Fundația Maeght

Dacă vreodată veți ajunge în Saint-Paul-de-Vence – un „village perché“, aflat la 20 de km. de Nisa (cu 3.300 de locuitori, dar cu 2 milioane de vizitatori anual!) şi cocoțat printre colinele din La Colle-sur-Loup ce preced ciudatul munte La Gaude – nu se poate să nu adăstați câteva ore într-o celebră „pinède“ (plantație de pini) foarte răcoroasă, de unde se deschide o panoramă ce-ți taie răsuflarea. În jos, Marea Mediterană, cu o parte din Coasta de Azur şi localitățile celebre ale acesteia, pornind de la stânga la dreapta – Nice, Saint-Laurent-du-Var, Cagnes-sur-Mer, Villeneuve-Loubet, apoi, în depărtare, Antibes, Juan-les-Pins şi, şi mai departe, abia ghicit între cețurile ce coboară dinspre Vallauris, faimosul Cannes… Nu insistăm! Deci, la intrarea în Saint Paul de Vence, pe stânga, se face un drum ce duce în sus, spre pădurile din ce în ce mai dese, care se întind până la Tourrette-sur-Loup şi, mai departe, spre Grasse (capitala parfumului franțuzesc!). După nici zece minute, şoseaua se opreşte în fața unui zid nu prea înalt, văruit în acelaşi alb specific regiunii azureene. În fund de tot, o clădire bizară, modernă, cu două cornişe curbate, ca borurile unei pălării, iar în față, un gazon impecabil, presărat ici-acolo cu lucrări de sculptură. Acolo, se află unul dintre cele mai celebre muzee private de pe Riviera Franceză: Fundația Marguerite şi Aimé Maeght, cu o colecție unică, impresionantă, aproape copleşitoare, de lucrări aparținând artei secolului XX. 28 iulie 1964. Marguerite şi Aimé Maeght îşi văd visul cu ochii. Marele lor proiect s-a împlinit. Tot ceea ce e valoros în artă şi în creație a fost adunat într-o pădurice de pini de pe Coasta de Azur, pe una dintre înălțimile micii aşezări Saint-Paul-de-Vence. Inaugurarea Fundației Marguerite şi Aimé Maeght a atras în ziua aceea o mulțime de anonimi, locuitori din zonă şi turişti, dar şi, mai ales, o puzderie de oficialități (de la Paris, de la Nice, de la Departamentele Alpii Maritimi şi Var) apoi, artişti de toate felurile şi colaboratori, excentrici şi colecționari, poeți şi miliardari, cântăreți şi actori. În ziua aceea, Ella Fitzgerald îl însoțea pe André Malraux, Marc Chagall se întreținea cu Yves Montand, Pablo Picasso complota cu poetul Jacques Prévert, Joan Miró şi prietenul său, arhitectul José Luis Sert (autorul îndrăzneței clădiri ce adăposteşte Fundația, dar şi valoroasele colecții) îi încadrau pe Alberto Giacometti şi cineastul Henri Georges Clouzot într-o „balade“ prin pădure. Însă dincolo de toate aceste cadre ambientale de lux, era vorba că, în acea zi fastă, cei doi Maeght reuşeau să câştige un pariu greu imaginabil până atunci: să deschidă primul loc în aer liber din Franța destinat să primească şi să susțină arta sub toate formele ei. Arta vie. Nu e locul dezvoltării întregii biografii a lui Aimé, dar e de reținut că acest self-made-man a reuşit, în ciuda copilăriei sale nefericite (rămas orfan încă de mic, a fost obligat să muncească din greu, ca să aibă grijă de mama sa, de cele două surori şi de fratele său !), să ajungă pe cele mai de sus trepte ale recunoaşterii sociale. Nu doar pregătirea de gravor şi specialist în noile tehnici ale imprimeriei sau, mai târziu, apetența pentru grafica publicitară, apoi, pasiunea pentru istoria artei sau prietenia cu artişti celebri ai veacului (Bonnard şi Braque i-au fost mentori, dar a fost apropiat şi de noul val, adică Giacometti, Picasso, Calder, Miró, Kelly, Ubac, precum şi de deja consacrații Chagall, Derain, Kandinsky şi Léger) – acestea au fost, de fapt, întâmplări biografice – au contribuit la formarea sa şi la recunoaşterea de care se bucura în lumea artelor. (În 1932, de pildă, a deschis prima sa imprimerie de Arte, la Cannes, unde-l întâlneşte pe Bonnard, de care îl va lega o durabilă prietenie). Ci, alături de soția sa, Marguerite, care i-a fost tot timpul sprijin, spiritul său de întreprinzător, rafinamentul şi sensibilitatea, perseverența şi socotința, profesionalismul şi educația – toate l-au susținut în a ajunge, incontestabil, unul dintre cei mai cunoscuți şi bogați colecționari de artă din Franța. Astfel că Galeria Maeght din 42, Rue du Bac din Paris, reuneşte toate tendințele din artă şi strânge lucrările a zeci de artişti. Bonnard, Matisse şi Braque aparțin primei „generații“, în 1945, care se măreşte considerabil, de la an la an. Apoi, cumpără o colină de la intrarea în Saint-Paul (de fapt, motivul soților Maeght a fost altul: fiul lor, Bernard, era atins de leucemie şi credeau că aerul de acolo îi va ameliora starea, dar acesta va muri în 1953!). Acolo, vor instala Fundația Maeght, una dintre cele mai valoroase bijuterii ale lumii artistice din Franța.