Miscellanea
I. Z.
Expoziția-document "Memorialul Sighet", în Bucureşti
Articol publicat în ediția Viața Românească 10 / 2008
• După ce expoziția-document „Memorialul Sighet” a impresionat conştiințele civice din 18 țări europene, unde a fost deschisă până acum, iată că a ajuns şi în Bucureşti, şi nu oriunde, ci tocmai la activa Galerie „Dialog” a Primăriei Sectorului 2 (Neculai Onțanu, primar, Ruxandra Garofeanu, consilier artistic). În aceste circumstanțe, în 11 septembrie 2008, a avut loc vernisajul acestei remarcabile expoziții-document, ajunsă pentru prima dată în Capitala României, la 15 ani de când Muzeul victimelor comunismului îşi desfăşoară activitatea la Sighet, în nordul României, în spațiul fostei închisori a elitelor intelectuale din perioada interbelică.
Vădit emoționată de prezența numeroasă a tinerilor, la această expoziție care se adresează conştiințelor bine consolidate din punct de vedere moral, poeta Ana Blandiana a evocat în debutul evenimentului întâlnirea cu primarul Arondismentului 16, Paris, precedenta gazdă, care s-a arătat bucuros că inaugurează o asemenea premieră într-un oraş ca Parisul, unde sunt străzi care se mai numesc încă „Stalin” şi „Dzerjinsky”. „În Bucureşti, a adăugat Ana Blandiana, nu mai sunt străzi cu asemenea denumiri, dar sunt – în schimb – mulți oameni care nu ştiu cine au fost cei doi şi nici cine sunt cei responsabili de victimele de la Sighet şi din întreaga Românie”.
Memorialul Sighet e primul muzeu al victimelor comunismului din lume, în ordine cronologică, şi s-a născut ca voință a societății civile, într-o Românie eliberată formal de dictatura ceauşistă, dar care nu era hotărâtă să iasă din comunism. Ana Blandiana şi-a amintit cu tristețe de momentul când Consiliul Europei, luând Memorialul Sighet sub prestigiosul său gir, în contidianul „Vocea României” (vocea oficială a regimului Iliescu!), a apărut un editorial odios despre „sacrilegiul de la Sighet”, care-i acuza în mod aberant pe autorii inițiativei istorice a memorialului că vând străinilor suferințele româneşti! „Din punct de vedere instituțional, a completat Ana Blandiana, stăm bine, suntem membri ai NATO şi ai UE, dar ar fi la fel de bine să ne armonizăm şi mentalitățile cu această situație oficială”. În viziunea organizatorilor (Fundația Academia Civică, prin scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan), expoziția vernisată se doreşte o campanie pentru a stârni conştiințele româneşti la interogațiile fireşti: Cine suntem? Cum putem resuscita memoria pentru a nu ne pierde identitatea?
Expoziția de la Primăria Sectorului 2, deschisă până în 6 octombrie 2008, cu oferta unei sinteze tulburătoare, realizată din cele 100.000 de fişe de deținuți politici, 5.000 de ore de înregistrări de istorie orală, 40.000 de pagini rezultate din simpozioane şi şcoli de vară, anuale, mii de fotografii şi obiecte ale deținuților politici, nu poate înlocui vizitarea celor 50 de săli ale Memorialului Sighet, care cuprinde întreaga represiune a 50 de ani de comunism în România.
Le vernisaj, poeta Ana Blandiana a polemizat cu manualul de istorie a comunismului, lansat în ziua precedentă, precizând: „Istoria comunismului şi represiunea comunistă sunt două lucruri diferite. Or, e important să se ştie nu ce au făcut comuniştii între ei, Dej, Pauker, Ceauşescu, ci ce au făcut ei poporului român. Memorialul Sighet este tocmai o oglindă a suferințelor poporului nostru, a ce-ar fi fost România dacă nu era comunism”. În acelaşi timp, nu se vorbeşte nimic în manual de scriitorii interzişi, în condițiile în care un poet ca Vasile Voiculescu a fost închis la 76 de ani, doar pentru că s-a implicat în mişcarea spirituală a Rugului Aprins. Şi pentru că relația cu Ministerul Educației nu a funcționat până la capăt, Academia Civică a luat pe cont propriu cunoaşterea uriaşelor suferințe şi mutilări de destine din timpul regimului comunist, ca singur mod de a contracara spălarea creierelor societății româneşti.
Un fenomen specific doar suferinței din țara noastră a fost rezistența prin poezie, fenomen de masă, unic în întreg spațiul Europei rămasă după Cortina de Fier. La Memorialul Sighet, s-a inaugurat o sală cu pereții acoperiți cu poeme scrise în închisori, ca antidot împotriva singurătății, atrocităților fizice şi nebuniei: „De atâtea ori ne e ruşine de ce-am făcut în istorie, a spus poeta Ana Blandiana, şi suntem mândri de atât de puține ori. Această rezistență prin poezie, din închisori, întâlnită masiv numai în România, trebuie să ne facă să fim mândri de condiția noastră de scriitori”.
Sculptorul Aurel Vlad, al cărui grup statuar „Cortegiul sacrificaților”, ce domină agora spațiului expozițional, a devenit imaginea de marcă a Memorialului Sighet, dar şi a rezistenței anticomuniste, a făcut un scurt istoric al impresionantei sale lucrări, în timp ce sutele de vizitatori prezenți la vernisaj păreau să completeze cu propriile lor gesturi şi mişcări expresivitatea (Z.I.)
Vădit emoționată de prezența numeroasă a tinerilor, la această expoziție care se adresează conştiințelor bine consolidate din punct de vedere moral, poeta Ana Blandiana a evocat în debutul evenimentului întâlnirea cu primarul Arondismentului 16, Paris, precedenta gazdă, care s-a arătat bucuros că inaugurează o asemenea premieră într-un oraş ca Parisul, unde sunt străzi care se mai numesc încă „Stalin” şi „Dzerjinsky”. „În Bucureşti, a adăugat Ana Blandiana, nu mai sunt străzi cu asemenea denumiri, dar sunt – în schimb – mulți oameni care nu ştiu cine au fost cei doi şi nici cine sunt cei responsabili de victimele de la Sighet şi din întreaga Românie”.
Memorialul Sighet e primul muzeu al victimelor comunismului din lume, în ordine cronologică, şi s-a născut ca voință a societății civile, într-o Românie eliberată formal de dictatura ceauşistă, dar care nu era hotărâtă să iasă din comunism. Ana Blandiana şi-a amintit cu tristețe de momentul când Consiliul Europei, luând Memorialul Sighet sub prestigiosul său gir, în contidianul „Vocea României” (vocea oficială a regimului Iliescu!), a apărut un editorial odios despre „sacrilegiul de la Sighet”, care-i acuza în mod aberant pe autorii inițiativei istorice a memorialului că vând străinilor suferințele româneşti! „Din punct de vedere instituțional, a completat Ana Blandiana, stăm bine, suntem membri ai NATO şi ai UE, dar ar fi la fel de bine să ne armonizăm şi mentalitățile cu această situație oficială”. În viziunea organizatorilor (Fundația Academia Civică, prin scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan), expoziția vernisată se doreşte o campanie pentru a stârni conştiințele româneşti la interogațiile fireşti: Cine suntem? Cum putem resuscita memoria pentru a nu ne pierde identitatea?
Expoziția de la Primăria Sectorului 2, deschisă până în 6 octombrie 2008, cu oferta unei sinteze tulburătoare, realizată din cele 100.000 de fişe de deținuți politici, 5.000 de ore de înregistrări de istorie orală, 40.000 de pagini rezultate din simpozioane şi şcoli de vară, anuale, mii de fotografii şi obiecte ale deținuților politici, nu poate înlocui vizitarea celor 50 de săli ale Memorialului Sighet, care cuprinde întreaga represiune a 50 de ani de comunism în România.
Le vernisaj, poeta Ana Blandiana a polemizat cu manualul de istorie a comunismului, lansat în ziua precedentă, precizând: „Istoria comunismului şi represiunea comunistă sunt două lucruri diferite. Or, e important să se ştie nu ce au făcut comuniştii între ei, Dej, Pauker, Ceauşescu, ci ce au făcut ei poporului român. Memorialul Sighet este tocmai o oglindă a suferințelor poporului nostru, a ce-ar fi fost România dacă nu era comunism”. În acelaşi timp, nu se vorbeşte nimic în manual de scriitorii interzişi, în condițiile în care un poet ca Vasile Voiculescu a fost închis la 76 de ani, doar pentru că s-a implicat în mişcarea spirituală a Rugului Aprins. Şi pentru că relația cu Ministerul Educației nu a funcționat până la capăt, Academia Civică a luat pe cont propriu cunoaşterea uriaşelor suferințe şi mutilări de destine din timpul regimului comunist, ca singur mod de a contracara spălarea creierelor societății româneşti.
Un fenomen specific doar suferinței din țara noastră a fost rezistența prin poezie, fenomen de masă, unic în întreg spațiul Europei rămasă după Cortina de Fier. La Memorialul Sighet, s-a inaugurat o sală cu pereții acoperiți cu poeme scrise în închisori, ca antidot împotriva singurătății, atrocităților fizice şi nebuniei: „De atâtea ori ne e ruşine de ce-am făcut în istorie, a spus poeta Ana Blandiana, şi suntem mândri de atât de puține ori. Această rezistență prin poezie, din închisori, întâlnită masiv numai în România, trebuie să ne facă să fim mândri de condiția noastră de scriitori”.
Sculptorul Aurel Vlad, al cărui grup statuar „Cortegiul sacrificaților”, ce domină agora spațiului expozițional, a devenit imaginea de marcă a Memorialului Sighet, dar şi a rezistenței anticomuniste, a făcut un scurt istoric al impresionantei sale lucrări, în timp ce sutele de vizitatori prezenți la vernisaj păreau să completeze cu propriile lor gesturi şi mişcări expresivitatea (Z.I.)