GALA HOP, VIOLENȚA ŞI TEATRUL

A douăsprezecea ediție a Galei Tânărului Actor, poreclită, bă­nu­iesc de ce, HOP, s-a desfăşurat la Mangalia la începutul lui septembrie. Au concurat 16 tineri actori, fete şi băieți, la individual, şi 15 în cele patru spectacole de grup. La individual, ca de obicei, concurentul îşi alege un text, a cărui reprezentare poate dura 15 minute, şi este obligat să performeze pe unul impus. De data asta cel impus...au fost două poeme, cam şterse, de Marin Sorescu, sau aşa a lăsat impresia majoritatea interpretărilor. S-o spunem de la început, inter­pretarea poeziilor e o dramă pentru actorul român, care se simte obligat să le dramatizeze. Şi aici am văzut tot ce putea fi imaginat pe Clipa lui Sorescu, o duduie vorbea la telefon, căci asta sugerează un vers al poetului, pleonasm curat de reprezentare, vreo câțiva băieți s-au travestit în fete că, deh, era vorba de un punct de vedere feminin, cel puțin aşa li se părea lor. O fată destul de bine făcută se înfrupta dintr-un fel de tort de ciocolată, fiind, pe deasupra, îmbrăcată într-o rochie de voal alb, ca să schițeze mai apoi câțiva paşi groteşti pe muzica lui Ceaikovski din Lacul lebedelor, iar ținuta mă făcea să aştept o pată cafenie şi apariția detergentului ideal. Au concurat, aşadar, Alexandra Adina Rădescu, absolventă a UNATC, la clasa prof. Mircea Rusu, George Remeş, de la acelaşi UNATC, clasa prof. Doru Ana, Gabriella Mezei, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, clasa prof. András Hatházi, Ványa Bácsi (profesorul, nu eleva) în celebrul spectacol al lui Andrei Şerban, Mihai Alexandru de la Sibiu, clasa prof. Dan Glasu, Irina Ivan, UNATC, clasa prof. Doru Ana, Alexandru Bogdan, de la „Hyperion”, clasa prof. Rodica Mandache, Ana Hegyi, de la Iaşi, clasa prof. Dionisie Vitcu, Marian Adochiței, de la Iaşi, clasa prof. Cornelia Gheorghiu, Oana Radu, UNATC, clasa prof. Doru Ana, Lari Cosmin Giorgescu, UNATC, clasa prof. Adriana Popovici, Silviu Florin Ruşti, de la Cluj, clasa prof. Miriam Cuibuş, Ágnes Benedek, de la Cluj, clasa prof. Hatházi András, Eliza Țuțurman, de la Cluj, clasa prof. Miriam Cuibuş, Valentina Andreea Zaharia, Unatc, clasa prof. Adriana Popovici, Ştefan Lupu, Cluj, clasa prof. Miklós Bács şi Olimpia Luca, de la Iaşi, clasa prof. Emil Coşeriu. Bă­tălia n-a fost cruntă, pentru că, la fete cel puțin, s-a văzut, e drept, abia în a treia, ultima zi, cine ar trebui să câştige. La băieți, cel mai bun a fost pe bună dreptate descalificat, pentru că a performat 27 de minute în loc de 15, Lari Cosmin Giorgescu. Dar la băieți mai erau concurenți, înaintea ce­lui pe care juriul (format din: Florin Fieroiu, Ana Ioana Macaria, Marius Ma­nole, Vlad Massaci şi Virginia Mirea) l-a dat câştigător: Marian Ado­chiței, cu un text de Matei Vişniec, pe care, în opinia multora, l-a cam ma­sa­­crat. La fete a câştigat Ágnes Benedek, una dintre cele două actrițe care au ştiut să spună poezia ca poezie, nu ca teatru, dar, în opinia mea, ar fi tre­buit să câştige cealaltă, Valentina Andreea Zaharia, o tânără actriță pe care o veți vedea la Naționalul bucureştean, unde a câştigat, prin concurs, un rol. E drept, Valentina Andreea Zaharia a primit şi ea un premiu, acordat de Prințul Şerban Cantacuzino, premiul „Maria Filotti” şi înmânat de Ilinca Tomoroveanu. Cu totul surprinzător a fost, cel puțin pentru sem­na­tarul acestor rânduri, premiul „Sică Alexandrescu”, obținut de Eliza Țu­țur­man, protagonista unor „Ispite ale Sfântului Anton” de Flaubert, confuz abordate în opinia multora dintre cei din sală. Publicul s-a înghesuit să premieze o actriță altminteri cu înzestrare reală, dar protagonistă a unui text de o vulgaritate fără imaginație, semnat de Clara Flores şi Antoaneta Zaharia, Bărbați şi vibratoare. Numele actriței, Irina Ivan. La secțiunea grup au concurat, în prima zi, spectacolele Frigul de Lars Noren, în interpretarea actorilor Marius Mihai, Dan Murzea, Ninel Petrache şi Octavian Ştefan, cu toții de la Universitatea „Spiru Haret”, clasa dnei Lucia Mureşan şi Clişee?!?, pantomimă, dans şi film mut de Barbara Crişan, cu: Dana Anghel, Simina Contraş, Ali Deac, Lorelei Ghazawi, Iulia Merca, Gabriel Sterian, Ada Şoaică, cu toții foşti studenți ai prof. George Ivaşcu la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. A doua zi, a fost rândul „grupului” de la Iaşi, cu piesa scurtă Norvegia. Azi de Igor Bauersima, în interpretarea lui Vlad Corneliu Baba şi Ramona Părpăliță, de la clasa profesoarei Mihaela Arsenescu-Werner, şi a celui de la Tg. Mureş, cu textul Merge, după Autobahn de Neil LaBute, interpretat de foştii studenți ai prof. Nicolae Cristache, Ciprian Mistreanu şi Ramona Porav-Hodade, acesta din urmă fiind şi câştigătorul premiului pentru grup. Cât despre premiul publicului, nu ştiu dacă v-am spus, acesta a mers către spectacolul mai colorat, Clişee?!? Mulți dintre teatrologii, directorii de teatru şi cronicarii prezenți au regretat că Lari Cosmin Giorgescu s-a autoexclus, pentru că show-ul lui – na, ca mă exprim şi eu conform modei! – Cred că nu m-ați înțeles bine – pornit pe un text de Rodrigo Garcia şi continuat cu câteva foarte bune variațiuni proprii, a intrat pe timpul celorlalți concurenți. Altfel el ar fi câştigat, cu siguranță, concursul. Sau...cine ştie? Dacă mă gândesc la opțiunea finală a juriului, cel puțin ciudată, poate că nici el n-ar fi câştigat. Oricum, l-au văzut câțiva, e drept puțini, directori de teatru, şi cineva l-a şi invitat într-un festival de toamna asta, ceea ce este mult pentru un tânăr absolvent. În mare, Gala Tânărului Actor HOP, ar trebui să fie şi un fel de piață pentru actorii tineri, ca să fie văzuți şi – scuzați – „târguiți” de directorii teatrelor, că agenți nu prea avem. Doar că anul acesta nu au fost mulți di­rec­tori de teatre prezenți, din păcate. Ceea ce au adus ultimii concurenți a fost, însă, o escaladare a violenței în loc de teatru, a „sângelui” risipit din bel­şug de cel care a interpretat ceva din Jurnalul lui Nijinski, smulgându-şi bucăți de piele (nu vă speriați, era pielea adăugată, vopsită şi ea cu roşu) sau vomând, încă din start, vopsea roşie, ca în cazul interpretului lui Oreste. Adăugați sex din belşug, aluzii fireşte, goliciunea gratuită a lui...Nijinski, şi povestea cu vibratoarele în loc de bărbați (pe imaginația din amonte a creatorilor de sex-toys) şi veți vedea că destui tineri actori se inspiră – n-ar mai face-o! – din show-urile de un gust îndoielnic de pe la televiziunile comerciale. Nu toți, fireşte, doar aceia care au succes la publicul de strânsură, nutrit în aceleaşi fânețe ale OTV-urilor de toate gradele. Spectacolul de expresie teatrală pură şi de sensibilitate profundă pe care l-a dat Valentina Andreea Zaharia a răzbunat, însă, multe dintre momentele de greață pe care le-au produs cele de puțin mai sus unora ceva mai – nu-i aşa? – conservatori. Nici premianta galei nu a căzut în vulgaritatea unor momente şi nici alți concurenți, care puteau tot atât de bine, dacă nu şi mai bine, să fie premiați, mai ales la categoria actor. Oricum ar fi, cele trei zile de teatru tânăr se țin minte ca o desfăşurare de energie şi, uneori, inventivitate. Am observat însă un lucru: rare sunt momentele care să aducă în vreun fel cu spontaneitatea şi candoarea spectacolelor de la UNATC. Să nu uit: premiul pentru tânăr actor se numeşte de anul acesta „Ştefan Iordache” şi este acordat de Mihaela Tonitza-Iordache, în memoria marelui actor.