Poezie
Liviu Vişan
***
Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 / 2015
TAROT
poetului Octavian Mihalcea
ca să trăiască
poetul vinde iluzii
dureros de ieftine
amanetează metafore
sclipitoare penițe de aur
de la frânte stilouri vechi chinezeşti
călimări de cristal
murdare la gură
de păcatul cuvântului
amanetează versuri
poeme
uriaşe roiuri
de musculițe bețive
litere îmbălsămate
hieroglife care îți fac semn cu degetul
să te aproprii
bine-ați venit în raiul oniric
poetul a deschis pentru noi
cartea cărților
uriaşul tarot
al pierzaniei
FLĂCĂRI DE IARBĂ
împleteam turbane din verzi
mlădițe de salcie
cu ciucuri îngălbeniți de polen
în anotimpul învierii
porneam aventura copilăriei
spre malul unui pârâu înecat în trestii
viu pâlpâit de candelă
aripile cărăbuşilor ardeau în iarbă
nu exista bucurie mai mare
ca ciocnitul cu ouă vopsite
aproape am uitat că acest obicei
era pe atunci interzis
ca şi cum ai putea să ucizi copilăria
n-aveam voie să vorbim despre lucruri sfinte
ciocneam ouă pe luate până se înroşea iarba
uitarea e un fel de nemărturisită iertare
PIELE DE ŞARPE
în piele de şarpe constrinctor
urcă umbra piciorului de femeie
în cer fantastică reptilă
încolăcită pe grumazul visului
piele de şarpe care se leapădă de şarpe
cum se leapădă ziua de noapte
umbra piciorului de femeie
coloană de templu capitel din fruct confiat
CÂMPIA CU ARIPI
nici fluturii nu se mai înalță la cer
arşița aplatizează câmpia
dacă aprinzi un chibrit
sare pământul în aer
râu secat în tinere trupuri
sângele curge în celălalt sens
fără voie şi fără credință
aducând pe lume arşița verii
pe umerii cuvintelor aripile zac
într-o cobiliță cu desagii goi
copilul din flori al verii
ți se naşte în brațe
LECTURI DE VARĂ
am traversat amiaza
şi m-am aşezat la o masă
cu prințesa de treflă
între îngerii adormiți pe Lipscani
grabnic am răsfoit Pagini Aurii
cu soarele-n ochi spumoasă lectură
am citit apoi Roşu şi negru
până mi s-au albăstrit dinții şi buzele
vreo două trei monografii despre Caragiale
semnate în filigran de Mugur Isărescu
ferestrele guvernatorului erau iluminate
o prelungire de tiraj ar fi fost cred posibilă
spre seară mi-am făcut câteva cruci smerite
la Biserica Stavropoleos
Dumnezeu să vă ocrotească lecturile
nu vă lăsați înşelați de dracii mirosind a tămâie
POET LA ORAŞ
mai fierbite decât țărâna câmpului
asfaltul se leapădă greu de trecători
calc prin intersecții ca pe clapele unui
imens pian insensibil
cei care mă privesc în ochi nici nu ştiu
ce tristă e viața omului de la țară ajuns la oraş
lungul prizonierat al metaforei
optimismul tembel micile bucurii fără motiv
am uitat ce pagină grea e întorsul fânului
dar ştiu că iarba tânără cade greu în genunchi
îmi amintesc de izvorul aflat în inima pădurii
când calc pe asfaltul fierbinte precum fachirii
nicio veste despre plata colaborărilor prin redacții
prietenii mei infestați cu fum de țigară
s-au refugiat în cochilii de facebook
nu mai au cerneala vinovăției pe degete
POEMUL TĂCERII
un trist cocor îşi lungeşte gâtul
spre alte zări
ca un toc pe care s-a uscat
cerneala poemului
pana lui va cădea
sub ghilotina orizontului
fără să scrie
nici un cuvânt
amăgire spre care pasărea visului
îşi lungeşte gâtul departe
în călimări secate
acesta este poemul tăcerii