Poeme

Paharul gol de mirosuri

fac schimb de senzații tari
despărțindu-mă de trupul meu
fiecare greşală o ascund sub preşul în care mitologia greşelii
înoadă pereții camerei cu multă răbdare
halucinații pline de grație se vâră sub zăpadă
golind albul de stălucirea sigurătății
simt ceața ca pe un clopot crescut în gură
se zbate în dangătul tăcerii
o oglindă deformată de interminabilul delir al zilei tale norocoase
tiptil intră liniştea pe fereastra larg deschisă a nopții
femeia devenită liturghie pentru pietrele capelei
ține de mână stropul de rouă
intră un bărbat în veşnicia dorințelor decojind de prejudecăți sărutul
trage după el marginea erorii desenate de trupul tău
e timpul să demasc trecerea spre polul nord a coapselor tale
între tăcere şi şoaptă se aude cântecul instrumentelor de tortură
se topeşte mirosul cafelei în frica îndrăgostită de nisipul clepsidrei
a început să-şi lungească umbra
până ce duminicile
îşi caută somnul cuvintelor
printre degete strigătul cu gust amar din paharul gol de mirosuri
dezleagă-ți trupul să vină la mine
macină printre dinți bărbatul dorințe de împlinire
lumina ochilor tăi se joacă cu zarurille clipei
aproximând distanța dintre trupuri
în sfârcul tău stâng orgoliul face dragoste cu administratorul cimitirului
în sfârcul drept o minciună cuibărită hrăneşte bărbatul cu numele tău
mirosul de pâine coaptă îngenunchiat în grâul împlinit la lumina lunii
se împrietenesc mestecenii cu marginea prăpastiei
se aude tăcerea somnului
mi-e atât de dor de mine încât am să mor

biserica de gheață

prima vorbă a duhovnicului îşi poartă frumusețea prin vânătoarea de cerbi
călătoria e un sacrilegiu adus frigului
adăpostit în biserica de gheață la bâlealac
liturghia e coaptă în semnul crucii de pocăința tămâiei
răzvrătirea zăpezii are ținută bărbătească
o poartă până şi femeile şi fecioarele venite la spovedanie
se deschide anotimpul tăcerilor
înveşnicitele creste ale munților
urcă cu telecabina îndrăzneala copilărie
la bâlealac
se simte iscusința bulgărilor în privirea copiilor
păcatele mâinilor îmbujorează obrajii fecioarei înfăşurată în zăpadă
asprimea adolescenței îi poartă paşii spre o caldă deschidere a sorții
ochii îndrăzneți ai bărbatului
purtând armata pe umeri ca pe un veşmânt al împlinirii
adăpostesc pofte
amenință fecioria femeii
biserica de gheață de la bâlealac
adăposteşte liturghia cununiei în paşii nuntaşilor
frigul înflorit dezmiardă vocea duhovnicului cu boncănitul cerbilor
cad ochii miresei mărgele pe buzele bărbatului
fac semnul crucii sărutând aşteptarea
amenință nuntaşi cu sângele vesel pus în pahare
vestesc venirea naşilor
învelişul bisericii le acoperă pletele pline de paşii caprelor negre
la bâlealac vocile lumii dau foc zăpezii cu bucuria
se dezgheoacă râsul de plâîns în palmele copiilor
duhovnicul binecuvântează mirosul tăcerii izvorât
din frigul clarului de lună
lămpile cu petrol asmuță crestele munților în bucuria nuntaşilor
la bâlealac
biserica de gheață
adună sfinții la amiază să binecuvânteze mâncarea şi vinul
adăpostite în odihna mesenilor
dangătul clopotului ca şi vobele mamei
înnoadă basmaua pe capul proasptei femei
ceremonia îmbrățişării rostogolesc amintirile copilăriei în pântecul
obosit de truda dorințelor
de deasupra bisericii de gheață
la bâlealac
pietrele se rostogolesc pe scurtătură în ochii duhovnicului

urma

împlinirea unui vis pe buzele tale urma buzelor mele
se desface mirosul de ceapă
în felii
un balansor
urcă treptele realului
urma buzelor tale
taximetristul şi-a desfăcut creierul să-şi caute amărăciunea
îți pierzi timpul,îi spun eu,nu mai poți recupera nimic
are pomeții sparți de delicvenții din parcul cetății
izolăm pustiul
acoperă plecarea iubitei
rochia de mireasă se adună singură de pe maidan
paşii mirilor nu au urme
aurolacul poartă eşarfă mov la ureche
îi tremură frigul în dinți
urma vânătă a urechii
bântuie strada
pulsul din artere păstrează un moment de reculegere
o urmă cu sensuri giratorii
ține fotografia miresei de ureche
în piepturile noastre au loc rugăciuni
se rotesc ciorile prevestind frigul
tăcerea în plan vertical
intră în oase
se sprijină de buzele tale
urma buzelor mele
liniştea industrială
îşi uită urma în trupul tău
muțenia ştirbă a străzii
mâneca ruptă a cămăşii şterge tinerețea la ochi
facem dragoste cu urmele altor femei
coapsele lor sunt mirodenii
uitate în jacheta ta roz
în loc de iertare îmi ceri urma
adună-mă
înveleşte-mă în rochia ta
lasă-mi tălpile să fugă din sângele tău
îți dai duhul sărutându-mi urma
întunericul de staniol al plăcerii
e taina noastră
ascunsă sub prosopul boxiorului
un girofar al memoriei şterge urma buzelor
înlăuntru se respiră cu ajutorul aparatelor
urmele mirilor
o păpuşă gonflabilă
duce taximetristul la ospiciu
focul de artificii o urmă a fricii
portaluri de vise
cresc în delicvenții urbei
fuga de tine în tine însuți