MIRCEA ELIADE ŞI VALERIU BOLOGA

 

 

Corespondenței postbelice dintre Mircea Eliade (1907-1986) şi Valeriu Bologa (1892-1971), publicată într-un număr anterior, i-am adăugat două scrisori trimise lui Eliade de către asistenta şi, respectiv, fiica lui Bologa, la câteva luni după moartea acestuia. După zece ani de la dispariția profesorului clujean, Eliade primeşte o nouă scrisoare, de această dată de la cel mai vechi elev şi discipol al savantului, Teodor Ghițan (1912-1992). La fel ca Lucia Bologa-Domşa, şi Teodor Ghițan încearcă să provoace o evocare a prieteniei dintre cei doi oameni de ştiință. Scrisoarea sa, deşi nu prea izbutită sub raportul expresiei (se simte puternic influența stilisticii oficiale a vremii), conține date care completează tabloul relațiilor dintre Eliade şi Bologa.

Nu ştim dacă Eliade a mai pus pe hârtie mărturia solicitată. În schimb scrisoarea prin care aceasta i-a fost cerută rămâne ea însăşi o mărturie – indirectă, dinspre Cluj – asupra atitudinii lui Bologa față de Eliade. Nu în ultimul rând, publicarea ei ar putea constitui un impuls spre recuperarea şi tipărirea manuscrisului cărții bibliografic-documentare despre Valeriu Bologa, redactată de Teodor Ghițan.

Scrisoarea a fost editată conform normelor ortografice actuale. Am îndreptat în mod tacit unele greşeli de ortografie, gramatică şi sintaxă.

 

10

Teodor Ghițan către Mircea Eliade

 

Cluj-Napoca, la 25 oct. 1981

 

Mult stimate Domnule Profesor Eliade,

Sunt un fost asistent – istoric al profesorului dr. Valeriu Bologa, fost redactor principal la Clujul medical, cercetător şi publicist în această disciplină între 1949-1972, iar azi ca pensionar continuând cercetările istorice şi medico-istorice, de folclor şi etnografie medicală în cadrul Societății de Istoria Medicinii din R. S. România.

Formația mea ca cercetător medico-istoric mi-am realizat-o sub direcția sus-numitului profesor în cadrul catedrei, de aceea mă consider ucenicul său, căruia îi datorez venerație şi recunoştință toată viața mea.

Maestrul meu, prof. dr. V. Bologa, este decedat din 1972, an când a condus ultimul Congres Internațional de Istoria Medicinii de la Bucureşti – Constanța şi când împlinise vârsta de 80 [de] ani, după peste 60 de ani de foarte intensă activitate didactică, ştiințifică şi culturală, regretat de lumea medico-istoricilor din țară şi străinătate.

Anul acesta, împlinindu-se 10 ani de la stingerea sa din viață, a fost aniversat printr-un simpozion pe țară cu subiectul ”Iluminismul medical românesc” şi cu lucrări despre ”Aspecte din viața şi activitatea neuitatului prof. dr. V. Bologa”, participând toți medico-istoricii din țară. Simpozionul s-a desfăşurat la Cluj-Napoca, în cadrul Societății de Istoria Medicinii din România. Societatea a fost înființată de prof. dr. V. Bologa în 1953, el fiind primul ei preşedinte şi diriguitor, până la moartea sa. Dânsul propriu-zis a continuat activitatea prodigioasă a înaintaşului său, vrednicul dr. Victor Gomoiu, [a lui] Samarian şi a altor înaintaşi din trecut, dar îmbogățind într-un stil neobişnuit activitatea medico-istorică românească din contemporaneitate. Bilanțul pe linie didactică şi ştiințifică medico-istorică românească, în cadrul catedrelor şi a societății de istoria medicinii din 1953-1972, a fost deosebit de bogat şi s-a format o pleiadă de medico-istorici, care au reuşit prin efort comun să realizeze o mare sinteză a trecutului medicinii româneşti şi universale, dar întreaga activitate s-a realizat sub conducerea înțeleaptă a profesorului univ. dr. Valeriu Bologa.

Eu personal, în afara unei comunicări despre ”Urme ale iluminismului cultural şi medical în ținutul Bistriței-Năsăudului”, ca omagiu profesorului meu, am încheiat un volum dactilografiat de 150 de pagini, ce conține: un ”Curriculum vitae” al profesorului, urmat de o bibliografie exhaustivă a celor 684 de volume, studii şi articole publicate ale prof. V. Bologa; o listă bibliografică a celor 305 teze de doctorat medico-istorice şi de etnografie şi folclor medical, conduse şi prezidate de dânsul la Cluj şi Sibiu, între 1925-1971; o listă bibliografică a celor 172 de lucrări de diplomă ale studenților pentru examenul de Stat cu conținut tot medico-istoric şi de folclor medical, date sub conducerea sa şi a colaboratorilor [săi] între 1959-1976. Lucrarea se încheie cu un indice de persoane şi probleme medicale, istorico-medicale, de etnografie şi folclor medical, unele din probleme inspirate şi din marile d-voastră experiențe şi concluzii, la care ați ajuns pe parcursul multor decenii de lucrări ştiințifice, de filosofie a religiilor, contingente bineînțeles şi cu istoria medicinii şi [cu] sănătatea şi spiritualitatea oamenilor.

Lucrarea mea, încheiată deocamdată sub acest conținut, [pe] care vi l-am schițat, doresc s-o mai completez şi cu un studiu mai aprofundat asupra vieții şi activității maestrului meu, ce m-a format, atacând cât mai multe aspecte ale vastei sale activități, căutând să introduc şi diferitele opinii ale savanților țării noastre şi a[le] celor de peste hotare, care l-au cunoscut, despre personalitatea sa, precum şi relațiile avute cu diferiții mari savanți ai lumii, printre care la loc de frunte aş dori să beneficiez şi de câteva cuvinte calde de apreciere din partea Domniei Voastre. Întrucât în discuțiile avute de noi cu profesorul Bologa, când trăia, dânsul ne-a enarat mult despre D-voastră şi valoarea lucrărilor Domniei Voastre, ne-am dat seama că avea un cult şi o venerație sinceră pentru Domnia Voastră, mult stimate şi prețuite maestre Eliade. Avem păstrate în arhiva sa personală, arhivă fotografică, toate decupajele din ziare ale lucrărilor şi articolelor D-voastră, căci dânsul ne-a format şi pe noi să îmbogățim mereu arhiva biografică a tuturor oamenilor mari ai țării noastre; iar azi catedra de istoria medicinii din Cluj are una din cele mai bogate arhive biografice din țară, adunate cu sârg, cu pasiune ştiințifică de profesorul Bologa şi continuată de toți ucenicii lui, atât la Cluj, cât şi la Iaşi, Bucureşti, Tg. Mureş, Craiova, Timişoara, unde dânsul a deschis catedre şi discipline de istoria medicinii şi secții ale Societății medico-istorice româneşti.

?i Domnia Voastră ați apreciat odată activitatea distinsului ”om de ştiință” dispărut, Valeriu Bologa, şi cred că nici azi nu l-ați uitat, căci lucrările şi impulsurile lui pe linie spirituală au rămas în inimile celor care l-au cunoscut şi cu care, în cursul vremilor, a schimbat idei şi a frământat ideologii spre mai bine, spre mai multă profunzime în spiritualitatea românească. Nu mă îndoiesc că Domnia Voastră, şi azi ca şi în trecut, l-ați apreciat şi apreciați aportul adus de prof. Valeriu Bologa în ceea ce priveşte progresul gândirii ştiințifice româneşti, bineînțeles pe linie medico-istorică, dar şi pe linia filosofiei umaniste, al cărei crez el l-a slujit, cum cred că îl slujiți şi Domnia Voastră, în orice parte a lumii ați activa, pe linia acestei spiritualități universale – lucru care v-a ridicat la înălțimi neatinse de mulți savanți proveniți din țara noastră.

Cunoscându-vă în parte relațiile ce le-ați avut cu iubitul nostru profesor Bologa, eu v-aş ruga, dacă considerați că nu vă solicit prea mult: pentru completarea lucrării mele aş dori numai câteva cuvinte de apreciere privitor la relațiile prieteneşti şi de colaborare ştiințifică dintre D-voastră şi profesorul dr. Bologa, în cursul vremilor, îndeosebi din deceniul al treilea al veacului, când în mod sigur v-ați întâlnit adeseori fie pe la Cluj sau pe la Bucureşti. Nu este nevoie de prea mult, ca să nu vă obosesc, ci cât puteți să binevoiți a-mi comunica despre aceste relații şi aprecieri ale D-voastră personal, cuprinse într-o scrisoare de răspuns, oricât de laconice ar fi ele. Îmi dau seama că aveți atâtea corespondențe cu prieteni, admiratori şi cunoscuți, încât un modest cercetător ca mine n-are dreptul să vă răpească din timpul D-voastră prețios, căci aveți D-voastră probleme mai mari de rezolvat, decât a vă pierde prea mult timp cu solicitările mele.

Puținele relatări, dar condensate, cât veți binevoi, împreună cu ce ştiu că ați mai publicat în Insula lui Euthanasius despre Institutul nostru, despre activitatea medico-istorică din institutul condus de prof. Valeriu Bologa, va constitui un capitol al bunelor aprecieri venite din afara granițelor. Voi face apel şi la alți savanți de peste hotare care l-au cunoscut, iar unii au scris chiar într-un caiet de onoare, chiar în cadrul catedrei noastre, acum după al doilea război, [pe] care îl am la dispoziție.

Câteva cuvinte adresate în memoria Maestrului nostru de către Domnia Voastră vor fi foarte valoroase pentru viitoarea mea lucrare despre prof. dr. Bologa. Intenționez s-o public într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat, după cum voi fi sprijinit de oficialitatea noastră românească în ceea ce priveşte publicarea acestei viitoare biografii a profesorului umanist Valeriu Bologa, ”om de ştiință smerit” şi savant român cu renume mondial.

Vă rog încă o dată să-mi iertați îndrăzneala de a vă lua din timpul D-voastră, după ce am citit cu savoare, din biblioteca profesorului Bologa, din arhiva lui biografică personală, aproape tot ce ați scris Domnia Voastră – din care consider că am învățat foarte multă filosofie umanistică. Regret că lucrările Domniei Voastre ce apar în țară la noi sunt în tiraje atât de reduse, când ele s-ar consuma spiritual în întregime, să fie tirajele oricât de mari. Câteva volume sosite în bibliotecile şi librăriile clujene sunt prea puțin pentru a satisface solicitările pentru edițiile D-voastră. E adevărat că şi criza aceasta mondială are o oarecare influență, căci şi hârtia lipseşte în cantitățile ce s-ar cere, dar să sperăm că vor trece şi aceste nevoi.

Deci, considerându-mă atât ucenicul profesorului Bologa, cât şi al D-voastră – căci de la ambii am avut ce învăța în strădaniile mele –, nu mă îndoiesc că îmi veți trimite câteva cuvinte calde despre un fost prieten, stimător al operei D-voastră, şi să binevoiți a primi şi toată devoțiunea şi admirația ce vă voi păstra-o şi în viitor.

Dacă mi se va publica cândva volumul, o să am plăcerea să vi-l expediez şi Domniei Voastre cu dedicație.

 

Cu stimă şi aleasă prețuire,

prof. Teodor Ghițan

 

University of Chicago Library, Mircea Eliade Papers, 102.1