PREAMBUL

Articol publicat în ediția Viața Românească 7-8 /2013

Da, nu visați!... Veți citi o proză a poetului Ion Stratan. După toate probabilitățile, scrisă în 2003 şi pe care autorul o considera doar „un exercițiu de vacanță”. Cu toate acestea, ea nu e deloc o joacă retorică. Dimpotrivă. Poate fi înțeleasă şi ca eboşă a unui proiect foarte serios. Alcătuirea discontinuă din 19 secvențe epice autonome, perfect şlefuite – ca un şirag de perle de mărimi diferite – poate permite oricând transformarea acestora în planuri narative funcționale într-un potențial roman. O „butaforie” de roman (se simt cleiurile, papier-mâché-ul, chinorozul, ipsosul!). Tocmai de aceea, el este şi scris în cheie ironică (nici măcar un crâmpei ieşită în afara tiparului sarcastic al faimosului stil „Nino”!), cu întâmplări groteşti, hazlii, absurde sau exemplare, încărcate de o savoare enormă. Şi, nu în cele din urmă, al cărui personaj principal (sau mai degrabă, motiv-simbol recurent!) este o proiecție zoomorfă banală, purtătoare, în general, a unei singure încărcături semantice. O barză. Însă, surpriză!...Vă las pe dvs. s-o descoperiți singuri.

BARZA nu a văzut lumina tiparului decât o singură dată: anul acesta, într-un delicat „recueil” cu fragmentele de proză risipite „à tout vent”, de-a lungul vieții poetului şi apărut la editura ploieşteană „Libertas”. Căreia, de altfel, îi exprimăm întreaga gratitudine, pentru că ne-a dat permisiunea să republicăm textul regretatului nostru prieten, Nino Stratan. Prin aceasta, credem că mărim, după puterile noastre, amplitudinea strălucirii măcar a unui singur ciob dintr-o oglindă strălucitoare. Procurându-i, astfel, şi cititorului Vieții Româneşti, plăcerea de a se lăsa orbit!