MIRCEA ELIADE ŞI VALERIU BOLOGA Corespondența postbelică

M. Eliade către V. Bologa

 

History of Religions

An International Journal for Comparative Historical Studies

 

3 mai 1969

 

Mult stimate Domnule Bologa,

Poate îți mai aduci aminte de mine: acum vreo patruzeci de ani mi-ai publicat un studiu despre botanica indiană. Am mai scris de atunci câte ceva despre alchimiile asiatice şi occidentale, lucrări pe care ți le voi trimite cu bucurie dacă aş cunoaşte o adresă mai certă.

De curând, am început să primesc cărți şi reviste din țară. Printre ele, Steaua - unde ți-am citit (cu câtă emoție!) elogiul hipocratismului. Aflu, din articolul D-tale, de cartea D-rului Gh. Brătescu. Tare aş vrea s-o posed – nu numai s-o citesc. Aş putea oferi, în schimb, D-rului Brătescu o carte de pe aici, care l-ar interesa.

În speranța că scrisoarea de față îți va ajunge, te rog să crezi în sentimentele de prietenie şi admirație pe care, încă din 1927, ți le păstrează 

al D-tale devotat,

Mircea Eliade

P.S. Despre mine: sunt „distinguished Service Professor of History of Religions” la Chicago Univ[ersity] şi-mi petrec verile în Europa, unde sper să te pot întâlni. 

 

Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, Cluj, MS-118

 

 

2

V. Bologa către M. Eliade

 

Cluj, 7 iulie 1969

 

Dragă Mircea Eliade,

Un copil sub pomul de Crăciun nu s-a bucurat atât de mult ca mine când ți-am primit scrisoarea. Împreună cu asistenta de la catedră, tânăra, inteligenta, simpatica şi nițel cam leneşa Gabriela Rusu, care de mult e o mare admiratoare a dumnitale am râs din inimă la preambul „Poate îți mai aduci aminte de mine”. Dragul meu, de când am primit ultima dumnitale scrisoare, în 1943, ți-am urmărit – pe cât mi-a fost posibil – din recenzii şi bibliografii ascensiunea, m-am bucurat de ea şi adesea a trebuit să-i povestesc Gabrielei câte ceva despre dumneata. Pe urmă ai apărut iarăşi în coloanele publicațiilor noastre şi iarăşi şi iarăşi ne-am bucurat. Îmi dai voie să te agrăiesc aşa familiar cum îți spuneam când erai tinerel (iar eu încă relativ tânăr).

I-am trimis o copie a rândurilor dumnitale lui Brătescu. Mi-a răspuns entuziasmat şi mi-a comunicat că ți-a trimis cartea despre Hipocrat et de quibusdam aliis disponibilibus. El şi cu Vătămanu lucrează bine în Bucureşti, amândoi sunt de mare nădejde. Bucurie am şi cu elevul şi cu urmaşul meu Izsak în Cluj şi profesorul Iosif Spielmann din Târgu Mureş, tot ucenic al meu. Suntem pe cale bună cu istoria medicinei; mai dezlânat se lucrează în istoria ştiințelor, deşi şi în acest sector sunt câteva elemente tinere promițătoare, mai ales în Bucureşti. Aici în Cluj stâlpul este academicianul Emil Pop, un într-adevăr valoros istoriograf al biologiei.

Nu te mira de copia pe care o găseşti aici alăturată. Cei 77 de ani ai mei, arteroscleroza obligatorie şi un mic ramolisment incipient îmi dau de furcă: scriu greu, deci scump în corespondență. Prind momente când drăguța de Gabriela e puțin liberă ca să mi-o facă, benevol, pe dactilografa. De aceea, când am scris prietenilor mei, medico-istoricilor din Frankfurt, Artelt şi Heischkel o lungă dare de seamă despre metehnele mele, am bătut-o în 6 exemplare şi copiile le trimit la alți prieteni pentru informarea lor. Cunoscându-ți interesul pentru persoana mea, cred că nu te va plictisi.

În curând vei primi nişte pachete cu ceea ce mai am disponibil din publicațiile mele. Îți doresc răbdare parcurgându-le. Te rog să le guşti cu discernământ, fiind îndeosebi atent la anii apariției pentru a înțelege unele particularități şi de-asemenea caută să cerni ceea ce în lucrările în colaborare aparține lui Bologa sau colaboratorilor.

Am dat dispoziție să fii informat în legătură cu congresul din Bucureşti în 1970. Poate vei participa şi dumneata. Dacă starea îmi va permite atunci o deplasare în capitală, m-aş bucura nespus să te revăd.*

Cu mult drag,

Valeriu Bologa

 

* Sau poate ai veni şi la Cluj. În ultimele decenii s-au realizat mai multe lucruri de valoare şi interesante, foarte frumoase, vrednice să le vezi! Cred că săpăturile dacice din Muzeul de antichități şi lucrările arheologilor clujeni din şcoala Pârvan-Daicoviciu ar fi revelatoare pentru D-ta.

V.B.

 

University of Chicago Library, Mircea Eliade Papers, 64.4

 

 

3

M. Eliade către V. Bologa

 

4 Place Charles Dullin

Paris 18`

13 sept[embrie] 1969

 

Dragă Domnule Valeriu Bologa,

Am primit aici, retransmisă de la Chicago, scrisoarea D-tale din 7 iulie; inutil să precizez cu câtă bucurie am citit-o şi recitit-o! Ştiam că rândurile mele ți-au ajuns, pentru că primisem cartea d-rului Brătescu, dar aşteptam şi un semn de viață, ca să mai aflu noutăți despre D-ta şi despre Cluj. Am plecat însă la începutul lui august la Roma, şi scrisoarea D-tale m-a căutat, vreo câteva săptămâni, prin mai multe oraşe!…

M-au întristat informațiile de ordin medical, dar mă consolez repetându-mi că un istoric al medicinii dispune de perspective prea vaste pentru ca fragmentul autobiografic să nu-şi dilate, exagerat proporțiile. În orice caz, îmi doresc şi mie, la 77 de ani, măcar o jumătate din activitatea D-tale! Evident, când voi veni în țară nu voi uita să mă reped la Cluj - care a rămas pentru mine centrul cultural incomparabil de acum 30-40 de ani. De la Chicago (adică, după 15 octombrie) îți voi trimite ceva din lucrările mele mai recente. Din păcate, prea puține în legătură cu istoria ştiințelor. Dar unul din cei mai străluciți studenți ai mei îşi pregăteşte teza (în Istoria Religiilor) despre taoism, alchimie şi medicină… Am satisfacția că în aceşti ultimi 12 ani de când conduc Departamentul de Ist[oria] Rel[igiilor], Univ[ersitatea] din Chicago s-a impus ca cel mai important centru din lume. A trebuit să vină un român ca Istoria Religiilor să devină „disciplină la modă” în Universitățile americane. S-au creat aproape 20 de catedre noi la Universități importante, şi toate au fost ocupate de foştii mei elevi. Acum, trebuie să ne luptăm să ținem studenții până la doctorat – căci imediat după licență sunt ispitiți cu poziții şi salarii fabuloase la alte Universități (ce să-i faci dacă e „la modă”?). Singurul meu regret: că am avut, şi am, studenți din toate continentele – vreo 16 țări; dar numai din România, nu. Şi mi-ar părea rău ca metoda pe care am elaborat-o şi rezultatele la care am ajuns să fie discutate la Tokyo şi Sydney, în Uganda şi Argentina, şi în toate Universitățile din Statele Unite şi Europa – afară de România…

Vei primi de la Payot, când va apare (probabil, la iarnă), De Zalmoxis à Gengis Khan. Études comparatives sur la religion et le folklore de la Dacie.

Cu cele mai sincere urări de sănătate, 

al D-tale,

Mircea Eliade

 

Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, Cluj, MS-120

 

 

4

V. Bologa către M. Eliade

 

Prof. Valeriu Bologa

Cluj

Strada Pasteur 6

 

Cluj, 20 noiembrie 1969

 

Dragă Mircea Eliade,

Cu prilejul jubileului de 20 de ani de la apariție, revista Steaua vrea să scoată, în decembrie, un număr festiv. Are asigurate colaborări foarte simandicoase şi valoroase. Mi-au cerut să dau şi eu ceva, pe cât se poate în legătură cu… Mircea Eliade! Am făcut un articol Mircea Eliade şi istoriografia medicală clujeană. În el se trece în revistă ceea ce ai scris d-ta cândva despre noi, iar pe urmă – şi aici e greutatea specifică a articolului – se reproduc toate scrisorile, din 1927 până în 1969, ale lui M.E. către V. Bologa. Natural că din aceste scrisori s-au omis câteva pasagii care sunt de o natură mai intimă, aşa cum am crezut de cuviință pentru a nu comite indiscreții intimiste. A ieşit ceva foarte frumos şi cei de la Steaua sunt încântați. Dar directorul, Aurel Rău, foarte just, are o ezitare: ar vrea, şi sunt de acord cu el, ca d-ta să fii înştiințat şi să ne dai „absolutoriul”. Lucrul este urgent. Te rog răspunde-mi imediat.

Eu am un mare interes ca acest articol să se publice. Am fost şi suntem considerați noi medico-istoricii (şi mai general chiar, istoricii ştiinței) ca un fel de a cincea roată la car, suntem priviți cu un zâmbet îngăduitor şi ironic, ca ceva foarte inutil în lume. Pe mine lucrul acesta nu mă mai atinge; după 50 de ani de luptă cu mori de vânt m-am imunizat şi sunt „jenseits von Gut und Böse”. Dar vreau să-i ajut pe cei tineri care au pornit pe căile bătute de mine şi au de luptat cu aceeaşi indiferență. Azi Mircea Eliade este în vogă; cuvântul lui e greu de tot la cumpănă. Ceea ce a scris el lui Bologa în curs de 20 de ani e un certificat de valută forte, care ar fi de mare preț pentru tinerii noştri istorici ai ştiințelor şi – drept să-ți spun – îmi flatează amorul propriu, chiar aşa bătrân şi cu piele de rinocer cum sunt. (Nu în sensul rinocerilor lui Ionescu).

Deci, dragă Mircea Eliade, slobozeşte pe robul tău, urgent, par avion, ca să vedem Steaua de la Răsărit încă în luna decembrie.

Cu drag,

bătrânul V. Bologa

 

University of Chicago Library, Mircea Eliade Papers, 64.4

 

 

5

M. Eliade către V. Bologa

 

History of Religions

An International Journal for Comparative Historical Studies

 

2 decembrie 1969

 

Iubite Domnule Profesor,

Răspund pe loc scrisorii D-tale din 20 no[iembrie]. Inutil să-ți spun cât sunt de măgulit că voi figura într-un articol semnat de D-ta şi în al cărui titlu figurează numele sfânt al Clujului! Evident că nu mă împotrivesc. Dar tare mi-e teamă că scrisorile mele de pe vremuri – mai ales cele din India – cuprind năzbâtii istorico-medicale (sau chiar istorico-ştiințifice) de vor râde tinerii, şi praful se va alege din bruma mea de „autoritate”!!! Fii, deci, te rog mult, necruțător şi „taie” tot ce veşnic tânăra ignoranță (care m-a ajutat atât de mult în viață) a proclamat peste limitele îngăduite chiar celui mai leneş licean.

Cu urări de bine şi multă sănătate,

al D-tale,

Mircea Eliade

 

Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, Cluj, MS-121

 

 

6

V. Bologa către M. Eliade

 

15 aprilie 1970

 

Dragă Mircea Eliade,

Azi dimineață am primit Zalmoxis. Deocamdată am tăiat filele şi am ciugulit pagină de pagină. A fost un regal! E formidabil ce bogăție de informații documentare zace în această carte, cum legi cele mai disparate amănunte şi dai o sinteză de cea mai înaltă factură. Urmează acum citirea pe îndelete, cu creionul în mână, care va fi un deliciu. Îți mulțumesc din toată inima pentru marea bucurie ce mi-ai făcut.

În curând vei primi de la catedra mea câte ceva nou.

Cu drag şi multă prietenie,

V. Bologa

 

University of Chicago Library, Mircea Eliade Papers, 64.4

 

 

7

Valeria şi Sandu Bologa către M. Eliade

 

†

 

Profondément affligés, Valeria, Lucia et Sandu font connaître á tous leurs amis et connaissances le décès, survenu le 30 octobre 1971, de leur époux et père, âgé de 79 ans,

VALERIU LUCIAN BOLOGA

membre de plusieurs académies et sociétés scientifiques étrangères.

Après une vie digne, consacrée au progrès de la science et de l’humanité, a été enterré dans le cimetière central de Cluj, Roumanie.

Dr. Valeria Bologa Dr. Sandu Bologa

Str. Rahovei 29 str. Rosetti 15

Cluj, Roumanie Cluj, Roumanie

 

University of Chicago Library, Mircea Eliade Papers, 64.4

8

Gabriela Rusu către M. Eliade

 

Cluj, 18 ianuarie 1972

 

Mult stimate Domnule Profesor,

Ritmul obişnuit nu i-a fost micşorat până la 6 septembrie 1971, data primului infarct cardiac. A zăcut în spital până la al treilea, care l-a răpus.

Scrisorile şi publicațiile pe care i le-ați trimis i-au fost de fiecare dată mare bucurie. Este lesne de înțeles.

Domniei voastre: distinsă prețuire,

Gabriela Rusu

 

University of Chicago Library, Mircea Eliade Papers, 71.4

 

 

9

Lucia Bologa-Domşa către M. Eliade

 

Cluj, 30 ianuarie 1972

 

Stimate Domnule Profesor,

Această scrisoare vă aduce trista veste a plecării dintre noi a celui care pentru Dumneavoastră a fost un amic ce vă stima şi aprecia în mod deosebit, iar pentru mine a fost un tată minunat.

Lipsa lui o resimt tot mai mult pe măsură ce trece timpul şi abia acum, când nu-l mai avem stâlp de sprijin în mijlocul familiei, îmi dau seama că atunci când trăia, furată de măruntele preocupări zilnice, nu am reuşit să-l cunosc în suficientă măsură. El era pentru mine doar tata… Umanistul, omul de ştiință, cercetătorul dăruit muncii sale – sunt aspecte care am impresia că pentru mine prezintă încă multe necunoscute.

Tot mai acută e senzația că, față de memoria lui, o datorie mi se impune: să-l cunosc cât mai adânc, să mă apropiu de munca şi realizările lui, să înțeleg „omul” care a fost tata, pentru a putea trece toate acestea mai departe, în amintirile copiilor mei, nepoții lui favoriți.

Din acest motiv apelez la bunăvoința Dumneavoastră şi, deşi ştiu că sunteți mult ocupat cu studiile ce le întreprindeți, îmi iau totuşi îndrăzneala a Vă ruga să aşterneți pe hârtie, pentru mine şi ai mei, tot ce credeți că ne interesează, tot ce vă amintiți în legătură cu tata. Tot dumneavoastră sunteți – cred – în măsură să ne spuneți şi care a fost ecoul muncii lui în lumea ştiințifică internațională… Dumneavoastră puteți în felul acesta să mă ajutați să-mi cunosc mai bine tatăl!

Moartea lui ne-a luat aproape prin surprindere. Cu toții ne temeam pentru mama, a cărei sănătate era şubrezită de repetate accidente cardiace şi nu ne gândeam că omul aparent sănătos, plin de vigoare şi elan, care zilnic lucra 8-10 ore la Institut, ne va părăsi primul. Două infarcte cardiace în repetiție au determinat spitalizarea lui şi, tocmai când îl credeam ieşit din pericol, un al treilea infarct i-a fost fatal.

A suportat boala cu multă răbdare şi stăpânire, deşi era convins că nu va scăpa; a privit ideea morții cu calm şi fără teamă, iar atunci când momentul a sosit, a murit cu zâmbetul pe buze, împăcat, mulțumit că, în fine, a venit şi pentru el sorocul odihnei, după o viață plină de muncă.

Nouă ne-a rămas doar amintirea lui caldă, luminoasă şi bună…

Dacă doriți să-mi îndepliniți rugămintea, vă rog scrieți la următoarea adresă: strada Rahovei, nr. 29, Cluj, județul Cluj, România.

Cu adânc respect,

Dr. Lucia Bologa-Domşa

 

University of Chicago Library, Mircea Eliade Papers, 71.4

 

 

Notă asupra ediției

 

Corespondența lui Mircea Eliade (1907-1986) cu Valeriu Bologa (1892-1971) – optsprezece scrisori din perioada 9 decembrie 1927 - 5 iulie 1938 şi alte două disparate din 1 septembrie 1943 şi 3 mai 1969 – a fost publicată de cel din urmă în anul 1969. Din nefericire, această ediție a fost cenzurată, fiind eliminate nu numai referințele la motivația financiară a publicării unei părți a literaturii lui Eliade, ci şi frazele în care era vorba despre Nae Ionescu, Cuvântul, Vremea sau despre urmărirea sa politică din anul 1938. După exact trei decenii, în 1999, ea a fost reluată ca atare în primul volum al corespondenței lui Mircea Eliade. O nouă ediție, reintegrând 

fragmentele cenzurate, am publicat noi înşine în 2003. Ea cuprinde şi ultimele două scrisori trimise de Eliade (la 13 septembrie şi 2 decembrie 1969).

Scrisorile interbelice ale lui Valeriu Bologa către Eliade – douăsprezece, acoperind perioada 2 decembrie 1927 - 11 februarie 1938 – au fost publicate mai întâi în 1990, iar apoi reluate în primul volum al seriei de corespondență primită de Eliade. În anexa ediției necenzurate a scrisorilor lui Eliade, din 2003, am adăugat şi prima scrisoare postbelică a lui Bologa (7 iulie 1969). Precizam acolo că toate scrisorile trimise de medicul clujean după război se păstrează în fondul Mircea Eliade Papers de la Biblioteca Universității din Chicago.

În mai 2011, când am avut prima ocazie de a cerceta arhiva lui Eliade din Chicago, am găsit şi aceste scrisori – în număr de trei –, precum şi alte câteva trimise de asistenta şi de familia lui Bologa. Putem astfel oferi o imagine completă a corespondenței postbelice dintre cei doi savanți (lipsesc scrisoarea lui Eliade către Gabriela Rusu şi un eventual răspuns al său la scrisoarea Luciei Bologa-Domşa). Interesante în sine, valoarea acestor scrisori se vădeşte pe de-a-ntregul abia integrate epistolarului interbelic dintre cei doi savanți şi coroborate cu celelalte date cunoscute ale relației lor.

Scrisorile au fost editate conform normelor actuale, păstrând particularitățile de stil şi exprimare ale autorilor lor.