GARANTĂM 100%

„Salutare! Salutare la toată lumea. Bine v-am regăsit la Garantat 100%!”

Cătălin ?tefănescu, Garantat 100%, 27 octombrie 2013

 

Una dintre cele mai interesante emisiuni găzduite de TVR este, fără îndoială, Garantat 100%, o apariție putem spune „stranie” în lumea televiziunilor de la noi din țară. Spun „stranie” pentru că în afară de neasemănare cu nimeni, are frumoasa calitate de deta?are de încrâncenărilor prin care trecem în mai toate domeniile. Spiritul de conversație liberă, fără angoase sau piezi?uri, vine în principal de la Cătălin ?tefănescu, gazda emisiunii, omul care-?i pune amprenta binevoitoare asupra atmosferei de prietenie ce transformă lucruri serioase ?i dificile într-o discuție pasionantă între de doi prieteni.

Evident că nu toate întrebările puse invitaților sunt „binevoitoare” sau de complezență. Curiozitatea jurnalistului, provenind în principal din necesitatea de a da publicului o imagine cât mai reală asupra subiectului, este evident la mare cinste, dar zâmbetul bonom al gazdei nu este rictusul unor alți moderatori, unde preopinentul este o potențială victimă. Ați spune că subiectele culturale nu incită precum cele politice, iar mizele puse în joc țin de capitolul divertisment. Să spunem, dar câți mini?tri ai poliției mai țineți minte de acum un veac? Sau mini?tri ai economiei, comerțului etc. Pentru mine, cultura este ceea ce rămâne după ce pieritoarea noastră ființă s-a luptat pentru bunăstare în războaiele politice.

Vorbind de prestația gazdei, nu vreau să uit limbajul folosit în emisiune, unul suficient de liber, lipsit de apretul unei discuții nenaturale, în care expresii de tip „vom vedea mai la vale” transformă, după cum spuneam mai sus, schimbul de informații într-o conversație între prieteni. Atenție, colocvialitatea nu implică vulgaritate, dar nici turnarea de „metafore” procopsite în capul telespectatorului, ce-?i va fi înăbu?it repede curiozitatea alergând una două după dicționar.

Lista invitaților este ceea ce separă această emisiune de altele de acest gen. În primul rând nu am văzut bariere. Nici de vârstă, nici de competențe, nici de celebritate. O să vă citez numele celor pe care i-am întâlnit pe site-ul http://www.tvrplus.ro/emisiune-garantat-100-32, unde puteți să vizionați în lini?te pe calculator diferite episoade ale acestui lung serial. Din păcate nu conține toate emisiunile, fapt ce nu mi-l explic de loc. Alfie Kohn, specialist în educație parentală, Dan C. Mihăilescu, critic literar, Vintilă Mihăilescu, profesor universitar, antropolog, Adelin Petri?or, jurnalist, Josef Koudelka, fotograf, Gabriel Săndoiu, profesor, Beck Corlan, muziciană, Emil Munteanu, Ioana Lionte, Andreea Dragu, coordonatorii revistei ALECART, Ion Marin, dirijor, Marius Manole, actor, Lucian Boia, istoric, Constantin Chiriac, coordonatorul Festivalului de Teatru de la Sibiu, Liviu Mihaiu, jurnalist, Dan Nuțu, actor, Vlad Păunescu, producător, Adrian Silaru, regizor, Gigi Căciuleanu, coregraf, dansator, Aurora Liiceanu, psiholog, Dorin Bodea, socio-psiholog, Speranța Rădulescu, etnomuzicolog, Virgiliu Gheorghe, biofizician. Am dat numai ni?te nume în ordine cronologică, dar lista continuă, iar varietatea e mult mai mare decât ce am prezentat eu aici. O mare parte dintre numele citate mai sus sau cele ce mai sunt în arhivă nu ne sunt cunoscute ?i mă-ndoiesc că există cineva care îi ?tie pe toți. Punctul forte al acestei diversități asumate este efortul de documentare. De obicei invitatul este prezentat cu puține date biografice, dar esențiale, ?i discuția demarează fără dulcegării de tipul „ce mai faci?”. Intrarea bruscă în subiect, într-unul demn de orice curiozitate demnă de spațiul strict limitat în timp al emisiunii. Vă dau un exemplu. În discuția cu Bruno Andre?oiu, arhitect, directorul revistei Igloo-Habitat, Cătălin ?tefănescu deschide dialogul cu întrebarea: „Bruno, care sunt resorturile psihologice ale siluirii spațiului public din România?” De aici discuția se leagă, fără a îneca telespectatorul în termeni tehnici, axându-se în principal pe înțelegerea fenomenului, iar nu pe punerea la zid a vinovaților. Pentru mine, nu cred că există cineva dispus să fie făcut troacă de porci în spațiul public, dar sunt destul de mulți care pot pune umărul la desfacerea unui fapt în părți componente, pentru a-l înțelege. Se creează o diferență fundamentală între a?a-numitul ziarist de investigație vindicativ ?i jurnalistul profund care încearcă să facă publicul să înțeleagă fenomenul, pentru a-l preveni eventual, iar nu pentru ridicare de furci în piața publică.

Un alt aspect, ce define?te plăcerea de a urmări această emisiune, este aspectul vizual. Decorul, nu am găsit din păcate pe site date despre ceilalți componenți ai echipei, este simplu, modern ?i interesant. Se creează spații, există intimitate, iar cadrele luate sunt foarte inspirate ?i de o maximă acuratețe. Spre deosebire de alții care au dat în păcatul alternării color-sepia fără noimă, aici imaginea nu este decât o subliniere a dialogului, ceva natural, iar plasarea oglinzilor pentru a putea vedea ?i fața celuilalt, fără a obosi, e un plus ce merită scos în evidență. Pe mine mă interesează mimica personajelor, pentru că anumite mici amănunte îmi pot dezvălui ce e dedesubtul unor vorbe atent alese. Ca orice limbaj ?i cel imagistic este gândit cu grijă pentru a nu ?oca, ținta fiind cu totul alta.

Una peste alta, este o emisiune la care mă uit cu plăcere, pe care o a?tept cu plăcere, pentru că văd o mulțime de personaje interesante, care spun lucruri ce merită a fi ascultate, fără să fie forțate ?i, mai ales, fără să se ascundă.