BOOKFEST.TV

Articol publicat în ediția Viața Românească 5-6 / 2013

Avem două târguri de carte mari. Unul în primăvară şi al doilea în toamnă târziu. Peste tot auzi de faptul că generația tânără nu citeşte, nu ia bacalaureatul, nu învață etc. Într-o astfel de discuție, pe când preopinentul mi se plângea de faptul că juniorul stă prea mult la calculator, l-am întrebat pe „nefericitul” părinte dacă el citeşte şi care a fost ultima carte parcursă şi când. Tăcerea încurcată ce a urmat preț de câteva secunde mi-au oferit rezolvarea întrebării „cine e vinovat?” spre supărarea prietenului meu care nu-şi închipuia că va fi tras de mânecă la o vină, pentru care întotdeauna altul e personajul principal, după părerea lui. I-am explicat că exemplul personal este esențial mai ales în familiile unde lucrurile sunt normale, lipsite de furtunile unor disturbări de altă natură. Cînd copiii îşi iubesc fără doar şi poate părinții vor urma obişnuințele lor, iar dacă cititul este ceva regulat va fi şi el copiat de plozi.

Acum ştim că televiziunea are un rol formator, şi cu toate că preferințele mediei sunt legate de scandalurile în care sunt implicate, ea poate impune, dacă doreşte, o anumită linie de echilibru între interesele pur comerciale şi cele ideale care țin de țintele pe care şi le închipuie visătorii. Fiind o întreprindere unde profitul trebuie să existe, fără doar şi poate, dar seriozitatea este un argument care poate produce şi el bani, compania care deține acest mijloc de mass-media poate fi atentă la cererile societății, chiar dacă ele sunt aparent mai puțin profitabile. Am crezut că un eveninent de tip Bookfest va da nenumăratelor televiziuni, ce le avem în lista canalelor, o ocazie frumoasă de a se înfrunta între ele, mai ales că, după dispariția TVR Cultural, locul a rămas gol, şi TVR2, cu toate promisiunile făcute, nu suplineşte nici pe departe formatul care transforma târgul de carte într-o adevărată sărbătoare, cum îi spune şi numele. Canalele de ştiri ar fi avut ocazia să insereze mici emisiuni, mici mese rotunde sau transmisii în direct de la evenimente majore ce au avut loc la Romexpo.

Din păcate transmisiile de la acest eveniment cultural major au fost ținute îndeobşte în spațiul restrâns al ştirilor, iar dezbaterile au fost rare, făcându-mă să cred că jelaniile despre generația tânără sunt mai mult de formă şi nepăsarea e evidentă. Foarte rar am văzut tipul acesta de emisiuni, unde oameni avizați să ia în discuție fenomenul cititului în spațiul mioritic, să încerce să vină cu soluții şi să dea sfaturi în ceea ce priveşte strategiile de marketing proprii spațiului românesc.

Printre televiziunile la care am observat o anumită preocupare față de cartea scrisă Digi24 este de departe campionul, dând inserții în programul de ştiri, organizînd mese rotunde şi având o prezență clară în spațiul târgului printr-un stand permanent. TVR nu a deplasat prea multă lume la o distanță de doar câțiva kilometri, foştii redactori implicați în Jurnalul Cultural, la emisiunea care se ocupa direct de târgurile de carte, fiind înlocuiți de ştirişti normali, fără antecedente în domeniu. Emisiuni interesante sau inserturi în emisiunile de ştiri au mai fost pe Naşul TV, Realitatea TV sau România TV. Problema majoră rămâne deschisă. Cine îşi asumă rolul de a oglindi evenimentele culturale la adevărata lor valoare? De exemplu Adrian Năstase a lansat o carte. A fost o înghesuială de nedescris, discursuri la greu, la fel cum a fost lansarea cărții lui George Maior, şeful SRI. La lansarea făcută de Editura Charmides pentru Cartea de iarnă reprezentând debutul unuia dintre marii poeți ai României, Ion Mureşan, au fost doar câțiva prieteni, necum televiziuni sau interviuri bogate. Veți spune că din punct de vedere comercial, rating în „traducere” liberă, Adrian Năstase reprezintă un obiect mult mai fertil decât bietul poet şi vă dau dreptate, dar cine împiedică televiziunile să prezinte ambele evenimente, cel comercial pentru buzunarul afacerii şi cel cu adevărat relevant pentru cultura românească pentru sufletul aceleiaşi nații. Nu cred că se supăra nici politicianul, nici poetul şi mai ales nici cititorii. Să nu uităm că respectivul volum de poezii nu mai există la Biblioteca universitară din Cluj-Napoca decât sub formă de coperte, studenții tăind cu lama filele cărții pentru a le păstra. Mă-ndoiesc că aceeaşi soartă va avea şi obiectul al cărui autor este Adrian Năstase. Mă întreb ce s-ar întîmpla dacă o legendă vie a ratingului românesc, Gigi Becali, ar lansa o carte a lui. Pesemne nu ar ajunge pentru eveniment Arena Națională şi ar depăşi cu mult cadrul unui biet târg de carte, iar emisiunile ce s-ar succeda ar umple fără-ndoială spațiul mai multor săptămâni.

Una dintre discuțiile pe care le-am urmărit a fost la Digi24 unde patru invitați încercau să dea răspuns problemei spinoase a scăderii volumului de vânzări. Din păcate nimeni nu a venit cu soluții, iar cu jelanii mă-ndoiesc că se va rezolva vreodată ceva, pentru că în acest marasm nimeni nu-şi asumă vreo parte de vină. Lipsa de congruență a programelor televizate pe de o parte, unele site-uri ale canalelor nu au nici măcar un subcapitol care să aibă numele „cultură”, nepăsarea organizatorilor pe de altă parte, care, în afară de încasat banii, joacă la minima rezistență, a se vedea site-ul bookfest.ro unde azi, luni 3 iunie 2013, apar pagini cu mențiunea pagină în curs de actualizare, şi manifestările false de bucurie că vânzările au fost ca anul trecut ale participanților sunt ingrediente ale unei mâncări fade şi fără viitor. O discuție cu un editor supărat că mi-am permis să pomenesc un citat dat de unul dintre amploaiații domniei sale cum că poezia nu se vinde, la care mi-am permis să spun că nici pantofii nu se vând, îmi spune că soluțiile salvatoare nu există atâta timp cât nimeni nu e vinovat sau doar că celălalt deține monopolul veşnicei vini. Eu cred că toți purtăm o parte de vină, iar dacă nu ne punem la aceeaşi masă pentru a discuta sincer şi pentru a face cu adevărat ceva, soarta cărților va fi din ce în ce mai neglijată, iar un eventual târg de carte al viitorului va fi ocupantul unui spațiu de cel mult jumătate de minut într-o emisiune de ştiri de minimă audiență.