FLAŞNETARUL DIN MEDIO MONTE

Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 /2013

Otto Tabakov trăia în Medio Monte de vreo treizeci de ani. Inițial, fusese francez şi cântăreț la flaşnetă în piața de la Gare du Lyon în Paris. Pe atunci, îl chema Bernard Dupont. Îi avea pe Gupta şi Lal, ca şoricei şi pe Sastri şi Rao, ca papagali. Lua micul dejun la un bistro în piața de la Gare du Lyon. Madama îi aducea şuncă şi omletă. Croissant şi cacao fără lapte. Prin vitrina bistroului, Bernard Dupont vedea intrarea principală în Gare du Lyon. Locul lui de muncă. La piciorul stâng, Bernard Dupont îl avea pe Gupta. Englezul de la masa alăturată privea îngrozit. „Shiner”, a strigat englezul. Madama a apărut zâmbitoare, spunând: Shiner Gupta a venit pentru les produits. „Merci, madame”, a spus englezul părăsind scandalizat bistroul. „Bernard, o să-l dăm afară pe Gupta”, a zis madama. „Dacă îi place aşa de mult, ți-l dau să-l duci acasa”, a zis Bernard. „Bernard, de ce nu ai tu un coşuleț albastru în care să doarmă două pisici?”, a completat madama. Bernard Dupont a ieşit supărat din bistro. A păşit pe trotuarul ud. „Pentru prima dată după ani de zile, simt că sunt din nou viu”, şi-a spus Bernard Dupont, pregătit să lase-n urmă Gare du Lyon. După două luni, ajunsese în Medio Monte. Îl chema Otto Tabakov. Cânta la flaşnetă în piața centrală. Trecuseră de atunci treizeci de ani.

*****

În timp ce Otto Tabakov îşi vedea de treaba lui în Medio Monte, madama care avea bistroul în piața de lângă intrarea în Gare du Lyon din Paris povestea cum Bernard Dupont a murit într-un azil de săraci şi ?oricelul lui, Gupta, a fost devorat de o mâță hoinară ce îşi ducea veacul pe peroanele gării. Apoi, madama s-a îmbolnăvit rău. În şase luni, o duceau neamurile în sicriu, tocmai la cimitir. Din bistro s-au ales praful şi pulberea. Despre Bernard Dupont nimeni n-a mai rostit un cuvânt. Nici despre Shiner Gupta nu s-a mai auzit chiar nimic.

*****

Otto Tabakov din Medio Monte se-ncovoaie după bănuțul aruncat de primar pe trotuar. În piața din Medio Monte se adună lume. De la cafenea se aude muzica flaşnetei.

„Vezi, de când cântă Otto în piață, oraşul ăsta începe să fie apreciat”, îi spune primarul şefei lui de birou. Madama Yeva e şefă de cabinet la primărie. Un curvoi de muiere, care trăieşte cu cine apucă. Noaptea doarme cu Otto Tabakov. În pat. Ziua lustruieşte biroul primarului din Medio Monte cu spatele. Yeva e vaduva unui armean ce avusese prăvălie de dulciuri în Piața Centrală. Săracul murise de gelozie şi de inimă rea. Lumea bună din Medio Monte îi spunea Yevei „curvoiul ăsta din cauza căreia nu mai avem minunatele dulciuri ale armeanului”.

Otto Tabakov mişca manivela pentru cântecul de toamnă din oraş. Ceața învăluia clădirile. Doamnele din Medio Monte păşeau cu grijă pe străduțele pietruite. Înspre Piața Centrală. „Să nu vă rupeți tocurile!”, striga madama Yeva de la fereastra cabinetului primarului. Apoi râdea gâlgâit. „Doamnele astea simandicoase țin în mâini coşuri roşii ori albastre pentru cumpărături”, îsi spunea Yeva muşcând cu pofta din felia de plăcintă armeneasca plină cu mere. În fiecare dimineață, ieşea din primărie. Îi ducea domnului Otto Tabakov o felie de plăcintă armenească plină de mere răzălite. Se apleca înspre el şi îi şoptea: „Domnule, o să vă rog să mâncați. Învârtiți din manivelă cu stânga şi mâncați cu dreapta, ca să nu mai fiți aşa de slăbănog”.

Otto Tabakov, flaşnetarul din Medio Monte, văzuse în vitrina magazinului central cea mai faină bicicletă bleu din viața lui. Ar fi fost tare frumos să o cumpere. „Aici, în oraşul acesta, nimeni nu-şi permitea o astfel de bicicletă”, şi-a spus, învârtind din manivela flaşnetei.

Flaşnetarul îşi râşneşte cântul. Cineva îl ascultă. „Peste spicele de grâu. Pe sus. Fulgerând, rândunicile albastre se pregătesc de drum. În Medio Monte a venit ceața toamnei. Acolo nu lipseşte nimic. Acolo sunt haine de pus pe trupuri atinse de frig”.

Flaşnetarul Otto Tabakov îşi râşneşte cântul. Cineva îl ascultă. Acolo, în Medio Monte, te poți gândi la insule cu mirodenii, cu pietre cum scânteie în nisip, cu melcii din mările ce scaldă țărmurile Europei şi din care picură, precum veninul viperelor, zâmbetul doamnelor simandicoase ale oraşului.

Otto Tabakov îi compusese o piesă Yevei. O cânta la flaşnetă când primea felia de plăcintă cu mere: „Sufletul tau îndrăgostit / Covorul tibetan l-a împletit”.

Doamnele din Medio Monte o disprețuiau şi mai abitir pe Yeva: „Auzi, domnule, curvoiul ăsta de muiere are şi melodie. Aşa-i în lume, cu cinstea şi respectul nu ajungi nicăieri”, spuneau femeile alea de câte ori auzeau melodia Yevei născută din învârtitul manivelei domnului flaşnetar Otto Tabakov.

*****

Domnul primar din Medio-Monte îi spunea flaşnetei caterincă.

*****

Yeva îi spunea primarului de câte ori se aflau în intimitatea biroului de la primărie că flaşnetarul Otto este egal cu un muzicant ambulant care învârte de o manivelă la flaşnetă.

*****

Flaşneta domnului Otto Tabakov din Medio Monte avea burduf din piele. Alama şi lemnul din alcătuirea acestui vechi instrument răspundeau de sunete. Tonurile şi registrele numeroase făceau de neprețuit flaşneta acestui domn ce trăia de peste treizeci de ani în ora?. Toți cetățenii din Medio Monte ştiau că flaşneta domnului Otto Tabakov era aproape unicat. AVEA ROLE. FLAŞNETA SE DĂDEA PE ROLE PRIN MEDIO MONTE. Doamnele oraşului erau îndrăgostite de slăbănogul domn Otto Tabakov. Se apropiau cu tandrețe de flaşnetar. Puneau bănuțul pe trotuar. Îi şopteau în urechea stângă: „Măi, Otto, mare Spielmann eşti tu, măi!”. Apoi plecau repede înspre cafenea. Roşeau. Îl aşteptau. Sperau. Otto Tabakov stătea fix. Parcă înțepenit în piața din Medio Monte. Flaşneta avea role. Otto Tabakov avea picioare. Yeva apărea de două ori într-o oră la fereasta cabinetului primarului. Îl supraveghea. Îi spunea că nu doreşte să-l piardă. Că nu vrea ca doamnele din Medio Monte să i-l fure. Noaptea. În pat. Când erau goi. Când luna plină lumina şi munții din jurul oraşului.

*****

Doamna Fischer i-a spus doamnei Hoffmann la cafenea că Otto cânta muzica altui timp. Doamna Hoffmann i-a spus doamnei Fischer la cafenea că altu-i pământ pentru tălpi. „Pe vremea acestei muzici, doamna Fischer, se dispărea altfel din oraş”, a mai completat doamna Hoffmann. Ca să nu rămână mai prejos, şi doamna Hoffmann i-a spus doamnei Fischer: „Neputințele se cântau atunci în alte locuri şi nu se ascundeau pe sub pervazuri, doamna Fischer”. „Nici nu existau neputințe atunci”, a strigat doamna Fischer înspre doamna Hoffmann. Cele două doamne se îndrăgostiseră de Otto Tabakov. Erau geloase una pe alta. Începuseră să se urască. Se suspectau de mult. Doamna Hoffmann credea că doamna Fischer îşi petrecea nopțile cu slăbănogul şi că-l alinta spunându-i Otto. Acelaşi lucru îl credea şi doamna Fischer despre doamna Hoffmann. Cele două doamne fuseseră prietene din copilărie. Absolviseră împreună şcoala de fete din Carei. Se măritaseră în aceeaşi zi cu doi ingineri specialişti în minerit, veniți în Medio Monte de la Viena.

*****

Otto Tabakov avea mersul legănat. Ca-n valsurile vieneze. Zâmbea pe sub mustață. În piața de lânga Gare du Lyon cânta la flaşnetă. Vindea bilete de papagal la intrarea înspre peroane. Papagalii coțofeni le scoteau din cutiuțe. Concepuse patru tipuri de bilete. Oamenii îl iubeau. Strigau după el: „Bernard, o să-ți cumpărăm toate biletele!”. Otto Tabakov se numea atunci Bernard Dupont. Trecuseră mai bine de treizeci de ani. Avea o cutiuță din care papagalii porneau extragerea. „Întâlnirea cu destinul. Hai la întâlnirea cu destinul!”, striga Bernard Dupont. Toate bilețelele erau despre împlinirea fericită a poveştilor de dragoste.

Yeva îşi purta prin Medio Monte flaşnetarul „la patru ace”, cu veston negru, joben cu boruri largi. „Dragostea e peste tot şi pentru fiecare”, îi spunea Otto Tabakov şefei de cabinet a primarului.

*****

Otto Tabakov se trezise în acea dimineață foarte fericit. Yeva îi aprobase deplasarea în târgul de la Debrecen. Yeva îi aprobase achiziționarea şoriceilor Gupta şi Lal şi a papagalilor Sastri şi Rao.

*****

Jobenul cu boruri largi pe care se hârjoneau Gupta şi Lal. În Piața Centrală din Medio Monte. Sub privirile hulpave ale doamnelor Fischer şi Hoffmann. Otto Tabakov scria bilețele vesele pentru întâlnirea cu destinul. „Poftiți, doamna Fischer!”, „Luați, doamna Hoffmann!”, zicea Otto Tabakov către cele două doamne din Medio Monte. „Sunt patru tipuri de bilete vesele”, şoptea enigmatic Otto Tabakov.

Când îi aducea felia de prajitură cu mere, Yeva extrăgea un bilețel. „Lasă-l pe Gupta, Otto. El trage cu pricepere biletul care spune adevărul”, zicea Yeva. Apoi, citea cu spaimă. Apoi, se bucura. Veştile erau bune. Biletul îi spunea că va trăi optzecişicinci de ani.

*****

Doamna Hoffmann: Papagalii lui Otto sunt dresați, doamnă Fischer. Nu e bine să luăm bilete de la papagali de genul ăsta. Dacă ele sunt doar necâştigătoare?!

Doamna Fischer: Frumos şi adânc ai zis, doamnă Hoffmann!

Doamna Hoffmann: He, he…Otto mi-a zis că după ce plec eu bagă papagalul la sân, să nu înghețe, că-i toamnă friguroasă în Medio Monte. După ce am tras biletul şi l-am citit, am văzut că scria că voi trăi 85 de ani şi o să mă mărit cu băiatul Vasile. Exact aşa era scris acolo, doamna Fischer. Acuma, eu m-am măritat deja. Da’ am început să-l strig pe domnul Hoffmann – Vasile. Ca să trăiesc optzecişicinci de ani, doamnă Fischer!

Doamna Fischer: A venit şi curvoiul asta de Yeva. După ce i-a dat felia de plăcintă cu mere, a tras un bilet. Cred că-i scria de bine, avea un zâmbet larg pe față.

Doamna Hoffmann: În fiecare zi o păcăleşte. Otto nu-i prost. Îi dă acelaşi bilet vesel. Curvoiul de Yeva crede şi pleacă fericită la ea la cabinet.

Doamna Fischer: Exact aşa am bănuit şi eu. Mulțumesc, doamnă Hoffmann, pentru sinceritate.

Doamna Hoffmann: La revedere, doamnă Fischer.

Doamna Fischer: La revedere, doamnă Hoffmann.

*****

Cine-i comandantul. Şi cine-i sergentul. Otto Tabakov hoinărea prin parcul din Medio Monte. Lăsase flaşneta lângă zidul din dreptul primăriei. Avea patruzeci de minute de linişte. Calmul florilor roşii şi galbene. Maeştrii grădinari din Medio Monte erau renumiți până dincolo de Debrecen. Toamnă. Aurul de toamnă al ulmului din parc. În aerul de toamnă se leagănă crengile de măr. Sturzii de vară au tăcut.

„Când va veni luna plină, animalul roşu din bârlogul Dealului Minei se va simți alungat”, îşi spune Otto Tabakov.

„Când am venit în acest oraş, eram străinul alb. Atunci am văzut rămurişul înverzit şi macul din norii de argint din oraş. Şi am ştiut…Am ştiut că aici e casa. În Medio Monte locuieşte Otto Tabakov, flaşnetarul”, îşi spune grăbit Otto Tabakov. Pauza s-a terminat. Flaşneta îl aşteaptă rezemată de zid.

*****

Papagalul Sastri îşi mişcă degajat aripile. Flaşneta cântă. Vals. Papagalul Sastri face zboruri scurte. Bate din aripi în ritmul muzicii. Papagalul Sastri a trăit în Debrecen câțiva ani. Acum, şi papagalul Sastri, şi papagalul Rao, şi şoricelul Gupta, şi şoricelul Lal trăiesc în Medio Monte. Papagalul Sastri a prins în plisc un bilet pentru stăpâna Yeva. A zburat cu el făcând rotocoale largi deasupra flaşnetarului. Yeva s-a apucat de citit.

„Într-o zi, papagalii ăştia şi şoriceii ăia vor muri”, îşi spunea Yeva în fiecare zi. Un zâmbet larg de bucurie îi apărea pe față.

„Iar a păcălit-o cu bilețelul vesel Otto”, spuneau în cor, fericite, doamnele Fischer şi Hoffmann din Medio Monte.

*****

Primarul Becker Laurențiu din Medio Monte îşi aranja costumul. La el în birou. Yeva era o femeie adevărată. Te iubea aşa cum voiai.

„E foarte expresiv acest Otto Tabakov”, spunea primarul Becker Laurențiu în şedințele de consiliu. „De când cântă în piață, oraşul ăsta începe să fie apreciat”, continua domnul primar din Medio Monte.

Consilierii îi dădeau dreptate.

*****

Şi totuşi…pentru Becker Laurențiu apăruse o durere, o durere de cap inexplicabilă. Venea ca din senin. Îi apăsa ochii. Îi încețoşa privirea. Era ca o şoaptă la început. Auzea ca o gâdilitură în urechea stângă: „Shiner Gupta! Shiner Gupta!”. Literele dispăreau. Cuvintele nu se mai auzeau. Începea durerea. Inexplicabilă. Ca din senin.

*****

„Domnule Becker, în curând veți afla cine-i comandantul şi cine-i sergentul”, spusese cu glas puternic Otto Tabakov înspre ferestrele şefei de cabinet de la primăria din Medio Monte.

Vorbele acelea îi speriaseră până şi pe cei doi papagali ai flaşnetarului.