DUMNEZEU S-A SUPĂRAT PE TINE

În fiecare seară a vieții tale când duhurile se plimbă pe bulevarde prăfuite amestecându-se cu trecătorii duhuri fără frică dansând printre bolizii trecând în viteză pe Calea Victoriei

Duhurile luând chipurile reclamelor uriaşe colorate fosforescent ştii că e aşa atunci când legăturile electrice pârâie ştii că e aşa atunci când televizoarele lăsate deschise în vitrinele luminate feeric sunt scurtcircuitate de imaginea lui Gog preț doar de o secundă cu botul plin de sânge rânjind preț de o secundă trecătorului care trece în grabă în drum spre casă căutând un taxi galben fugind de oraşul care îl hăituieşte precum o pradă 

Ştii că e aşa atunci când vântul se plimbă pe bulevard şi aduce un miros straniu de însingurare de gol de plonjare într-un fel de frică amestecată cu gândul că tu ştii că nu te mai poți opri din această erotică vinovată voluptoasă sete de sânge precum o partidă de sex interzisă precum un sex animalic pe care l-ai visat în starea REM 

Ştii că e aşa de atunci de când ai lăsat uşa deschisă iar duhurile au intrat şi de atunci dansează în tine fără încetare ca dervişii ca bacantele dansul la bară lasciv aiuritor ținându-te într-o permanentă excitație oraşul e al tău îți spui femeile toate le umpli cu balele tale cu poftele tale nesățioase intri în ele şi ieşi ca prin gurile de metrou negre înfiorate 

Uneori telefonul sună şi femeia aia plânge dar duhurile sunt alături de tine şi îți şoptesc închidetelefonulacumînchidetelefonul femeia spune ceva de Dumnezeu şi vocea ei pare atât de departe ştii că e aşa că nu poți să o mai vezi fără să te simți mic mic de tot atât de mic încât ar trebui să o iei de la capăt şi ar fi al naibii de greu să mai treci încă o dată prin camera ca o gaură neagră în care ți-ai simțit tot corpul creierii risipindu-se în toate cele patru zări tras de caii Apocalipsei şi atunci ți s-a spus teme-te căci atunci când vei fi adus pe brațe din nou aici tu vei crede că vei fi adus în slavă dar atunci vomducelucrurilepânălacapăt

În fiecare seară a vieții tale când duhurile se plimbă pe bulevardele prăfuite şoptindu-ți la ureche ucideucide în timp ce stai tolănit pe bancheta din spate pe scaunele din piele bej ale maşinii de lux mirosind a tutun de pipă mirosuri în care se amestecă tămâia vanilia piperul scorțişoara mirodeniile pământului un bolid pe care îl priveşti cum se prelinge de-a lungul bulevardului reflectându-se în vitrina de lux Gucci un bolid de lux negru ca o panteră amuşinând sângele urban tu ştii că Îngerul Păzitor şi-a întors fața de la tine ai amintirea camerei ca o gaură neagră care absoarbe tot ca o urieşească centrifugă reciclatorul universal Capătul Căpătului 

În fiecare seară sub luminile oraşului aprinse feeric deasupra ta uriaşe candelabre din cristal te luminează precum în reclamele revistelor de lux şi tu îți sfârteci semenii uitând porunca sănuucizi şi tu ucizi cu sete pentru că tu nu mai ai nevoie de ÎngerulPăzitor tu nu mai ai nevoie de Domnul tu nu mai ai nevoie de femeia care îți plânge la telefon povestindu-ți despre tine cum erai tu când erai bun şi priveai lumea ştiind că ar putea fi pentru tine precum în CântareaCântărilor aşa vei trece tu prin viață dar tu nu ai nevoie de nimeni Duhurile îți spun Nuainevoiedenimeni pentru că eşti tu şi oraşul ăsta stă la picioarele tale ca o târfă care îşi îndeplineşte orice dorință neruşinată a minții tale care te stăpâneşte.