Romulus Cioflec – o viață în imagini

 Cu acest titlu, cercetătoarea Luminița Cornea a publicat recent, anul acesta, la Sfântu Gheorghe, în condiții tipografice de un gust fără reproş, rodul editorial al strădaniilor sale ca filolog şi editor privind viața şi opera scriitorului transilvănean, acestea – omul, viața şi scrisul său – surprinse în diverse ipostaze fotografice grăitoare în sine, dar şi însoțite de adnotări, să le spunem aşa, curat meseriaşe. Cu verva-i caracteristică, istoricul Nicolae Scurtu prefațează cartea-document în termeni maximali, ce nu prea mai lasă loc comentariului nostru: „În această carte, extrem de interesantă, sunt adunate şi adnotate fotografii şi imagini privitoare la Romulus Cioflec şi itinerariul său în lume, care se constituie, de fapt, în mărturii emoționante prin intermediul cărora un biograf înzestrat poate să reconstituie un destin, deloc comun, ce a augmentat epica românească interbelică.“ Şi continuă lansat empateticul prefațator: „Identificarea şi publicarea, acum, a fotografiilor ce conțin imagini cu ascendenții şi rudele scriitorului, cu Romulus Cioflec şi unii dintre contemporanii săi, precum şi cu unele toposuri prin care a trecut sau unde a rămas un timp şi a creat, reprezintă, desigur, pentru un istoric literar, chei ce pot decripta semne, sensuri şi existențe.“ Istoricul bucureştean plusează, din dis/poziția unui profesionalism prob, nu ştim cât de realist ca perspectivă: „O astfel de carte devine din momentul apariției un excelent instrument de lucru ce facilitează accesul lectorului inițiat spre recitirea şi reinterpretarea operei prozatorului din Araci. Întâlnirea unora dintre noi, pentru prima oară, cu manuscrise, cărți, autografe şi alte materiale iconografice aparținând lui Romulus Cioflec, ne stimulează în ordinea spiritului, interesul şi, de ce nu, pasiunea de a-l citi sau reciti printr-o altă grilă.“ Da, aşa stăteau lucrurile în tinerețea unui lector-cercetător de vocația lui N.S. Dar azi-mâine, sau peste două decenii? – îți vine să întrebi neputincios. Din capitolele splendidului documentar descoperim cu plăcere şi real interes, în succesiunea prefeței, imagini şi facsimile adnotate despre Araciul copilăriei, privind studiile, ilustrând prima etapă a activității didactice, activitatea jurnalistică, primele apariții editoriale, de călător pe drumurile Răsăritului, ca bun prieten al basarabenilor, profesor la Chişinău, profesor la Timişoara, prietenia cu Panait Istrati, profesor la Bucureşti, romancier, premiant al Academiei Române, autor de proză scurtă, memorialist, dramaturg, corespondența, evenimente literare consacrate lui R.C., note biobibliografice. „Romulus Cioflec – citim pe marginea unei imagini în debutul albumului –, s-a născut în satul Araci (Arpătac), actualul județ Covasna, ca al patrulea din cei treisprezece copii (dintre aceştia, cinci au murit prematur) ai lui Constantin Cioflec, cântăreț bisericesc ortodox, şi ai soției sale, Maria, născută Bucşa. Trei dintre frații scriitorului s-au stabilit la Timişoara, unde s-au afirmat ca intelectuali de prestigiu: Constantin (1880-1978), profesor de latină, Victor (1887-1972) jurist, Silvestru (1889-1969), profesor de română şi inspector şcolar. Sora mai mare şi doi frați au rămas în sat, iar sora mai mică, Valeria (1897-1917), prototipul personajului Silvia din romanul Pe urmele destinului, a murit, în Siberia, la 20 de ani. În concluzie, o carte documentată, vie, despre o viață frământată circumscrisă unei destin deloc comun; de citit, cartea, se-nțelege, ca o proză palpitantă, plină de încântătoarea, nostalgica poezie a unei lumi ce – de mult – nu mai e decât în memoria hârtiei, fie şi fotografice.