Poeme din British Columbia, Canada

Cartea marmeladei.
Antecendentele, istoria
şi rolul ei în lumea de azi

Spre bucuria tuturor, mamele noastre cumpărau
Portocale, le spălau, le tăiau în sferturi

Lumina iernii se infiltra prin geamurile aburite
Iar în oalele de cupru pe flacăra de la aragaz

Feliile fierbeau doar cinci minute, bolborosind
In apa pe vremuri încă pură, cât să-i îngăduie

Izului amar să umple fiecare casă—
Gustul pe care-l lasă viața stăruind ore-n şir

Până culegeau cojile cu lingura, le tăiau bucățele
Fiecare fruct chircit în el însuşi, după ce s-a îmbibat

Pân-a ajuns de-o moliciune grea, alunecoasă pe care
Orice gospodină pricepută o prețuieşte

O îndatorire casnică a tuturor, după măsura potrivită
Siropul era reîncălzit cu zahărul de sfeclă roşie

Amestecat şi cumpănit cu delicatețe,
Cană după cană, nimic nu era la voia întâmplării

În felul în care strecurau reziduurile limpezi,
vâscoase în borcanele sterilizate, un miracol

Lichid închegându-se în marchiza din spate
An după an, strălucirea de nestemate, languroasă

A păcatelor de familie zaharisite întinse pe pâine
În toate suburbiile din hotar în hotar

Tații noştri răsfoind anunțurile de la mica publicitate
Creioane bine ascuțite, oferte de serviciu încercuite

Pe când, evitându-le privirea, stăteam plini de îngrijorare
Iar ei mestecau cu gura deschisă firimituri lipicioase

Rămase-ntre dinții din față, mustățile clătite-n grabă
Înainte să alerge contra cronometru spre serviciu

Limbile ceasului învârtindu-se cu repeziciune, copiii noştri
Privesc acum spre noi, apoi pe lângă noi, în timp ce ducem

La gură bucățele de croissant unse cu dulcețuri
Cumpărate de-a gata, mânjind preavizul de concediere

Care ne temem că ne aşteaptă, prăbuşirea financiară
Se întrezăreşte uriaşă în timp ce facem naveta spre oraş

Rezervele de speranță din zgârie-nori se micşorează
Pe rafturile de produse în vrac, deşi ne putem baza

Doar pe schimbări mărunte, pe aspartam,
Adevărurile pe care le fabricăm n-au nicio vină.




Apartament cu două camere

III
 
Ciudatul Maior Tom şi spațiul virtual 
 
Cei ce nu ştiu s-alinte, ci doar se-aprind în grabă
N-au ochi aşa de sinceri ca ai tăi
Profitori care se-arată doar pe internet, fără corp

Doar gigabiți; .gif după .gif acoperă ecranul
Cu cioburi fără chip, bucăți de trup neclare
În nori de RAM, şi, rătăciți, lasă în urmă

Un asteroid din REM să marcheze în cădere
Dorurile şterse. Ale mele, ale lor — cui i-ar păsa?
Nimeni nu zăboveşte prea mult cu gândul

La traiectorii arbitrare, tot spațiul interior
O nebuloasă de mesaje, puține şi neruşinate, sau, mai rău:
tăcere absolută – un neant al empatiei fără pic de stil

Până la şuvoiul tău de întrebări pline de grație —
Mâneca ta suflecată, inima mea tatuată trezindu-se.

IV

Eu si Peter Fonda

Mâneca ta suflecată, inima mea tatuată trezindu-se—
Cu ochii larg deschişi aflăm ce poate pielea spune
Dacă nu mai mult. Motoarele, accelerând, împroaşcă
Nelinişti capitale, dorințe joase, un iad devine
Libertatea cucerită pe motociclete, când ni-e furată
Înainte de-a ne-nsoți, temeri spulberate ca-ntr-un accident
Nefericit, limbile se ating şi fug, răstălmăcind cuviința
Doi bărbați, călărind fără țintă, fără căşti de protecție.

Când marea tihnă se revarsă, atingând
Pământul, orice terasă e-un platou unde preeria,
Amenințătoare precum un aşternut mototolit,
I se supune orizontului, mâzga de pe jos,
Cândva dovadă de extaz, e doar o dâră pe asfalt,
O tălmăcire neglijentă, prea-njositoare pentru nostalgii.