, era gata-gata să uităm, pe definirea, în sfârşit exactă, a provinciilor culturale româneşti – ei bine, cu foarte puțin timp înainte ca toate aceste prefaceri şi înnoiri să aibă loc, ICR a mai apucat să scoată de sub tipar un splendid album monografic, dedicat pictorului Aurel Bulacu. Un ultim, probabil. Căci, din păcate, seria care i-a avut ca protagonişti, de-a lungul anilor, pe – alegem absolut la întâmplare – Vladimir Zamfirescu, Henri Mavrodin, Corneliu Baba, Teodor Moraru, Tudor Banuş, Marin Gherasim, Devis Grebu, Gheorghe Anghel, Florin Ciubotaru sau Ion Popescu Negreni, s-ar putea să se încheie aici, la borna Aurel Bulacu. Pe de o parte, pentru că încă nu se cunosc intențiile noii conduceri a ICR privind promovarea în viitor a artelor româneşti (nu e clar dacă procesul va continua şi în afara țării sau se va intensifica doar în interior, pe zone bine caroiate!), iar, pe de altă parte, rectificările bugetare aplicate Institutului par să fie – indiferent de regim – necruțătoare. Or, trebuie să recunoaştem că un asemenea album costă, fiind el însuşi un obiect de cultură spirituală, un produs cu valoare patrimonială, asupra autenticității căruia nu se poate îndoi nimeni. Bref! o operă de artă. Volumul are – cel puțin la prima ochire – două atribute care-l fac să iasă dintr-o mai veche prejudecată: în primul rând, beneficiază de un text cu densitate (sub semnăturile Aureliei Mocanu, Doinei Păuleanu şi a lui Adrian Guță), ce ocoleşte stilul vechilor şi obişnuitelor encomioane şi, apoi, de o compoziție inedită, spectaculoasă (coordonată de Aurelia Mocanu). A doua reuşită impresionantă o reprezintă concepția grafică şi fotografiile realizate de Claudia Tache. Noutatea remarcată în privința compoziției acestui album constă în faptul că viziunea asupra operei pictorului Aurel Bulacu nu este diacronică (aşa cum ne-au obişnuit, de ani şi ani, albumele de artă, să le zicem clasice, despre feluriți artişti!). Ci e sincronică. Pe orizontală. Este ca un tablou fără linie de fugă, lipsit de perspectiva unei dinamici evazioniste. Este ca un autoportret la care, dacă te uiți până-ți lăcrimează ochii, îți rezervă surprize nebănuite. Este, de fapt, un fel de compte-rendu asupra temelor, semnelor, frustrărilor, complexelor, dilemelor, obsesiilor, anxietăților, subiectelor (şi, totodată, subiectivismelor!) autorului. Ele sunt descoperite şi, apoi, reliefate ca esențiale relate ale unui sistem existențial şi de spirit, în interiorul unei rețele bine puse la punct de către destinul de tâmpla căruia se sprijină artistul. Şi, repetăm, într-un raport de simultaneitate poate la fel de provocator ca şi o biografie fabuloasă. Prin urmare, după trei eseuri asupra operei autorului, ce deschid albumul (de fapt, dacă e să fim corecți, deschiderea o face autobiografia acestuia, scrisă într-un stil deliberat naiv, pentru a permite dezvoltările ulterioare!), urmează seria de radiografii ale tuturor motivelor care circulă în opera lui Aurel Bulacu, în formă de cicluri. De la autoportrete, Bărăganul, ipostazele cuplului, ciclopii sau celebrele armuri, până la trofeele, himerele, obsesiile femininului (în viziuni uneori atroce!) sau eseurile asupra destinului – Bulacu face praf orice tentativă paradigmatică. Nu poate nici începe cu limpezime, nici continua cu claritate. Orice inițiază este, de fapt, nu o premieră, ci un follow-up, iar, atunci când zici că stăruie (având la bază un background!), de fapt, el începe. Aurel Bulacu este reprezentarea unei teme oneste, suficiente sieşi şi, mai ales, sferice. Perseverent şi sincron cu el însuşi. Aurel Bulacu este tema temelor reunite într-o singură temă: Aurel Bulacu.