SCRIITORII ŞI FILMUL. ÎNTRE ANONIMI ŞI CLASICI

Între anii 1926 şi 1947 filmul românesc îşi găseşte izvoarele de inspirație atât în opera unor puțini cunoscuți scriitori, ocoliți chiar de istorii serioase, dar şi în opere de referință semnate de clasici. Caragiale, Sadoveanu, Rebreanu sunt exploatați departe de resursele cinematografice ale operelor abordate de cineaşti. O singură excepție va domina perioada când se cristalizează şi industria românească de film, O noapte furtunoasă, turnat în 1943 de Jean Georgescu. În perioada amintită mai apar pe ecrane filme inspirate de Ciuleandra, Venea o moară pe Siret, Piatra lui Osman, după N. Gane, Năpasta. Victor Eftimiu, N.D. Cocea, Ion Marin Sadoveanu, Benjamin Fundoianu, Tudor Muşatescu sunt alte câteva nume marcante din lumea scrisului cu contribuții în universul filmului fie ca autori de dialoguri, fie chiar în asistența de regie. Dar să dăm cuvântul cronologiei.
În 1927 filmul Năpasta, regia Eftimie Vasilescu, vizualizează episoade doar evocate în opera teatrală, crima, viața lui Ion la ocnă, viziunea Maicii Domnului. Printre interpreții acestui film pierdut se numărau Ecaterina Nițulescu-Sahighian, Ghiță Popescu, Nicolae Manolescu – Anca,Ion, Dragomir. Filmările au fost realizate la Câmpulung Muscel, Rucăr, Tg. Ocna, Comarnic şi la penitenciarul Văcăreşti. În acelaşi an este ecranizată piesa semnată de Sandu Teleajen şi Adrian Pascu, Cuiburi sfărâmate, proiect se pare nefinalizat. Anul următor, apare filmul „Povara”, regia Jean Mihail, coproducție România-Austria, o melodramă inspirată de piesa omonimă de Romulus Voinescu. Elvira Godeanu, Valentin Valentineanu se alătură unei numeroase echipe de interpreți vienezi pentru a juca povestea situată în zona marii burghezii a anilor ,20. Tot în 1928, Marin Iorda, pionier al filmului de animație cu Haplea, 1927, dar şi om de teatru semnează scurtmetrajul Aşa e viața, comedie burlescă cu Jean Georgescu în rolul principal. Scenariul primului film cu haiduci, Iancu Jianu este semnat de N. N. Şerbănescu şi Isaiia Răcăciuni, ambii scenarişti inspirându-se din romanul lui Bucura Dumbravă. Regia aparține lui Horia Igiroşianu care va completa trilogia cu filmele Haiducii şi Ciocoii. Filmul s-a pierdut, dar el a circulat în exploatare externă într-o versiune prescurtată de 2400 de m.
În 1929 este consemnată apariția pe ecrane a unei ambițioase coproducții România-Germania-Olanda, Venea o moară pe Siret, regia Martin Berger, ecranizare liberă ce păstrează doar titlul şi câteva personaje din opera sadoveniană, după spusele dr. Ion Cantacuzino. Mihai Sebastian afirma că filmul este desfigurat de elemente străine romanului şi de o estetică a suvenirului. Filmul s-a difuzat în Germania şi Cehoslovacia. Se păstrează o copie incompletă de 1320 m. O dramă istorică este şi Piatra lui Osman, scenariul Nicolae Tahtale, după proza omonimă a lui N. Gane.
Anul 1930 aduce pe ecrane în două versiuni, română şi germană, filmul Ciuleandra, regia Martin Berger cu Petre Sturdza, Nicolae Bălțățeanu şi Elvira Godeanu pe afiş. Este primul film de ficțiune vorbit în limba română. Liviu Rebreanu afirma că „scenariul inițial urmărea întrutotul acțiunea şi vederile din roman”, iar regizorul Jean Mihail menționa „Accentuarea melodramaticului şi senzaționalului unui caz, la început judiciar şi în cele din urmă patologic”. În versiunea germană protagonişti sunt Maly Delschaft şi Hans Stuwe. Filmul s-a difuzat în acelaşi an în Statele Unite. Se păstrează un fragment de 400 de m.
O adaptare liberă şi neinspirată este filmul Leiba Zibal, regia A. Ştefănescu şi Ion Niculescu-Brună, difuzat mai mult în provincie, film mut, ecranizare a nuvelei O făclie de Paşti de Ion Luca Caragiale. În 1931 filmul Televiziune, turnat în patru versiuni – franceză, română, maghiară, poloneză – constituie primul SF, cu dialoguri semnate de Ion Marin Sadoveanu. Asistentul regizorului Jack Salvatori fiind B. Fundoianu. Filmul Aur, regia Jean Mihail, are scenariul scris de Isaiia Răcăciuni şi George Mihail Zamfirescu după nuvela Constanței Hodoş. În acelaşi an, Iosif Bertok filmează scurtmetrajul Păcală, un monolog din piesa omonimă a lui Horia Furtună cu Ion Manu. Filmul s-a pierdut.
În 1939, după o perioadă în care producția cinematografică intră într-un nedorit gol de inspirație, dar când se fundamentează primele acte legislative româneşti privind creația, exploatarea şi distribuția filmelor, înregistrăm apariția lui Tudor Muşatescu ca scenarist semnând O noapte de pomină, spumoasă comedie cu George Timică, Costache Antoniu, Dina Cocea, Maria Wauvrina şi... Ion Popescu-Gopo, în rolul unui student îndrăgostit. Regia aparține lui Ion Şahighian, muzica este semnată de Paul Constantinescu şi Ion Vasilescu, cântă orchestrele conduse de Grigoraş Dinicu şi Joe Reininger. Din nefericire se păstrează doar un negativ de imagine incomplet. Tot regizorul Ion Şahighian semnează filmul Se aprind făcliile, scenariul Nicolae Porsenna şi Isaiia Răcăciuni, ecranizare a nuvelei semnate de N. Porsenna. Melodramă inspirată de viața marii burghezii din România, povestea este interpretată de George Vraca, Nutzi Dona, Emil Botta, Olga Porumbaru, Maria Tănase. Filmul s-a pierdut.
În 1942, Victor Ion Popa semnează scenariul filmului polițist Focuri sub zăpadă, regia Marin Iorda, cu Aurel Rogalschi şi Irina Răchițeanu. Filmul nu a fost terminat şi deci, nu a fost nici difuzat.
Primul film de ficțiune din producția Oficiului Național al Cinematografiei este O noapte furtunoasă, prima abordare filmică a universului comic datorat lui Caragiale. Turnat în plin război, filmul a fost terminat datorită abnegației directorului ONC, dr. Ion Cantacuzino, care l-a sprijinit pe regizorul Jean Georgescu în toate capitolele genezei unui film ce rămâne de o remarcabilă tinerețe artistică, la aproape şapte decenii de la premieră. După 1945 filmul este interzis de cenzură până în 1952 când este reluat la centenarul Caragiale, cu genericul ciopârțit, sunt eliminați toți colaboratorii străini şi directorul de producție, acesta fiind sub interdicție. Se păstrează o copie de 1912 m. Ziua cumpătării este o schiță cinematografică la comanda Ministerului Propagandei Naționale, scenariul este semnat de Tudor Muşatescu, regia Jean Georgescu, cu Ion Manu şi Florica Demion în rolurile principale. În 1944, Jean Georgescu ecranizează piesa lui Tudor Muşatescu, Visul unei nopți de iarnă, în care este reconfirmat excepționalul talent de interpret al lui Radu Beligan şi unde Gherase Dendrino face un memorabil rol în Manole, fecior în casa lui Manea. Anul 1945 marchează ecranizarea basmului Ocheşel şi Bălăior de Marin Iorda, în regia aceluiaşi autor. Dificultățile financiare blochează proiectul, la Arhiva Națională de Filme păstrându-se doar o copie de lucru.
Următoarea etapă a prezenței scriitorilor în viața filmului românesc va începe din 1948 când industria filmului este naționalizată şi de când vor apărea noile nume de colaboratori şi inspiratori ai cineaştilor. Printre ei – Aurel Baranga, Petru Dumitriu, Eusebiu Camilar, Petre Luscalov, Profira Sadoveanu.