Miscellanea
N. Pr.
Salonul cartii de la Paris, un succes
Articol publicat în ediția Viața Românească 5 / 2009
Desi am pus punct, voi continua: pentru editorii francezi mai ales. O afluenta cum n-am mai vazut, si, într-adevar, finalmente, toate declaratiile editorilor spuneau cam acelasi lucru: vânzarile au fost mai mari cu circa 20% decât anul trecut. Si va asigur ca pretul cartilor era acelasi, în plus nici nu se face reducere la salon, asa cum se întâmpla la noi, la expozitia de vara sau de toamna. Criza se combate cu carti. La Paris, nu la Bucuresti.
Mexicul, invitat principal, a avut succes si el, „sala” unde cei 36 de scriitori mexicani invitati participau la un fel de talk-show vivant fiind mai tot timpul, la ore diverse ale zilei, plina. Sigur, vârful a fost atins când pe scaunul celui întrebat a luat loc patriarhul prozei mexicane, Carlos Fuentes, raspunzând într-o franceza nuantata chestiunilor puse de moderatorul întâlnirii, cât si celor din public. La 80 de ani, Carlos Fuentes este un barbat în toata puterea cuvântului, nici forta si nici creatia neparasindu-l.
Pavilionul României, organizat si anul acesta de Ministerul Culturii ar fi putut sa aiba mai multe carti pe care sa le poata si vinde, caci asa, cu putine si cam disparate aparitii, unele de o calitate îndoielnica si, în plus, inutile acolo, a lasat multi doritori asupra setei lor de a cumpara vreunul dintre exponate. Asezata lânga Mexic, România se vedea bine si de departe, ceea ce nu e de colea în înghesuiala teribila din toate zilele acestui salon ultra-animat. Alaturi, sau vizavi, dar în partea opusa Mexicului, era pavilionul ICR, mult mai bine dotat cu carti si de unde se puteau cumpara câte exemplare doreai. Ceea ce m-a bucurat a fost faptul ca la mai toate orele când am fost sau am trecut pe la cele doua pavilioane, ele erau cercetate cu interes de vizitatori nu întotdeauna români nostalgici dupa patria pierduta. Cât despre întâlniri, daca cea unde Florin Iaru si subsemnatul am citit versuri în româneste si în traducere franceza n-a beneficiat de mai mult de vreo 25 de suflete, la prezentarea celei de-a doua carti a Gabrielei Adamesteanu aparute la Gallimard (cu Jean Mattern, Daniel Cristea-Enache si traducatoarea Marily Le Nir) a fost un aflux serios de lume, ca si la discutia despre proza româneasca, dintr-una din salile salonului) la care au participat Gabriela Adamesteanu, Dumitru Tepeneag si Daniel Cristea-Enache, animati de Magda Cârneci, directoarea ICR Paris. De altfel, Gabriela Adamesteanu, aflata la a doua sa carte aparuta la Gallimard (primul sau roman, Drumul egal al fiecarei zile), a fost unul dintre autorii însirati la un moment dat pentru a da autografe, la standul marii edituri franceze. Întâlnirea cu Nicolae Manolescu, Eugen Negrici, Livius Ciocârlie si Ion Bogdan Lefter s-a anulat, din motive de economie, care l-au facut pe autorul Istoriei... sa refuze participarea. Catalin Par-tenie a prezentat traducerea franceza a volumului Crase banalitati metafizice de Alexandru Dragomir, aparut la prestigioasa editura de filozofie J. Vrin. Antologia de poezie româneasca de azi, Des soleils différentes a fost prezentata de Gabriela Adamesteanu, Rodica Draghincescu si Linda Maria Baros. A mai fost prezentat volumul dnei R. Sterian-Nathan, L’âme tatouée si albumul de fotografii Roumanie. Réminiscences, al Lilianei Nadiu, prezentat de editorul sau, Yves Michalon. S-au ratacit pe la standul românesc si niste cetateni din Tg. Jiu, membri ai Fundatiei „Constantin Brâncusi”, care venisera sa-i faca nici mai mult nici mai putin decât o pomenire patronului fundatiei, pe care l-am si vazut, înscris pe coperta unei reviste scoase de acesti domni si aceste doamne, la rubrica „In memoriam” (sic!), împartind-o cu... Artur Silvestri. Mare e Salonul cartii de la Paris! Ma rog, pomenirea a avut loc la Cimitirul Montparnasse, unde e înhumat marele sculptor, deasupra mormântului caruia se lustruieste azi tot felul de lume. (N.Pr.)
Mexicul, invitat principal, a avut succes si el, „sala” unde cei 36 de scriitori mexicani invitati participau la un fel de talk-show vivant fiind mai tot timpul, la ore diverse ale zilei, plina. Sigur, vârful a fost atins când pe scaunul celui întrebat a luat loc patriarhul prozei mexicane, Carlos Fuentes, raspunzând într-o franceza nuantata chestiunilor puse de moderatorul întâlnirii, cât si celor din public. La 80 de ani, Carlos Fuentes este un barbat în toata puterea cuvântului, nici forta si nici creatia neparasindu-l.
Pavilionul României, organizat si anul acesta de Ministerul Culturii ar fi putut sa aiba mai multe carti pe care sa le poata si vinde, caci asa, cu putine si cam disparate aparitii, unele de o calitate îndoielnica si, în plus, inutile acolo, a lasat multi doritori asupra setei lor de a cumpara vreunul dintre exponate. Asezata lânga Mexic, România se vedea bine si de departe, ceea ce nu e de colea în înghesuiala teribila din toate zilele acestui salon ultra-animat. Alaturi, sau vizavi, dar în partea opusa Mexicului, era pavilionul ICR, mult mai bine dotat cu carti si de unde se puteau cumpara câte exemplare doreai. Ceea ce m-a bucurat a fost faptul ca la mai toate orele când am fost sau am trecut pe la cele doua pavilioane, ele erau cercetate cu interes de vizitatori nu întotdeauna români nostalgici dupa patria pierduta. Cât despre întâlniri, daca cea unde Florin Iaru si subsemnatul am citit versuri în româneste si în traducere franceza n-a beneficiat de mai mult de vreo 25 de suflete, la prezentarea celei de-a doua carti a Gabrielei Adamesteanu aparute la Gallimard (cu Jean Mattern, Daniel Cristea-Enache si traducatoarea Marily Le Nir) a fost un aflux serios de lume, ca si la discutia despre proza româneasca, dintr-una din salile salonului) la care au participat Gabriela Adamesteanu, Dumitru Tepeneag si Daniel Cristea-Enache, animati de Magda Cârneci, directoarea ICR Paris. De altfel, Gabriela Adamesteanu, aflata la a doua sa carte aparuta la Gallimard (primul sau roman, Drumul egal al fiecarei zile), a fost unul dintre autorii însirati la un moment dat pentru a da autografe, la standul marii edituri franceze. Întâlnirea cu Nicolae Manolescu, Eugen Negrici, Livius Ciocârlie si Ion Bogdan Lefter s-a anulat, din motive de economie, care l-au facut pe autorul Istoriei... sa refuze participarea. Catalin Par-tenie a prezentat traducerea franceza a volumului Crase banalitati metafizice de Alexandru Dragomir, aparut la prestigioasa editura de filozofie J. Vrin. Antologia de poezie româneasca de azi, Des soleils différentes a fost prezentata de Gabriela Adamesteanu, Rodica Draghincescu si Linda Maria Baros. A mai fost prezentat volumul dnei R. Sterian-Nathan, L’âme tatouée si albumul de fotografii Roumanie. Réminiscences, al Lilianei Nadiu, prezentat de editorul sau, Yves Michalon. S-au ratacit pe la standul românesc si niste cetateni din Tg. Jiu, membri ai Fundatiei „Constantin Brâncusi”, care venisera sa-i faca nici mai mult nici mai putin decât o pomenire patronului fundatiei, pe care l-am si vazut, înscris pe coperta unei reviste scoase de acesti domni si aceste doamne, la rubrica „In memoriam” (sic!), împartind-o cu... Artur Silvestri. Mare e Salonul cartii de la Paris! Ma rog, pomenirea a avut loc la Cimitirul Montparnasse, unde e înhumat marele sculptor, deasupra mormântului caruia se lustruieste azi tot felul de lume. (N.Pr.)