Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 5/2016
ROMÂNIA LITERARĂ 15 | 2016
Din 15 aprilie. Convorbiri Eugen Negrici — Constantin Abăluță. E.N.: Aveam un inamic comun: regimul comunist. Asta ne solidariza. Libertatea ne-a debusolat. Dorința ca fiecare să fie în frunte îmi aminteşte de omul primitiv care lupta pentru hrană. Începând din anii 90, orgoliile, şi ele eliberate de orice constrângeri, au găsit metode să fenteze ierarhiile. Dar cultura, ca hrană spirituală, nu poate fi obținută prin stratageme tactice de moment. Răspunde C.A.: Din păcate, stratagemele sunt în plină ofensivă… tribală... Şi ce este încă mai rău este că această luptă piezişă ocupă tot spațiul vital, lăsând în umbră atâția creatori şi atâtea modalități stilistice. În lipsa criticii oneste, formative, artistul cel mai inspirat se pierde într-un desiş arogant şi partizan. Apoi, în alt plan, C.A.: Citindu-ți „Expresivitatea involuntară”… un lucru mi-a fost clar: acela că peste tot găseam ecouri ale vechiului suprarealism care mă formase şi care dădea cuvintelor o încărcătură necunoscută, abia presimțită… Îi răspunde E.N.: Suprarealismul are ceva mecanic într-însul. Cum ai avut puterea să te desprinzi de acest automatism? Continuă C.A.: Vorbeam mai devreme de sinceritatea creatorului. Creația adevărată, ea însăşi, n-are cum fi altfel decât apanajul sincerității totale… În alte pagini: Ion Buzaşi, Gabriel Dimisianu, Mircea Mihăieş, Răzvan Voncu, Geo Vasile, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Radu F. Alexandru, Eugen Suciu, Alex Ştefănescu, Mihail Gălățeanu, Gh. Grigurcu, Simona Vasilache, Anton Jurebie, Angelo Mitchievici, Simion Dănilă, N. Mareş. În sumar: la Actualitatea — „Scrisoare deschisă” de Gh. Secheşan şi „Cioran. Noi scrisori către Armel Guerne” de Claudiu Soare. La Cronica literară, N. Manolescu — „Gheorghe Grigurcu — 80”: La 80 de ani, Gheorghe Grigurcu rămâne un critic şi un poet important, indiferent de mode.
ROMÂNIA LITERARĂ 14
Din 8 aprilie 2016. Radu Cernăteascu — „Eminescu despre bine şi rău”: „Fără rău – consideră Plotin – întregul ar fi incomplet, majoritatea, dacă nu toate, formele răului servind universul”... Şi: În demonstrația sa, Augustin porneşte de la ideea că binele şi răul nu au rațiune de a fi decât în raport de celălalt: „Aşa cum întunericul înseamnă absența luminii, la fel răul este absența binelui, adică vidul, nimicul”... Apoi: Între răul „care e putere” şi binele „care nu-i nimic făr de putere” încape toată răsturnarea logică propusă de filosofia lui Herder, cel care transforma năzuința moralei creştine într-o slăbiciune, iar vitalitatea demonică într-un triumf... Urmarea? Romanticii se vor implica într-un misionarism secular, mânați de încrederea că filosofia este limbă maternă a umanității. Sintetizând, o metafizică à rebours i-a făcut pe romantici să declare, aşa cum poetic ajunge să o spună şi Eminescu: „Eu nu cred nici în Iehova,| Nici în Buddha-Sakya-Muni,| Nici în viață, nici în moarte,| Nici în stingere ca unii |...| Toate-mi sunt de o potrivă,| Eu rămân ce-am fost: romantic” (Eu nu cred nici în Iehova, 1876). În sumar: Liviu Capşa, Gh. Mocuța, Nichita Danilov, N. Scurtu, Gabriel Coşoveanu, Ovidiu Genaru, Ioan Holban, Marius Miheț, Monica Pillat, Andrei Ionescu, Horia Gârbea, Mihai Zamfir, Leo Butnaru, Iulian Boldea, D. Avakian, Petre Tănăsoaica, Muguraş Constantinescu. La Cronica literară, N. Manolescu: Sunt ani buni de când Livius Ciocârlie scrie aceeaşi carte: un jurnal lipsit de cronologie sau cu intervertiri de date, fragmentar, capricios, lăsat la voia întâmplării… „Jurnalul este rezultatul umorilor de moment”…
LUCEAFĂRUL 3 | 2016
„Vintilă Horia par lui-même” de Alex Ştefănescu: După moarte, nemaiavând cum să se apere în vreun fel, a rămas la discreția unor denigratori lipsiți de cavalerism, obişnuiți să lovească nemilos cu bocancii în cadavre... Cu adevărat regretabile şi de nescuzat sunt câteva articole profasciste publicate de Vintilă Horia în perioada 1935-1941, în revista Sfarmă Piatră, dar articolele sunt opinii, nu acțiuni politice şi nu pot fi pedepsite cu închisoarea sau cu interzicerea unor drepturi decât într-un regim totalitar. (Altfel ar trebui pedepsiți mii de oameni, printre care ideologul marxist-leninist Radu Florian – tatăl lui Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel” − pentru susținerea prin scris a comunismului, un regim declarat în vremea noastră în mod oficial „ilegitim şi criminal”.) Continuă Alex Ştefănescu: Cu puțin timp înainte de moarte, şi anume la sfârşitul lui ianuarie 1992, Vintilă Horia i-a încredințat Marilenei Rotaru un text confesiv-testamentar — din care citează: „Mişcările naționaliste de la noi au fost acuzate, în mod total greşit, de fascism sau de nazism (toate au fost izbăvite de orice culpă, de orice păcat politic, de orice colaboraționism, la procesul de la Nürnberg)”… În sumar: Dan Cristea, Radu Voinescu, Horia Gârbea, Andreea Hedeş, Monica Grosu, Felix Nicolau, Ana Dobre, Simona-Grazia Dima, Gabriel Chifu, Virgil Todeasă, Marin Dumitrescu, George Bogdan, Anastasia Dumitrescu, Teodoru Stemate, Dan Stanca, Ioan Groşan, D. Ungureanu, Gelu Negrea, Dinu Grigorescu. N. Coande interviu cu Emil Boroghină.
VATRA 1-2 | 2016
Apărut în aprilie. Număr dedicat: „Mircea Cărtărescu — portret interior”. Interviu cu M.C.: Mi-am reproşat mereu asocialitatea, recluziunea, orbirea la aşteptările celorlalți. Deşi nu sunt un autor profesionist ci doar unul vocațional, m-am detestat chiar şi în ipostaza asta oricum mai bună. Măcar atât am făcut bine mereu: n-am trăit între scriitori. Am ajuns la o oarecare înțelepciune abia după 50 de ani, când am început să mă bucur mult mai intens de „viața care se viețuieşte” (în opoziție cu cea „în spirit” sau „în literatură”): de călătorii, de zilele de primăvară, de forma norilor, de gesturile copiilor mei, de Ioana, de pisicile mele, de Facebook, de prieteni, de un vin bun. Reversul e depresia. Când nu scriu sunt la pământ, dovadă că scrisul e pentru mine, din păcate, necesar ca un drog. Îl întreabă Iulian Boldea: „Oferiți credit inspirației?” Mircea Cărtărescu răspunde: Sunt un autor foarte instinctiv, dependent periculos de mult de inspirație. Altfel, continuă M.C.: De multe ori m-am gândit cu amărăciune că decizia de a rămâne în România a fost cea mai mare greşeală a vieții mele. Am fost expus aici unei culturi a urii, resentimentului, geloziei literare, lipsei de empatie şi generozitate critică… Dedicații, interpretări, evocări — Magda Cârneci, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Ioana Pârvulescu, Ştefan Borbely, Lucian Vasiliu, Marian Victor Buciu, Radu Vancu… În sumar: Aurel Pantea, Viorel Mureşan, Şerban Tomşa, Alex Goldiş, Kocsis Francisko, Alex Ciorogar, Claudiu Komartin, Augustin Ioan, Crista Bilciu, Al Potcoavă, Diana Iepure, Friedrich Michael. Dialog cu Bogdan Ghiu. Triptic: Ioan Moldovan & fiii, Rareş şi Vlad.
NORD LITERAR 3 | 2016
„Ştefan Jurcă în dialog cu Ioan Moldovan”. Ş.J.: De ce oare interesul față de literatură şi față de scriitori s-a diminuat în asemenea mod, să fie o etapă de trecere? Răspunde I.M.: Opinia mea e că nu s-a diminuat deloc, doar că, având mai multe intrări-ieşiri (vezi internetul), nu mai e atât de vizibil, punctual vorbind. Dar cine intră pe siturile internetice e uimit de câtă literatură, dar şi pseudoliteratură, ce-i drept, consumă şi produc tinerii, mai ales. Nici ăi bătrâni nu se lasă mai prejos, dacă te uiți câte cărți îşi scot, fie ei profesionişti ori simpli veleitari. În sumar: Gh. Glodeanu, Gh. Pârja, Daniela Sitar-Tăut, Dumitru Micu, Delia Muntean, Sonia Elvireanu. „Un nou atentat la demolarea lui Eminescu” de Mircea Popa: Rezultatul demersului lui Lucian Boia e unul lamentabil…
ANTARES 214-216
Număr apărut în aprilie 2015. Viorel Mortu, „Mihai Eminescu — Bolile lui şi bolile noastre”: Cine vrea să aibă un nume în critica literară românească trebuie să dea ceva viabil despre Eminescu. Ce putem spune azi? Că de-abia este acceptat în programa şcolară? Că doar profesorii „vechi” îl predau adânc, iar cei tineri îl bifează tangent? Că universitățile umaniste îi acordă două-trei cursuri? Poezia antumă este ca şi uitată. Postumele nu mai interesează pe nimeni, iar proza politică… mai mult irită… Se observă uşor o schimbare de paradigmă. Centrul de interes s-a mutat de pe operă, pe viața poetului, iar din viață, se scormoneşte în cea mai întunecată perioadă. Boala şi nebunia poetului… Eminescu devine marele bolnav al culturii române… La „Marea poezie contemporană”: N. Prelipceanu şi Aurel Pantea. În sumar: Paul Spirescu, Ana Dobre, Mircea Vasiliu, A. G. Secară, Dumitru Anghel, Octavian Mihalcea, Ion Trif Pleşa, Valentin Popa, Ruxandra Anton.
Din 15 aprilie. Convorbiri Eugen Negrici — Constantin Abăluță. E.N.: Aveam un inamic comun: regimul comunist. Asta ne solidariza. Libertatea ne-a debusolat. Dorința ca fiecare să fie în frunte îmi aminteşte de omul primitiv care lupta pentru hrană. Începând din anii 90, orgoliile, şi ele eliberate de orice constrângeri, au găsit metode să fenteze ierarhiile. Dar cultura, ca hrană spirituală, nu poate fi obținută prin stratageme tactice de moment. Răspunde C.A.: Din păcate, stratagemele sunt în plină ofensivă… tribală... Şi ce este încă mai rău este că această luptă piezişă ocupă tot spațiul vital, lăsând în umbră atâția creatori şi atâtea modalități stilistice. În lipsa criticii oneste, formative, artistul cel mai inspirat se pierde într-un desiş arogant şi partizan. Apoi, în alt plan, C.A.: Citindu-ți „Expresivitatea involuntară”… un lucru mi-a fost clar: acela că peste tot găseam ecouri ale vechiului suprarealism care mă formase şi care dădea cuvintelor o încărcătură necunoscută, abia presimțită… Îi răspunde E.N.: Suprarealismul are ceva mecanic într-însul. Cum ai avut puterea să te desprinzi de acest automatism? Continuă C.A.: Vorbeam mai devreme de sinceritatea creatorului. Creația adevărată, ea însăşi, n-are cum fi altfel decât apanajul sincerității totale… În alte pagini: Ion Buzaşi, Gabriel Dimisianu, Mircea Mihăieş, Răzvan Voncu, Geo Vasile, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Radu F. Alexandru, Eugen Suciu, Alex Ştefănescu, Mihail Gălățeanu, Gh. Grigurcu, Simona Vasilache, Anton Jurebie, Angelo Mitchievici, Simion Dănilă, N. Mareş. În sumar: la Actualitatea — „Scrisoare deschisă” de Gh. Secheşan şi „Cioran. Noi scrisori către Armel Guerne” de Claudiu Soare. La Cronica literară, N. Manolescu — „Gheorghe Grigurcu — 80”: La 80 de ani, Gheorghe Grigurcu rămâne un critic şi un poet important, indiferent de mode.
ROMÂNIA LITERARĂ 14
Din 8 aprilie 2016. Radu Cernăteascu — „Eminescu despre bine şi rău”: „Fără rău – consideră Plotin – întregul ar fi incomplet, majoritatea, dacă nu toate, formele răului servind universul”... Şi: În demonstrația sa, Augustin porneşte de la ideea că binele şi răul nu au rațiune de a fi decât în raport de celălalt: „Aşa cum întunericul înseamnă absența luminii, la fel răul este absența binelui, adică vidul, nimicul”... Apoi: Între răul „care e putere” şi binele „care nu-i nimic făr de putere” încape toată răsturnarea logică propusă de filosofia lui Herder, cel care transforma năzuința moralei creştine într-o slăbiciune, iar vitalitatea demonică într-un triumf... Urmarea? Romanticii se vor implica într-un misionarism secular, mânați de încrederea că filosofia este limbă maternă a umanității. Sintetizând, o metafizică à rebours i-a făcut pe romantici să declare, aşa cum poetic ajunge să o spună şi Eminescu: „Eu nu cred nici în Iehova,| Nici în Buddha-Sakya-Muni,| Nici în viață, nici în moarte,| Nici în stingere ca unii |...| Toate-mi sunt de o potrivă,| Eu rămân ce-am fost: romantic” (Eu nu cred nici în Iehova, 1876). În sumar: Liviu Capşa, Gh. Mocuța, Nichita Danilov, N. Scurtu, Gabriel Coşoveanu, Ovidiu Genaru, Ioan Holban, Marius Miheț, Monica Pillat, Andrei Ionescu, Horia Gârbea, Mihai Zamfir, Leo Butnaru, Iulian Boldea, D. Avakian, Petre Tănăsoaica, Muguraş Constantinescu. La Cronica literară, N. Manolescu: Sunt ani buni de când Livius Ciocârlie scrie aceeaşi carte: un jurnal lipsit de cronologie sau cu intervertiri de date, fragmentar, capricios, lăsat la voia întâmplării… „Jurnalul este rezultatul umorilor de moment”…
LUCEAFĂRUL 3 | 2016
„Vintilă Horia par lui-même” de Alex Ştefănescu: După moarte, nemaiavând cum să se apere în vreun fel, a rămas la discreția unor denigratori lipsiți de cavalerism, obişnuiți să lovească nemilos cu bocancii în cadavre... Cu adevărat regretabile şi de nescuzat sunt câteva articole profasciste publicate de Vintilă Horia în perioada 1935-1941, în revista Sfarmă Piatră, dar articolele sunt opinii, nu acțiuni politice şi nu pot fi pedepsite cu închisoarea sau cu interzicerea unor drepturi decât într-un regim totalitar. (Altfel ar trebui pedepsiți mii de oameni, printre care ideologul marxist-leninist Radu Florian – tatăl lui Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel” − pentru susținerea prin scris a comunismului, un regim declarat în vremea noastră în mod oficial „ilegitim şi criminal”.) Continuă Alex Ştefănescu: Cu puțin timp înainte de moarte, şi anume la sfârşitul lui ianuarie 1992, Vintilă Horia i-a încredințat Marilenei Rotaru un text confesiv-testamentar — din care citează: „Mişcările naționaliste de la noi au fost acuzate, în mod total greşit, de fascism sau de nazism (toate au fost izbăvite de orice culpă, de orice păcat politic, de orice colaboraționism, la procesul de la Nürnberg)”… În sumar: Dan Cristea, Radu Voinescu, Horia Gârbea, Andreea Hedeş, Monica Grosu, Felix Nicolau, Ana Dobre, Simona-Grazia Dima, Gabriel Chifu, Virgil Todeasă, Marin Dumitrescu, George Bogdan, Anastasia Dumitrescu, Teodoru Stemate, Dan Stanca, Ioan Groşan, D. Ungureanu, Gelu Negrea, Dinu Grigorescu. N. Coande interviu cu Emil Boroghină.
VATRA 1-2 | 2016
Apărut în aprilie. Număr dedicat: „Mircea Cărtărescu — portret interior”. Interviu cu M.C.: Mi-am reproşat mereu asocialitatea, recluziunea, orbirea la aşteptările celorlalți. Deşi nu sunt un autor profesionist ci doar unul vocațional, m-am detestat chiar şi în ipostaza asta oricum mai bună. Măcar atât am făcut bine mereu: n-am trăit între scriitori. Am ajuns la o oarecare înțelepciune abia după 50 de ani, când am început să mă bucur mult mai intens de „viața care se viețuieşte” (în opoziție cu cea „în spirit” sau „în literatură”): de călătorii, de zilele de primăvară, de forma norilor, de gesturile copiilor mei, de Ioana, de pisicile mele, de Facebook, de prieteni, de un vin bun. Reversul e depresia. Când nu scriu sunt la pământ, dovadă că scrisul e pentru mine, din păcate, necesar ca un drog. Îl întreabă Iulian Boldea: „Oferiți credit inspirației?” Mircea Cărtărescu răspunde: Sunt un autor foarte instinctiv, dependent periculos de mult de inspirație. Altfel, continuă M.C.: De multe ori m-am gândit cu amărăciune că decizia de a rămâne în România a fost cea mai mare greşeală a vieții mele. Am fost expus aici unei culturi a urii, resentimentului, geloziei literare, lipsei de empatie şi generozitate critică… Dedicații, interpretări, evocări — Magda Cârneci, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Ioana Pârvulescu, Ştefan Borbely, Lucian Vasiliu, Marian Victor Buciu, Radu Vancu… În sumar: Aurel Pantea, Viorel Mureşan, Şerban Tomşa, Alex Goldiş, Kocsis Francisko, Alex Ciorogar, Claudiu Komartin, Augustin Ioan, Crista Bilciu, Al Potcoavă, Diana Iepure, Friedrich Michael. Dialog cu Bogdan Ghiu. Triptic: Ioan Moldovan & fiii, Rareş şi Vlad.
NORD LITERAR 3 | 2016
„Ştefan Jurcă în dialog cu Ioan Moldovan”. Ş.J.: De ce oare interesul față de literatură şi față de scriitori s-a diminuat în asemenea mod, să fie o etapă de trecere? Răspunde I.M.: Opinia mea e că nu s-a diminuat deloc, doar că, având mai multe intrări-ieşiri (vezi internetul), nu mai e atât de vizibil, punctual vorbind. Dar cine intră pe siturile internetice e uimit de câtă literatură, dar şi pseudoliteratură, ce-i drept, consumă şi produc tinerii, mai ales. Nici ăi bătrâni nu se lasă mai prejos, dacă te uiți câte cărți îşi scot, fie ei profesionişti ori simpli veleitari. În sumar: Gh. Glodeanu, Gh. Pârja, Daniela Sitar-Tăut, Dumitru Micu, Delia Muntean, Sonia Elvireanu. „Un nou atentat la demolarea lui Eminescu” de Mircea Popa: Rezultatul demersului lui Lucian Boia e unul lamentabil…
ANTARES 214-216
Număr apărut în aprilie 2015. Viorel Mortu, „Mihai Eminescu — Bolile lui şi bolile noastre”: Cine vrea să aibă un nume în critica literară românească trebuie să dea ceva viabil despre Eminescu. Ce putem spune azi? Că de-abia este acceptat în programa şcolară? Că doar profesorii „vechi” îl predau adânc, iar cei tineri îl bifează tangent? Că universitățile umaniste îi acordă două-trei cursuri? Poezia antumă este ca şi uitată. Postumele nu mai interesează pe nimeni, iar proza politică… mai mult irită… Se observă uşor o schimbare de paradigmă. Centrul de interes s-a mutat de pe operă, pe viața poetului, iar din viață, se scormoneşte în cea mai întunecată perioadă. Boala şi nebunia poetului… Eminescu devine marele bolnav al culturii române… La „Marea poezie contemporană”: N. Prelipceanu şi Aurel Pantea. În sumar: Paul Spirescu, Ana Dobre, Mircea Vasiliu, A. G. Secară, Dumitru Anghel, Octavian Mihalcea, Ion Trif Pleşa, Valentin Popa, Ruxandra Anton.