Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu

revista revistelor

Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 / 2015

 ROMÂNIA LITERARĂ 11.  Din 13 martie 2015. Mihai Zamfir – „O fantomă bântuie România”, surprinzător: Cei care exaltă virtuțile teoriei marxiste, admițând cu jumătate de gură că „au fost comise totuşi unele greşeli”, cunosc exact proporțiile genocidului făptuit în Uniunea Sovietică şi în Europa de Est. Numai că… numai că ei sunt în realitate de acord cu asasinarea în masă, cu teroarea organizată. ?i ştiți de ce? Pentru că ar vrea să fie ei cei care să exercite teroarea, să decidă ei cine trebuie trimis în lagărul de exterminare. Cu ce plăcere i-ar trimite pe toți „elitiştii” care se cred mai cu moț decât restul poporului, care le creează complexe prin inteligența, cultura ori talentul lor… Le place comunismul pentru că oferă posibilitatea de a-ți lichida adversarul fără a da socoteală cuiva. În alte pagini: N. Manolescu –­ Cum citim; Mircea Coloşenco: Ciclul curajului – un poem inițiatic de N. Labiş. Actualitatea (Iulian Boldea, Mircea Anghelescu, Ioan Holban), Contrafort (Mircea Mihăieş), Recenzii (Irina Petraş, Gabriel Coşoveanu), Cronica literară (Cosmin Ciotloş), Cronica ideilor (Sorin Lavric), Comentarii critice (Marius Miheț), Polemici (Leo Butnaru), Noul val (Alex ?tefănescu), Prin anticariate (Simona Vasilache), Restituiri (Nicolae Scurtu). Poeme  de Marcel Mureşanu şi Ion Brad. 
 
MOZAICUL 2 / 2015. Virgil Nemoianu: Întreaga perioadă literară 1948-1989 nu se bucură de examinări adâncite, de studii modificatoare… nu se elimină falsele valori clădite în acele decenii pe criterii ideologice şi politice. Dimpotrivă, constat buimăcit că tocmai cei mai merituoşi şi valoroşi reprezentanți ai culturii de limbă română din această perioadă se văd acuzați, ponegriți, batjocoriți, insultați, minimalizați. De figurile de ştabi literari, de falşi idoli nu se atinge nimeni nici cu un deget: aşa observ. Este, de fapt, o situație foarte tristă… După cum ar trebui discutată şi chestiunea: unde şi cum îi plasăm pe scriitorii de limbă română din „diaspora”? La Dosarul Virgil Nemoianu – 75 semnează Ion Buzera, Luiza Mitu, Maria Dinu, Petrişor Militaru. În alte pagini: C.M. Popa, Toma Grigorie, M. Ghițulescu, Silviu Gongonea, Ana Bazac, Ioana Repciuc. Interviu Traian Dobrinescu.
 
APOSTROF 2 / 2015. Clara Mareş, „Ion D. Sîrbu la 95 de ani”, o nuanță legată de „reabilitare” în rândul scriitorilor noştri condamnați politic: Pentru un contur exact trebuie amintită şi reabilitarea juridică pe care regimul o dispusese în cazul lui Ştefan Aug. Doinaş, care fusese condamnat pentru aceleaşi fapte ca şi Ion D. Sîrbu. În acest context ne putem explica atitudinea conciliantă a lui Sîrbu în biroul Securității din decembrie 1969, chiar dacă Sîrbu ştia că reabilitarea lui Doinaş are o agendă secretă pe care el nu era dispus să o semneze. Cert este că ofițerii exact asta îşi doreau: să speculeze maxim dorința ardentă de reabilitare a lui Ion D. Sîrbu, dar numai cu prețul recrutării sale. Cu toate acestea, cele două drumuri nu converg. Sîrbu îşi păstrează verticalitatea, iar Securitatea îşi continuă urmărirea. La „Dosar”, Mircea Popa – „Centenarul naşterii filosofului Zevedei Barbu”, fost asistent al lui Lucian Blaga la Catedra de filosofia culturii (Barbu, mobilizat, participă în mod direct în 1941-1942 la războiul din Răsărit, ia parte la luptele pentru ocuparea Odesei; întors la Sibiu, e perceput ca „intelectual comunist antifascist” de Siguranță şi e condamnat în 1943 la opt ani şi şase luni de închisoare; „imediat după actul de la 23 August el a fost eliberat din închisoare şi datorită atitudinii sale de stânga, mai mult decât ideilor exprimate până atunci, în fața lui s-au deschis alte orizonturi de afirmare, fiind propulsat de comunişti în posturi oficiale”, ajunge şi „ataşat cultural la ambasada română din Londra”, iar în 1948, „el a refuzat să se mai întoarcă în țară”). În alte pagini poezie de Iulian Boldea, Laurențiu Malomfălean, N. Silade, Emilia Faur, proză de Lucica Albinescu, Icu Crăciun. Eseuri: Olimpiu Nuşfelean, Al. Seres. Cronici: Ovidiu Pecican, G. Neagoe. Al. Ciorogar, Marta Petreu, Bogdan C. Enache, Rodica Baconsky, Al. Jurcan, Al. Baumgarten, Cristian Vasile.
 
CONFESIUNI 2 / 2015. Gheorghe Grigurcu (redactorul-şef al revistei, care apare la Târgu Jiu) îşi începe „Paginile de jurnal” cu: Unii critici au un aer plictisit-avid, rutinat-pînditor, care ne duce gîndul la slujbaşii caselor de amanet. Alții au alura fățiş crudă a unor cămătari. Iar cei ce nu pot trece dincolo de ideea de justiție par nişte executori judecătoreşti. ?i continuă cu: În zilele în care nu poți scrie, te simți ca un om de nimic. Îți dai seama cu stupoare că identitatea ta depinde de faptă, e un simplu reflex al faptei. Avînd mobilitatea deconcertantă a acesteia. În alte pagini, „Prețul ridicat al geniului” – Barbu Cioculescu atrage atenția asupra volumului masiv Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor apărut la Editura „Fundația Națională pentru Ştiință şi Artă”, Bucureşti, 2015, în care 12 personalități ale medicinii româneşti, din domeniul academic şi universitar îşi spun cuvântul, plecând de la diagnosticul oficial al maladiei poetului, emis în cursul vieții acestuia. Analizând, fireşte, tratamentul aplicat bolnavului, diagnosticul fiind luesul, iar tratamentul bazat pe fricțiuni şi fumigații cu mercur. Nici unul din investigatori nu acceptă acel diagnostic, datând dintr-o perioadă în care sifilisul nu putea fi descoperit prin analize medicale. Conform noilor cercetări, poetul ar fi suferit de o afecțiune psihică, bine cunoscută astăzi. Adică, „psihoza maniaco-depresivă”. În termenii profesorului doctor Dan Prelipceanu, genialul poet a suferit de „o tulburare afectivă bipolară tip 1, cu episoade maniacale acute, cu factori psihotici congruenți ai dispoziției, alternate cu perioade subclinice depresive şi cu remisiuni (parțiale) interfazice”. În alte pagini: C. Trandafir, N. Coande, D. Ungureanu, Aura Christi, Paul Aretzu, Petru şi Magda Ursache, Ion Popescu-Brădiceni, Mariana Filimon, N. Ciobanu, Doru Stâmbulescu, Pavel ?uşară, Vlad Ciobanu. Flori Bălănescu – Paul Goma 80. Începuturile Mişcării pentru drepturile omului. ?i Dan Culcer – Din Jurnalul unui vulcanolog.
 
FAMILIA 1 / 2015. Ioan Moldovan, „Familia – trei sărbători”: Anul 2015 este pentru Familia anul unei mari sărbători: se împlinesc 150 de ani de când, la Pesta (Budapesta), tânărul cărturar Iosif Vulcan scotea primul număr al publicației. Revista Familia a avut cinci serii. Apărută la Budapesta în anul 1865… Familia a devenit hrana spirituală a cititorilor transilvăneni timp de 41 de ani, până în 1906, după ce redacția fusese mutată la Oradea, în 1880. La finalul revistei sunt fotocopiate pagini ale ediției princeps a revistei apărute în 1865.  A doua serie a revistei a apărut între anii 1926-1929, condusă de M.G. Samarineanu, „un macedonean de treabă”, cum a fost caracterizat, seria a treia în intervalul 1936-1940, a patra între 1941-1944 (cu aceeaşi conducere redacțională), iar cu ocazia centenarului din 1965 a apărut actuala serie, a V-a. În alte pagini, Liana Cozea – „O reevaluare necesară şi valoroasă”, cronică literară la volumul monografic intitulat „Familia (1865-1906)” de Iuliana Păcurar. În sumar: Gh. Grigurcu, Luca Pițu, Aurel ?orobetea, Daniel Vighi, Traian ?tef, Lucian-Vasile Szabo, Viorel Mureşan, Ion Maria, Gavril Ciuban, Al. Sfârlea, Mircea Pricăjean , Orlando Balaş, Vasile Muscă, Cosmina Moroşan, Blaga Mihoc, Cornel Munteanu, Lucian Scurtu.
 
VATRA 11-12 / 2014. Apărută în februarie 2015.  Ion Vianu, despre citit: Din Augustin şi din alți autori antici ştim că lectura a fost mult timp numai cu voce tare. Cititul interior, tăcut este legat de schimbarea mentalităților, care a avut loc odată cu creştinismul. Lectura devine ocupația solitară prin excelență, forma cea mai sistematizată a vieții interioare, vecină cu rugăciunea... Borges spune că a citi este mai greu decât a scrie... Citeşti, uiți de tine şi de lume. Fericit cel ce a putut scrie măcar o pagină care să-l facă pe cititor să uite de timp! Citirea, ca şi rugăciunea este una din rarele condiții în care omul se surmontează pe sine, pătrunde, literalmente, în alt univers. Rămâne întrebarea dacă nu asistăm la amurgul citirii... Altfel, dinspre scris, e un lucru lămurit: Există azi şcoli de literatură, creative writing, dar nu cred că pot înlocui beția autodidactică a scriitorului original. La dezbaterea revistei, tema: „Critica tânără”. Scriu „despre critica tinerilor” Irina Petraş, Andrei Moldovan, Paul Cernat, Alex Goldiş, Gabriela Gheorghişor, Bogdan Alexandru Stănescu, Adriana Stan, Rita Chirian, Călin Crăciun, iar „despre critici tineri”: Al. Cistelecan, Gh. Perian, Antonio Patraş, ?tefan Borbely, ?erban Axinte, Cristina Timar, Cezar Boghici. Coordonatorul acestui dosar, Călin Crăciun subliniază din titlu – „Temeiul conflictului e criza criteriului estetic”: De multe ori, observ, cooptarea instituțională a lăudătorilor, a afinilor ideologici… Prin urmare, fenomenul deja sesizat al tabloidizării unei părți a criticii e în plină desfăşurare, la fel cum este – reafirm – cel al goanei cronicăreşti după prestigiul facil, fie el şi de moment. Recenzia sau cronica bazate pe lectura parțială ori superficială a cărții, verdictul pus arbitrar, la fel ca favorurile amicale şi chiar polemica de dragul de-a fi auzit sunt, într-adevăr, deseori întâlnite la noul val de critici. Critica tânără e deci expresia unui context cultural ori civilizațional diferit de cele anterioare, încercând să reinvestigheze, mai degrabă printr-o sumă de căi individuale, criteriul estetic şi să contribuie la continua sa definire. De reținut, apropo de literatura tinerilor, Paul Cernat: În opinia mea (care e deja o convingere) ceea ce a dat, pînă acum, mai bun aşa-numita generație 2000, nu e nici poezia, nici proza, ci critica (am inclus aici şi eseul, şi teoria, şi…restul). În alte pagini: Al. Muşina – „Jurnal”, Christian Moraru interviu despre Mircea Nedelciu. Apropo de Zevedei Barbu (pomenit la Dosarul revistei Apostrof) – un text al lui, de curiozitate, tradus: „Limbajul în democrațiile şi societățile totalitare. O interpretare psihologică”. În sumarul revistei, alte numeroase semnături: Traian ?tef, Leo Butnaru, Alex Cistelecan, ?tefan Damian, Claudiu Komartin, Ion Maria, Cornel Munteanu, Vasile Gogea, Iulian Boldea, Rodica Grigore. La cronica literară: Liana Cozea, Florin Corneliu Popovici, Mihaela Vancea. La Cărțile pe masă: Paul Mada, Anamaria Mihăilă, Ioana Bostenaru, Adi Dohotaru.
 
ASTRA 3-4 / 2014. Apărută în februarie 2015 (coordonator Dina Hrenciuc). Norman Manea: Am crezut mereu în individualitate şi subiectivitate, în valoarea experienței spirituale singulare şi a reprezentării ei artistice, deloc în consens cu directivele de ghidare colectivă şi a normelor general admise – cu atât mai mult într-o societate închisă, guvernată de clişeu şi conformism...  Relația mea cu România a fost, din păcate, complicată şi nici azi nu prea sunt comestibile în Patrie aşa-zisele mele succese peste hotare. Sunt (şi) cetățean american, dar nu am putut deveni un tipic yankeu. Am aici, însă, într-adevăr, distanță față de carnavalul dâmbovițean şi o relativă linişte pastorală la colegiul unde predau de un sfert de secol. Dar scriu în româneşte… În sumar: Viorel Padina – Cutremurul unei generații; Liliana Ursu – Jurnalul de la Louisville; Interviu cu Monica Pillat; Teme: Pentru canonul occidental – cu dragoste si abjecție (anchetă de Bogdan Coşa); Inedit Al. Muşina; Alexandru Matei – Etnofilosofie. Africa, Africa! Alte semnături: Aurel Pantea, Al. Cistelecan, Cristina Ispas, Felix Nicolau, Evelina Cîrciu, Mircea Dorneanu, Rodica Ilie, Oana Purice, Lăcrămioara Stoie, Ion Buzaşi, Veronica D. Niculescu, Al. Matei, Daniel Pişcu, Sorin Gherguț, Teodora Coman sau Vlad Drăgoi.