BALADA GOLULUI

1
A nu gîndi la nimic
a gîndi în gol
printre crengile copacilor aburul primaverii
am prins atîtia oameni la ananghie si-am împartit cu ei
zile fara rost
privesti pe geam auzi ceasul cum ticaie
esti învelit în viata asta ca-ntr-o plapuma imensa
si nu poti face nici o miscare
tot ce hotarasti devine altceva
sunt valuri de fapte care le acopera pe-ale tale
o existenta fara consimtamînt a cui?
pe masa paharul cu apa
si-n el imaginea ta parca pe strazi periferice un om tacut
care ti-a facut cu mîna într-o doara
i-ai raspuns cu acelasi gest si n-ai mai stiut
în lumina strazii care din voi e mort

astfel de fapte darîma peretii
esti congener cu aerul din marile baloane
pe care le-ai condus prin spatii imprevizibile
si musafirii casei privesc fotografiile admira norii
care te-nconjoara dau din cap
la zilele tale de glorie
sa zbori prin viata ta într-un balon
în mansarda usoara cu lestul oaselor tale
alaturi de-un cîine de experienta
care latra la steaua polara
stratosfera
a gîndi la nimic
a gîndi în gol
simti ca te-ai realizat

2
aer pe crengile copacilor
mai mult aer decît în propriu-mi gîtlej
de aici vine tristetea de-a fi om
de-a avea o casa cu mobile si obiecte
si-o mama care moare

acum e zi
a cîta de la nasterea ta
a cîta pîna la moartea ta
traiesti într-un gol
într-o lipsa umbrita
ca un pahar din care nu bea nimeni ani întregi
si se sparge la un cutremur

oamenii îsi întorc spatele unul altuia
scrisorile mor în sertare
e-mailul se sterge din memorie
tag-urile de pe ziduri mucezesc
o cioara pe creanga copacului croncane duios
la golul dimprejur

3
un singur nume
o singura viata
tacîmurile din copilarie
cu care manînci pîna azi

cutitul cu care ai taiat
milioane de felii de pîine
furculita cu care ai desfacut carnea
a mii de gaini

lingura din care ai înghitit si miere si fiere
toate ale tale
personale ca propria-ti semnatura
ai lasat prin testament

sa-ti fie puse pe piept în cosciug
timpul le va împreuna cu oasele
tacîmuri si oase
resturi de la cina cea mare

4
toate cele cuvenite
adica aer si apa
în pestera mea din vîrful muntelui
în beciul de la periferia capitalei

oameni si grîu
dati la schimb pe marile oceane
veniti la mine valuri cu zumzaitul vostru
roadeti marginile continentelor
roadeti-mi pielea

se va face o data lumina
talpile pantofilor mei vor lua foc
pe strazile metropolelor lumii
fumul va pluti pe deasupra oceanelor
precum coada despletita a iubitei mele

ura iubire
apa aer foc
de ce-ar trebui sa raspund peretilor cu propria-mi viata

5
nu case
nu strazi
doar acest fir de paianjen care se leagana
în golul dintre doi copaci

nu soare
nu umbra
doar acest orb pe care cineva îl miluieste
cu o bancnota expirata

nu fereastra
nu usa
doar prieteni morti (destui) încît ma-ntreb
la ce-mi mai slujesc volumele din biblioteca

nu stele
nu cosmonauti
doar aceasta gramada de nisip vînturata la lumina lunii
de-un sinucigas
înainte de a-si vîrî capul în ea

6
anticipam stele
care vor lumina strazile
oamenii vor fi usori ca niste meduze
în piata publica statui gonflabile
dureri fara cauza
si mesteri anestezisti

copiii vor învata de mici
sa se foloseasca de golul din sutele
de oase ale trupului lor
în scoli mostre de stratosfera
mulaje de noosfera
hartile curentilor celesti
o civilizatie a golului
a înaltarii

doar încapatînatii de copaci
vor tîrî o umbra
tot atît de grea ca-n copilaria bunicului

7
n-am luat nimic în gura
si s-a facut amiaza
sunt omul care scrie ca un apucat
ma trage golul dintre litere
ma trag zilele care mi-au mai ramas
ma trage viata neterminata a prietenilor morti
ma trag strazile pe care ei n-au mai apucat sa puna piciorul
ma trag nimicurile din copilarie uitate prin cotloanele casei
ma trage rîpa cu broaste testoase unde chiuleam de la scoala
ma trage coltul unei ferestre care la 6 ani mi-a lasat un semn pe frunte
semn care ma va ajuta sa nu fiu substituit din greseala la morga
în sertarul frigorific în care voi astepta o vreme
pîna se vor pregati cerurile sa ma primeasca
pîna va izbucni focul cel mare al golului
universal

8
cineva
se va rasti la mine de dupa un zid
va fi o voce umed necunoscuta
îmi va stîrni senzatii sterile
nu aveam destul lapte spunea mama
si-a trebuit sa angajez o doica
nu am destul gol spun eu
voi angaja o cometa pentru nepotii mei
pe usa casei cartea de vizita
prinsa cu o ventuza va suiera usor
atunci cînd mi se va naste cîte-un fiu
umeda predestinare pe casa scarii în umbra
copacului de afara

9
va fi tacere
golul va fi limitat de tacere
ultima cioara va înghiti ultima furnica
cercul unui copil se va scufunda adînc în nisip
si-n cîte vesnicii
vor licari acolo apele unei fîntîni?

Man. 15 febr. 2008