Antologie lirică VR
Mnika Tth

Poeme

Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 /2013

 iubitul meu român 
 
tu m-ai învățat să ascult sunetul cascadei
şi vocea mea interioară
să cred în speranță, Dumnezeu şi miracol
tu mi-ai dăruit sufletul tău angelic pe gratis
tu ai ştiut să mă faci să râd cu hohote
şi să plângla fel
să mă bucur în fiecare clipă a dimineții
să zâmbesc în fiecare minut al serii
în preajma ta, viața este parfumată
ca pernele galbene din patul tău
şi albă ca un cearşaf
 
rânduri pentru Gheorghe
 
în fiecare zi, iubirea mea creşte
cu părul şi unghiile mele
dorul e tot mai iute
speranța tot mai puternică
încrederea tot mai slabă
visarea tot mai bolnavă
muza mea, dacă te-aş vedea
nu aş putea rosti
nici un cuvânt,
numai bâlbâială
 
fără tine 
nu eşti DoctorHouse niciDoctor Oz
Omul Păinjen ori Terminator trei
eşti mâna mea dreaptă
un superb cântec de jazz
eşti cel care aduce primăvară
eşti adiere caldă
gând gingaş de fiecare clipă
fără tine sunt frunză purtată de vânt
ori ceaşcă de cafea
ciobită şi goală
interviu
 
Nume
Anonimă
Domiciliată
În Oraşul Literelor
Strada M numărul şase
Visez
să zbor pe aripa cuvintelor
Hobby
Vânatul rimelor
Ce nu ştie lumea despre mine?
Îmi place să stau închisă în cutia cuvintelor.
Destinația preferată de vacanță?
Insula Cuvintelor cu GHEORGHE
Filmul preferat ?
Naşterea Cuvintelor
Bunul cel mai de preț ?
Cuvântul
Sportul preferat?
Tenis de cuvinte
Care este anotimpul preferat?
Toamna cuvintelor
Parfumul preferat?
Cel alcuvintelor exotice.
Prăjitura preferată?
Tartă de cuvinte acrişoare
Care este produsul cosmetic de care nu te desparți niciodată?
Creme de cuvinte.
Când erai mică ce doreai să devii?
Culegătoare de cuvinte.
 
 
pentru tine Gheorghe
 
azi,
pentru tine,
sunt poezie,
pasărea paradisului,
sirenă,
libelulă,
frunză în zbor,
ori floare nemuritoare.
tu ce vei fi,
pentru mine,
azi?
 
 
fără tine Gheorghe
 
nu eşti Doctor House nici Doctor Oz
Omul Păinjen ori Terminator trei
eşti mâna mea dreaptă
un superb cântec de jazz
eşti cel care aduce primăvară,
eşti adiere caldă,
gând gingaş de fiecare clipă
fără tine sunt frunză purtată de vânt
ori ceaşcă de cafea
ciobită şi goală
 
 
astăzi
 
astăzi prefer să stau toată ziua
ca o poşetă de modă pe un scaun de metal
nu fac nimic, nu țip, nu vorbesc
numai când vii deschid ochii să mă săruți
când mângâi chipul şi-mi şopteşti cuvinte dulci
inima şi sufletul bat în tobă
când părul meu atinge trupul tău înflorit
doar un mare cutremur poate să mă despartă de tine
 
 
lasă-mă dacă leşin
 
fă poemul să sângereze
să curgă pe cămaşa şi sânii mei
fă-mă să simt fiorul.
nu vreau atâta monotonie.
şi lasă-mă dacă leşin
în apropierea lui vreau să mor...