Debut
Robert Vintilă
Poeme
Articol publicat în ediția Viața Românească 5-6 / 2013
Poet fără inimă
Poetul este
omul fără inimă,
inima lui fiind
foaia şi stiloul
ce-i vibrează
înmugurind metafore.
Poetul este
un chirurg extraordinar
ce drenează ura
secționând secundele
într-o infinitate.
Singurul mesia
ce face din mort
nemort
este poetul.
El poate să dispară
într-o clipă
dar orice urmă
în pământ rămâne
cu un stilou
şi o hârtie.
O viață de poet
valorează 2 lei
cât costă o bucată
de hârtie şi puțină cerneală.
Orbul
Cum aş putea face
un orb
să vadă literele
prin nevederea sa,
să-şi simtă inima
o metaforă înflorită?
Cum l-aş putea face
să resimtă puzderia
dintr-o cameră
unde sălăşluieşte neantul,
să pătrundă toate
uşile invizibile?
L-aş lumina pe orb
să atingă
nimicul absolut.
Decandență în absență
Când umbli pe stradă
strada îți umblă paşii,
ce frumos
îți decade sufletul
în fiecare pas.
Nu ştiu de ce
mă gândesc la asta acum,
apa duşului meu
e posedată de atingerea ta.
Toate tablourile
se albesc la față
când te văd
şi îți stochează imaginea
în diferite curente artistice.
Rubens, Picasso, sau Dali
ar fi la picioarele tale,
toate picturile
au o singură sursă de inspirație,
obiectele din casă
tremură şi juisează
la vederea ta.
Eu rămân un stâlp
într-un lan de flori.