Revista revistelor

Din 11 iulie. Marin Preda, în două i-postaze. Prima, la „Lecturi libere” de Gabriel Dimisianu: În două puncte mai ales mă despart de ceea ce se susține în carte („Moromeții – ultimul capitol” de Sorin Preda, „nepotul de frate al lui Marin Preda”) în legătură cu Marin Preda: în presupunerea că a fost ucis de Securitate ?i în aceea că s-ar fi dus la Ceau?escu, după lansarea Tezelor sinistre din Iulie, cu amenințarea că el se sinucide dacă se reînființează realismul socialist. Securitatea avea alte preocupări, cu mult mai presante, decât aceea de a-l lichida pe Marin Preda (la ce i-ar fi folosit?), iar celălalt gest, prea teatral, Marin Preda nu cred că l-ar fi putut face. Nu-i sta în fire. ?i a doua ipostază, cinci pagini de revistă mai încolo, semnată de Adina Dinițoiu: Trebuie să spun că sunt întru totul de acord cu considerațiile pe care ?tefan Agopian (în cartea lui intitulată „Scriitor în comunism”) le face în privința lui Marin Preda, un scriitor supralicitat (chiar ?i astăzi!) ?i rural, care ?i-a ratat mare parte din cărți încercând să scrie romane citadine, cu personaje intelectuali. Din sumar: ”Dublă aniversare Paul Zarifopol” de N. Manolescu, poeme de Ion Pop, comentarii de Iulian Boldea, Cosmin Ciotlo?, Al. Cistelecan, N. Coande, Luminița Corneanu, Gabriel Co?oveanu, Gh. Grigurcu, Sorin La-vric, Răzvan Voncu, Simona Vasilache. „Însemnări” de Livius Ciocârlie.

 

ARGE? 6 / 2014

„Sărmana cronică literară”, spune în titlul textului său Gh. Grigurcu: Cronica literară: o speță care, iată, se dovedeşte perenă. Din fericire, deoarece ea constituie o primă instanță de triere a cărților, în virtutea criteriului, fireşte cu o inevitabilă aproximație aplicat, al valorii… Despre validitatea cronicii li-terare? E aceasta o simplă efemeridă sau altceva mai relevant? Nădăjduiesc că nu mă veți contrazice dacă voi afirma că o cronică a unui critic de seamă face mai mult decît un întreg tom fastidios, produs de un nechemat. Altfel: Din nefericire, cronicarul literar n-are a face doar cu autori admirabili. Problemele încep a se ivi atunci cînd insistențele vin din partea unor condeieri poftind elogii pe care exigența critică nu le-ar putea emite în cazul lor. Grație acestora, sărmanul critic intră într-un Purgatoriu. Telefoane peste telefoane, convorbiri prelungite cînd nu ai timp de ele, simularea unui interes vădit artificios față de “ce mai faci”, “cum ai călătorit / vei călători”, “ce citeşti / scrii/ corectezi”, “cum stai cu sănătatea”, într-un evantai al amabilităților ce se deschide parcă fără fine. Scriptorul cu pricina nu ezită a se erija în prieten, binefăcător, bodyguard de ocazie. Îți oferă diverse servicii, unele umilitoare, pe care nu le-ai putea accepta. Se arată gata a coborî statutul demnității nespus de jos. (În paranteză fie zis, o anchetă intitulată „Dispariția cronicii literare?” a apărut în revista STEAUA 3-4 / 2014, la care au răspuns Irina Petra?, Paul Cernat, Ion Pop, Radu Vancu, Doru Pop, Alexandru Matei, Iulian Boldea, Adrian Tudorachi, Laurențiu Malomfălean, Dan-Liviu Boeriu, Adriana Stan, Adrian Mure?an; Alex Goldi?, autorul anchetei, vorbe?te de „retragerea cronicarilor literari de actualitate”; câteva titluri, din răspunsurile primite: Paul Cernat – „Rămas bun (?i nu prea) cronicii literare”, Doru Pop – „Cronicăreala ca flecăreală” sau Ion Pop – „Cronica vs. negustorii de carte”) În alte pagini ale revistei Arge?: eseuri Mircea Bârsilă, Magda Grigore, Nae Georgescu, Ioan Lascu, Marin Ioniță, ?tefan Ion Ghilimescu, Mariana ?enilă-Vasiliu, poeme de Daniel Corbu, proză de C. Arcu ?i Gellu Dorian. „Glorio?ii ani ai ratării” de Aurel Sibiceanu continuă. „Arhiepiscopul Calinic al Arge?ului ?i Muscelului – 70” (Pentru activitatea cărturărească, din anul 2006, este membru al Uniunii Scriitorilor... În domeniul literar a scris şi coordonat numeroase lucrări şi studii în publicații naționale şi internaționale), evocat de N. Oprea, D.A. Doman ?i Mihai Barbu, plus „Corespondență Ioan Alexandru-ÎPS Calinic”.

 

CONVORBIRI LITERARE 6

„Securitatea ?i actualul regim politic de la Bucure?ti” – un surprinzător ?i lung eseu semnat de Ion Varlam (pu-blicist „parizian” cu funcții în PN?CD), din care rețin doar: Odată cu retragerea în clandestinitate a stîngii marxiste, centrul ei de comandă s-a mutat de la Moscova într-un loc tainic din Apus, unde gînditorii ei elaborează strategia revanşei anunțate de Al. Adler. Față de România, acest centru subteran operează pe 2 planuri: a) unul intern, prin preluarea de către «intelectualii» din GDS-ul creat de Silviu Brucan a misiunii încredințate de Kremlin mandatarilor săi de la Bucureşti; astăzi aceşti agenți ai deromânizării, care sînt personal motivați de ura față de tot ceea ce este românesc – ne-o spune D-l Vladimir Tismăneanu – nu ezită să revendice în numele «toleranței» epurarea operelor lui Eminescu şi chiar eliminarea anumitor pasaje din cazaniile citite în cursul Săptămînii Patimilor în mai toate bisericile creştine; b) unul extern, cu rol de PR, care asigură legitimarea internațională a cercurilor din Țară care urmăresc desființarea României şi a specificului românesc prin denigrare şi deriziune. Aceste cercuri iau parte la pregătirea propagandistică a lansării unui nou «front» de tipul celui antifascist din anii -30 ai secolului trecut: sub pretextul salvării democrației, ele pregătesc revanşa marxismului compromis de eşecul experienței sovietice. În alte pagini semnează C.M. Spiridon, C.T. Dragomir, Basarab Nicolescu, Gh. Gri-gurcu, N. Stroescu Stîni?oară (dispărut în 27 iunie 2014), Al. Zub, I. Holban, N. Scurtu, Cristian Livescu, C. Dram, Antonio Patra?, Emanuela Ilie, ?erban Axinte, Th. Codreanu, ?tefan Borbely, Radu Voinescu, C. Parascan, I. Papuc, Marius Vasileanu, Valentin Talpalaru, N. Sava, C. Coroiu, Radu Florescu, Liviu Cap?a, Sabina Fînaru, Elvira Sorohan, Dan Mănucă, A.D. Rachieru, V. Spiridon. Dialoguri cu C. Lupeanu, Adrian G. Romila ?i Mircea Platon (stabilit în Canada: Nu poți pune mare bază pe oameni care, deşi locuiesc în străinătate, au fost ani de zile pe statele de plată ale partidelor de guvernămînt din România, şi nici pe oameni care sînt folosiți aici drept „experți” pe România şi care sînt convocați periodic la „debriefing” de către serviciile de informații; chiar?).

 

ORIZONT 6

Apropo de cele spuse de Ion Varlam. Lucian Boia (i se ia un interviu): România e un spațiu aflat la marginea marilor construcții de civilizație sau geopolitice. E o țară care î?i începe tîrziu istoria. Principatele Române apar în secolul 14, cînd, în jur, restul țărilor aveau deja o întreagă istorie. Bulgaria, Serbia aveau o istorie de cîteva secole. Ungaria era o mare putere regională încă de la anul 1000. Polonia, ?i ea, era o mare putere regională. Românii există ?i înainte de 1300, dar e un spațiu vag structurat, cu formațiuni modeste. Evul Mediu românesc, cît ar părea de ciudat, începe la noi prin secolul 14, atunci cînd în Europa el se apropie de sfîr?it. Întîrziere, decalaj greu de recuperat! Am pierdut startul ?i nu e u?or să recupe-rezi... În plus: Principatele române au o structură preponderent rurală. E o societate de boieri ?i de țărani. E o viață oră?enească modestă ?i o populație a ora?elor, în bună măsură, neromânească – greci, armeni, evrei. Adăugăm, a?adar, ?i distincția aceasta – o Românie a satelor ?i una, cosmopolită, a ora?elor... Mai rău: România e țara care intră în comunism cu cei mai puțini comuni?ti ?i iese cu cel mai mare număr de comuni?ti, în 1989. E țara care se adaptează cel mai greu comunismului, dar care, apoi, se desprinde cel mai greu. E, apoi, țara în care, la începuturile comunismului, se manifestă cel mai puternic o ideologie antinațională ?i care, în faza ultimă a comunismului, manifestă forme radicale de naționalism… Asta e. În alte pagini, fostul critic literar ?i eseist timi?orean optzecist (premiant), ajuns ambasador în Maroc ?i Portugalia (după ce a fost consul în Franța), Vasile Popovici, întrebat de Robert ?erban, de curiozitate: „Mai reu?iți să fiți la curent cu ce se întâmplă în literatura română, sau munca de di-plomat v-a deturnat de la cea de cititor profesionist?”, răspunde senin: Citesc relativ puțin ?i de aceea foarte selectiv, timpul fiindu-mi măsurat. Pur ?i simplu nu-mi permit să-l risipesc ca să văd dacă o carte începe să fie bună de la pagina 50 încolo. Dacă nu e bună în primele rânduri sau măcar pagini, o las din mâini... Totu?i, Vasile Popovici dă două „verdicte”: M-am amuzat de narcisismul iremediabil al Anei Blandiana din volumul de memorii ?i pseudo-memorii Fals tratat de manipulare, unde o vedem mereu în ipostaze de personaj ve?nic pozitiv, dacă nu chiar formidabil de pozitiv. Mi-a plăcut apoi să citesc memoriile drapate în interviu ale lui Paul Cornea (Ce a fost – cum a fost), pe care îl admir pentru privirea critică cu care î?i examinează orbirile de tinerețe… Semnează, la rubricile lor Cornel Ungureanu, Marcel Tolcea, Grațiela Benga, Al. Ruja, Ma-rian Odangiu, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Paul Eugen Banciu. Dar ?i Otilia Hede?an, Al. Oravițan, Radu Ciobanu.

 

 

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ 6

N. Breban (îi răspunde într-un interviu lui Eugen Simion, care observă: „Nu ai impresia că revizioni?tii no?tri caută nod în papură în biografia marilor scriitori, în loc de o justă revizuire critică?”): La începutul acestei, sau al acestor, campanii de aşa-zisă revizuire, am rămas uimit, neînțelegând prea bine, apoi m-au iritat şi, în sfârşit, le dau nepăsător la o parte ca să-mi pot vedea de ale mele. E o diversiune politico-culturală, dusă, a-desea, cu armele murdare ale politicii de la noi, mai grav e faptul că mai tinerele generații n-o să înțeleagă mare lucru. Răul s-a făcut imediat după revoluție cu manevrarea grosolană a manualelor şcolare, fapt ce ne-a amintit, nouă, vete-ranilor literaturii, de Tezele provizorii ale anului 1948, an cu care a început de fapt stalinismul, distrugerea şi calomnierea valorilor şi tradiției româneşti şi instalarea Securității în locul justiției. De reținut o ?tire la zi, totodată: Scriitorul Nicolae Breban nu a fost colaborator al Securității, a decis irevocabil Înalta Curte de Casație şi Justiție (ICCJ), care a admis recursul față de o hotărâre luată în 2012 de Curtea de Apel Bucureşti. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a cerut, la începutul lui aprilie 2011, Curții de Apel Bucureşti să constate calitatea de cola-borator al fostei Securități a scriitorului Nicolae Breban. Decizia de colaborare în cazul Nicolae Breban a fost dată de CNSAS în martie 2011, iar dosarul în care Consiliul cerea constatarea calității de colaborator al Securității a scriitorului a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti – Secția de contencios admi-nistrativ şi fiscal pe 4 aprilie 2011. Pe 2 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea CNSAS, constatând astfel calitatea de colaborator al Securității în privința lui Nicolae Breban. Hotărârea a fost atacată de Nicolae Breban la Înalta Curte de Casație şi Justiție. Miercuri, 18 iunie, ÎCCJ a admis recursul şi a stabilit irevocabil că Nicolae Breban nu a fost colaborator al Securității. (În altă paranteză fie zis, OBSERVATOR CULTURAL Nr. 472 din 10 iulie, Gabriel Andreescu, în „Responsabilitatea Uniunii Scriitorilor față de ?tefan Aug. Doina?”, atrage atenția asupra „maculării prin Arhiva Securității”, prin interpretările ?i procesele de intenții ale CNSAS; ?i repro?ează Uniunii Scriitorilor că l-a premiat pe debutantul George Neagoe cu o carte care îl „descalifică integral” pe ?tefan Aug. Doina? – cel „arestat pe 4 februarie 1957 ?i condamnat la un an pentru omisiune de denunț. Cu o zi înainte de a ie?i din penitenciar, Securitatea i-a cerut ?i el a semnat un angajament de colaborare. În dosarele deschise pe numele său nu se găsesc însă note olografe”…) În alte pagini ale revistei semnează Bogdan Crețu, M.V. Buciu, Ionel Necula, Aura Christi, A.D. Rachieru, Gelu Negrea, Alex ?tefănescu, Andrei Marga, Maria-Ana Tupan, ?tefan Borbely, C. Coroiu, Andrei Zanca. Ancheta „Să ie?im din zodia totalitarismului comunist”, cu Virgil Nemoianu, Gabriel Andreescu, Th. Codreanu, Viorel Padina, C.M. Spiridon, Ioan Chelaru, Magda Ursache. La dispariția lui Mihai Sin – „Mecanismul infernal al absurdului” de Nicoleta Sălcudeanu.

 

 

NORD LITERAR 6

Interviu cu Augustin Cozmuța (sărind de la una la alta): Mă bucur că n-am pu-blicat inepții din tinerețe. Mi-am pus mari speranțe în literatură, am sperat tot timpul că vine ?i vremea mea. După 1989 lucrurile s-au întors total altfel, poate că noi suntem un popor supus la presiuni ?i suntem, într-un fel, pervertiți… Mi-e tot mai greu să înțeleg ce se întâmplă cu ace?ti compatrioți, chiar suntem un popor de la?i, ne furi?ăm în politică, ne căpătuim ?i o ?tergem care pe unde? Eu sincer nu cred în postmodernism, în poezia însăilată azi… În alte pagini: Gh. Glodeanu, Săluc Horvat, C. Cuble?an, Delia Pop. Poezii de… Vasile Popovici (sic – altul decât cel pomenit mai sus).