O Familie de 145 de ani

În zilele de 21 şi 22 octombrie s-a desfăşurat la Oradea cea de-a douăzecea ediție a Zilelor revistei Familia. O ediție festivă din mai multe puncte de vedere, întâi pentru că era a douăzecea, apoi pentru că aniversa 145 de ani de la înființarea Familiei lui Iosif Vulcan, cea despre care tot românul cu oarecare şcoală ştie că l-a debutat pe Mihai Eminescu, şi 45 de ani de la înființarea acestei noi serii, poreclită după redactorul şef de atunci, din 1965, seria Andrițoiu.
A fost o reuniune de poeți, critici şi prozatori din mai multe zone ale țării, de la Alba Iulia, Arad, Bistrița, Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova, Piatra Neamț, Piteşti, Satu Mare, Sibiu, Timişoara, Tg. Jiu, Tg. Mureş şi Zalău. În impozanta sală a primăriei orădene, în prima zi, au fost evocări ale celor două Familii, în prezența primarului Oradiei, care i-a înmânat lui Gheorghe Grigurcu, vechi component al Familiei lui Andrițoiu, o diplomă de onoare, dar a avut loc şi un recital de poezie, în prezența unui pu-blic numeros şi avizat. În cuvântul său, Gheorghe Grigurcu a evocat atmosfera Familiei de altădată, din anii 60, dar şi felul mârşav în care a fost dat afară din redacție şi chiar din oraş. Ne-am amintit de toate acele nume care figurau în redacția şi în paginile revistei de atunci şi până nu de mult: Radu Enescu, Dumitru Chirilă, Ovidiu Cotruş, Nicolae Balotă, Mircea Bradu, François Pamfil, Stelian Vasilescu, Dumitru Bejan, dintre care foarte puțini mai sunt astăzi în viață. A doua zi, la Casa de Cultură a Municipiului Oradea, a avut loc un mai amplu recital de poezie, cu participarea multor tineri poeți, din cea mai recentă generație literară, precum şi o masă rotundă cu tema Ce mai înseamnă astăzi o revistă literară? Chiar aşa, ce mai înseamnă astăzi o revistă lite-rară? Ce altceva decât nucleul unei familii de spirite, mai mult poate chiar decât şi-a propus Iosif Vulcan acum 145 de ani, poate aşa cum şi-a propus Al. Andrițoiu acum 45 de ani, când a reunit în jurul noii reviste un nucleu de cerchişti. De altfel, deşi participanții la Zilele Familia veniseră din mai toate părțile țării, atmosfera a fost una care mi-a reamintit de spiritul Echinoxului, celebra revistă a studenților scriitori de la Cluj, înființată nu mulți ani după reînființarea Familiei, în 1968. Ceea ce a reieşit din discuțiile despre revistele li-terare, care nu au dus, ca de atâtea alte ori, la o lamentare fără orizont, a fost că revistele şi-au pierdut, într-adevăr, pu-blicul, dar un tânăr poet a observat că, poate, ar trebui şi cei care le fac să le adapteze vremurilor şi gusturilor noi. Uşor de spus, greu de făcut, pentru că gusturile noi merg, de obicei, într-o direcție care exclude cultura de oarecare profunzime. Dintre participanți, îi voi menționa pe Adrian Popescu, Alexandru Vlad, Ştefan Manasia, Claudiu Komartin, V. Leac, Romulus Bucur, Ioan Pavel Azap, Rareş Moldovan, Vlad Moldovan, Vasile Dan, Ioan Matiuț, Gheorghe Mocuța, Ioan Radu Văcărescu, Dragoş Varga, Radu Vancu, Silviu Guga, Cornel Ungureanu, Ştefan Borbély, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Tudor Crețu, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman, Aurel Pantea, Mircea Stâncel, Cornel Nistea, Cornelia Cistelecan, Radu Ulmeanu, Daniel Săuca, Vasile Baghiu, Ioan Pintea, Ion Maria, Ion Vădan, precum şi, fireşte, orădenii organizatori, Ioan Moldovan, redactorul şef al Familiei de azi, seria Ioan Moldovan am putea spune, Traian Ştef, Ion Simuț, Alexandru Sereş şi alții. Le cer scuze celor pe care memoria şi nici programul trimis de organizatori nu i-a păstrat. În finalul celor două zile au avut loc lansări ale unor volume de poezie şi eseuri.
Şi mai în final, nu poți să-ți doreşti decât să trăieşti cât mai multe asemenea reuniuni civilizate, fără premii acordate pe sprânceană ca-n mai toate celelalte, cu poezie bună şi opinii pertinente. Iar Familiei să reziste în veac! (N. Pr.)