Poeme

 TRECEREA PE CELĂLALT MAL


Lui Traian T. Coşovei, in memoriam

Poetul crescut la sânul Patriei ce l-a răsplătit cu indiferența
nu mai încape în şoapta care să-l întoarcă la sine.

Iată-l ajuns la tăcerea dinlăuntrul cuvintelor!

Să ne oprim cu grijă pe banca aşteptării la rând,
să nu trezim lucrurile din numele lor!

Hai să ne aşezăm încet şi cu mare atenție
să nu deranjăm
realitatea ce nu ne mai bagă în seamă...

POEMUL DESĂVÂRŞIT

Nimeni n-a putut scrie poemul perfect
care să vindece toate bolile.

Scrierea lui a început odată cu facerea Omului
şi continuă până-n ziua de azi
şi nimeni n-o poate sfârşi:
nici Îngerii şi nici Sfinții Părinți
care sunt lumina vederii,
un mers încontinuu e căutarea.

Poemul care să te vindece de moarte
nu poate fi terminat niciodată.

Poezia e una cu Dumnezeu:
la ea nu se poate ajunge
fiindcă de acolo nu mai ai unde pleca!

BROBOANE PE FRUNTE

Am trăit tot ce mi s-a dat să trăiesc
şi tot n-am ajuns pe celălalt mal;
am intrat în cuvinte să Te găsesc,
dar îndoiala m-a spulberat cu-n nou val.

Am căutat printre martori un nume
care să răspundă la cine sunt eu:
marea se izbeşte de stâncă în spume
şi nimeni n-ajunge până la sufletul meu.

Sunt strigătul sângelui meu răzvrătit
şi talpa desculță ce loveşte-n țepuşă,
sunt drumul spre Cer mereu ocolit,
văpaie şi geamăt, cuțit şi cenuşă…

SCADENȚĂ

Tot mai dator devii cu fiecare zi cheltuită,
tot mai bun de plată la capătul zilei,
la inventar - şansele pe care le-ai risipit
rătăcind prin părerea de sine.

Vică, vremea nu mai stă la cheremul speranțelor tale:
ca o suliță-nfiptă-n numele tău va fi
clipa în care va trebui să dai socoteală!

ÎNCET

Cineva s-a oprit în dreptul anilor tăi
şi ți-a făcut semn.

La capătul toamnei te-aşteaptă o umbră.

Mestecenii şi-au dat foc la toate cuvintele.

Singur, în mijlocul celor dispăruți -
n-a mai rămas nicio zi de rezervă.

Doar privirea atinsă de sunet
şi clipa ce te țipă în drum…

SFÂRŞIT DE OCTOMBRIE

Ziua te repetă cu-aceleaşi cuvinte
şi-o tragi după tine cu tot cu sechele,
ziua ce în fiecare clipă te minte -
până-n rărunchi o duci şi până-n prăsele.

Pe piatra răbdării ți-ai făcut casă
şi-aştepți la preț redus viitorul
şi-aşteptarea pe tâmple te-apasă,
nădejdea din tine şi-a luat zborul.

Te-ai dezbrăcat de trup ca de-o haină,
şi, măsurat prin uimire, cântăreşti cât un gând,
îngerii coborâți la masa rotundă, în taină
în palma ta încet se ascund...

VINEREA MARE

S-a făcut vineri pe străzi şi în casele oamenilor.
Unii au fost de acord
şi-au pus-o la adăpost în inima lor,
alții au dat-o mai încet, să n-o audă vecinii,
iar alții au zis c-o să treacă şi asta.

Numai cei ce locuiau între două incertitudini
au cerut timp de gândire.

S-a făcut vineri prin piețe, pe stadioane şi-n gări
şi cei mai mulți au intrat pe nepregătite în ea
şi n-au mai ieşit.


PE MUCHIE DE CUȚIT

Stau în mijlocul zilei de naştere,
ziua ce mă ține ca pe o pradă în hotarele sale
şi îşi strânge marginile în jurul gâtului meu.

Stau în mijlocul zilei ca-ntr-o celulă de-arest
prins între secundele în care-am fost limitat.

Deasupra existenței mele cineva se roteşte în cerc.

Atâta este că stau şi nu mă mai opresc
şi ziua mă ține strâns
ca pe o grenadă gata de aruncat în mulțime!

OSPĂȚUL SINGURĂTĂȚII

În noaptea sorbită calm, pe tăcute,
străzile se retrag în denumirile lor.

Plouă încet şi mărunt şi cu milă
şi paşii te silabisesc prin stropii şoptiți.

Vremea-i ajunsă până la semn
şi niciun cuvânt nu se mai lasă rostit.

Doar tu pe peronul pustiu,
singur
în rafala realității…

CĂINȚĂ

Deasupra dealului înalt cât o suferință de om
nourii stau neclintiți ca nişte judecători.

Umbrele trecutului furişate prin crăpăturile casei,
greierii ce te amintesc lângă stogul cu fân

şi tu, sprijinit de marginea zilei,
mistuit de flăcările unui singur cuvânt…

DEGHIZARE

Am intrat în pielea multor eroi de roman
şi le-am trăit viețile în date extreme.
Făceam naveta dintr-o lume în alta
şi nu mai ştiam când sunt eu, Papillon sau Mitea Karamazov.

Când urmăritorii căutau să pună mâna pe mine,
mă ascundeam în realitățile altora.

Uneori mă ascundeam chiar într-o sâmbătă
sau într-un cabinet oncologic,
alteori într-o sărbătoare…

Dar niciodată n-au reuşit să mă prindă
şi să afle cu-adevărat cine sunt şi ce vreau.