Proză
VILMOS MOLNR

SCRISOARE DIN SINGAPORE - PAR AVION -

Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2 / 2011

Ieri, ai mâncat pastă de peşte pentru că-ți place foarte mult, deşi niciodată n-ai avut destulă, chiar şi la recepții, pasta de peşte este doar aperitiv, cum ai putea mânca un sandviş cu pastă de peşte când oamenii se uită la tine, mai mult, poate că vor să-l împarți cu ei, deşi tu chiar ai încercat odată, doar că după cel de-al şaselea sandviş cu pastă de peşte te priveau toți, intuiai tu ce cred ei despre tine, deci nici nu ți-a mai făcut plăcere, aşa că ieri ai cumpărat o cutie întreagă de pastă de peşte, cam juma’ de kilogram, cu şase cornuri mari, şi te-ai dus în parc, într-un loc ferit, cu mulți copaci şi tufe, acolo ai mâncat totul de unul singur, deşi, după jumătate de cutie simțeai că ar fi bine să arunci restul, dar nu te-ai dat bătut şi ai mâncat tot, ba ai lins şi cutia, ți s-a şi întors stomacul, din fericire te-au acoperit copacii, crezi că nu te-a văzut nimeni, te-ai şters la gură, dar între timp te-ai întristat, îi priveai pe oameni, invidiindu-i oarecum, căci, cu siguranță, nu au probleme cu pasta de peşte, deşi, cine ştie, poate că îşi rezolvă şi ei treburile de genul acesta în desiş, oricum, nu contează, odată vei primi o scrisoare din Singapore, cum stăteai acolo pe bancă venise un grup de eleve, o gaşcă de puştoaice, chicotind, iar tu ştiai că se va întâmpla ceva rău, nu e de bine să te întâlneşti cu fetişcane gălăgioase, cel mai groaznic e felul în care te privesc, cu buzele tremurând a hohote reținute, te străduiai să rămâi serios, ți s-a încrețit fruntea, ți-ai îndreptat spatele, ai aprins o țigară, de fapt doar vroiai s-o aprinzi, căci te priveau de departe, chibritul ți-a căzut din mână, iar, mai apoi, după ce l-ai ridicat, ți-a căzut țigara, nicicum țigara nu făcea casă bună cu chibritul, te tot aplecai ca şi cum ar fi fost vorba despre zece chibrituri şi zece pachete de țigări, între timp au ajuns şi fetişcanele la banca ta, chiar te priveau fix şi chiar le tremura gura, te priveau ca şi cum ar fi fost ceva de privit, nu ştii ce vedeau la tine, tu te fâțâiai de parcă ai fi avut viermi în cur, n-ai mai rezistat, trebuia să faci ceva, te-ai uitat la ceas, deşi nu-i vedeai ecranul, într-atât erai de nervos şi, când au ajuns în dreptul tău, nu ştii de ce, ai zis brusc cu voce tare: este cinci fără douăzeci, la care fetele au izbucnit în râs, apoi, după ce au plecat, ai reuşit să rămâi foarte demn şi rece pe bancă, atunci ar fi trebuit să te vadă, să remarce cât de demn şi rece poți tu sta pe bancă, n-ar fi nici o problemă, doar să nu te privească oamenii, asta te deranjează, deşi las’ să te privească dacă vor, odată te vor privi cu respect, odată vei primi o scrisoare din Singapore şi, apoi, dacă tot ți-a fost stricată după-amiaza, te-ai dus acasă, aşteptai seara, căci Editke îți promisese că te vizitează seara, spre seară sosi şi Editke, desigur, nici de data asta nu ți-a adus vinul fiert promis, dar ți-a promis din nou că-l va aduce, că va fi foarte bun, că-l veți bea împreună, ai pălăvrăgit cu Editke până pe la două noaptea, a sta de vorbă cu ea înseamnă ca tu să vorbeşti, iar ea să te asculte, vă prieşte amândurora, deşi poți garanta doar pentru tine, obişnuiți să vorbiți despre tot felul de chestii, spre exemplu, dacă există sifilis la animale, dificilă problemă, foarte greu să exprimi o părere şi e foarte bine că Editke nu se uită la tine când îi vorbeşti, priveşte undeva deasupra ta, câteodată ai senzația că-ți va pica ceva în cap şi te uiți pe şest în sus, desigur nu e nimic acolo, la două noaptea s-au epuizat subiectele de conversație, afară licăreau felinare şi nu umbla nimeni pe străzile amuțite, luna plutea deasupra oraşului aidoma unei mingi de fotbal fosforescente şi aveai senzația că, dacă cineva ar găsi şi ar tăia ața care o leagă de pământ, luna s-ar ridica, ar deveni din ce în ce mai mică, până ar dispărea pentru totdeauna de pe cer, adică a fost o noapte foarte romantică, de atmosferă, chiar ai întrebat-o pe Editke dacă nu cumva ar trebui să vă sărutați sau ceva de genu’ ăsta, nu de alta, dar situația şi împrejurările, aşa se obişnuieşte în astfel de situații, ți-a răspuns să ignori convențiile, deşi ți-ar fi plăcut să-ți zică să ignori inhibițiile, apoi ai condus-o pe Editke acasă, v-ați gândit la trezirea de dimineață, la întoarcere ți-a pierit tot cheful, deşi fusese, în fond, o seară reuşită, ați discutat mult, totuşi, parcă a lipsit ceva în seara asta, nu ştii ce, după aia te-ai gândit că vei primi o scrisoare direct din Singapore, ceea ce te-a înveselit, nici nu ştii ce ai face dacă n-ai fi convins că odată acea scrisoare va veni, iar dimineața aveai să te duci la doctoriță, vizita săptămânală, te-ai eschiva cu drag, dar nu se poate, căci ți-ar face probleme, cel mai rău e că, indiferent că vorbeşte ea sau că vorbeşti tu, doctorița te priveşte fix, aşa că nici nu ştii ce vorbeşti, nu ştii nici ce vorbeşte ea, dar doctorița consideră chestia asta foarte utilă, cu siguranță ea ştie mai bine, tot mereu doctorița vrea să te schimbi, tu nu ştii de ce ar trebui să te schimbi, te simți bine aşa cum eşti, asta însemnând că nu te simți mai rău decât alții, doctorița spune că eşti cam ciudat, de aia, şi ție îți vine să tot râzi, căci te gândeşti la cât de ciudată este doctorița, ştie oare că rudele care-i vizitează pe bolnavii de la secțiile de psihiatrie şi o întâlnesc pe coridor trec pe lângă ea lipindu-se de perete, apoi se întorc brusc, ca nu cumva doctorița să-i atace pe la spate şi întreabă cine e persoana asta ciudată cu părul zbârlit şi de ce anume suferă ea, nu vor să creadă că este doctorița, în altă ordine de idei, la asta te gândeşti ori de câte ori doctorița îți spune că scrisoarea din Singapore este doar o idee fixă de-a ta, o idee fixă bolnăvicioasă, şi să recunoşti că nu ai pe nimeni în Singapore, fapt pe care tu l-ai şi recunoscut cu amabilitate, căci chiar nu ai pe nimeni în Singapore, dar susții că vei primi, chiar în ciuda acestui fapt, o scrisoare din Singapore, iar acest lucru este într-atât de sigur încât nici nu merită să-l mai discutați, ai văzut că spusele tale o fac extrem de nervoasă, dar vrea să ascundă acest lucru, apoi i-au sclipit ochii, tu ştiai că aveai să fii foarte atent, ți-a spus doctorița că, oricum, n-ai putea citi o astfel de scrisoare, că nu ştii singaporeza, ei, acum să-i răspunzi, ia să audă ce-i răspunzi, să se pieptene, i-ai zis, că are părul unsuros şi ciufulit, cu asta chiar ai dat-o gata, a sărit în sus şi ți-a strigat tot felul de chestii, că nici nu ştie de ce a acceptat să te trateze şi că vii la tratament de jumătate de an, dar nu se întrevede nici un rezultat şi că-i este dificil cu tine, darămite ție cu ea, îți spuneai, apoi şi-a revenit întrucâtva şi s-a reaşezat şi a reînceput să se lupte cu scrisoarea ta din Singapore, scrisoarea asta o va înnebuni odată, ți-a spus să presupuneți, dar asta-i doar o presupunere, deci să presupuneți că odată chiar vei primi o scrisoare din Singapore şi, ei da, ce se va întâmpla atunci, totuşi ce aştepți tu de la această scrisoare, totul, i-ai răspuns, tot ce-i mai bun, dar ai mai rugat-o respectuos să nu mai spună prostii de genul că scrisoarea din Singapore este o simplă presupunere, după care, n-ai mai spus nimic, ai gândit doar, te-ai gândit că dacă ideea ta fixă este scrisoarea din Singapore, ideea fixă a doctoriței este să-ți scoată ție din cap această idee fixă, i-ai putea dori şi o idee fixă mai impresionantă, dar, desigur, scrisoarea din Singapore nu este o idee fixă, cea a doctoriței însă chiar este, între timp doctorița doar vorbea, vorbea, tu ştiai că aşa va fi şi săptămâna viitoare, săptămâna de după săptămâna viitoare, la asta se pricepe, dintr-odată ți s-a părut că-i fără speranță să-ți susții dreptatea pân’ la capăt, să continui să aştepți scrisoarea din Singapore, mai devreme sau mai târziu doctorița te va aburi cu vorbe, îți va sărăci creierii şi, atunci, nu va mai exista scrisoarea din Singapore şi ce se va întâmpla cu tine, doctorița vorbea şi tot vorbea, spunea lucruri extrem de inteligente, numai că nu există lucru inteligent care s-ar putea compara cu scrisoarea din Singapore şi tot ceea ce spunea părea foarte logic cât timp erai atent, n-ar trebui să fii atent, dar tot vorbea, simțeai că-ți crapă capul, ca şi cum ai fi la dentist cu freza în măsea, atunci n-ai mai rezistat, ai început să urli că bine, fie, nu există scrisoarea din Singapore, nici nu o vei mai aştepta vreodată, poate că nu există nici Singapore, na, poftim, acum sunteți mulțumiță, ce au ei de câştigat şi ce ai tu de pierdut, să nici nu mai auzi de Singapore, apoi ai zbughit-o, ai mai surprins rânjetul satisfăcut şi superior al doctoriței, deşi poate că zâmbea amabil, binevoitor, diferența te lăsa oricum rece, apoi ai străbătut străzile, nici nu băgai de seamă pe unde mergi, parcă ai fi fost beat, în centru ți-ai revenit în oarecare măsură şi ai început să te gândeşti la ce ai făcut, ai renegat scrisoarea din Singapore, n-ai mai putut face nici un pas, stăteai în piața centrală împietrit ca o statuie, te-au lăsat puterile ca şi cum ai fi în continuă cădere, simțeai că totul e fără speranță şi fără sens, te mirai cum nu te dezintegrezi şi bucățile din tine cum nu se descompun în atomi şi atomii în particule mai mici, de unde şi de ce atâta forță de coeziune, cel mai rău era că aveai din nou senzația că totuşi ai putea primi cândva o scrisoare din Singapore, nici nu mai era o simplă senzație, ştiai că vei primi o scrisoare din Singapore, poate că peste nu foarte mult timp, poate chiar mâine, aşa ai reuşit în sfârşit să o iei din loc, deşi crezuseşi că te-ai proptit acolo pentru o veşnicie, te privea o mulțime de oameni, acum însă nici asta nu te deranja în mod special, preferi să priveşti în ochi timp de două zile o întreagă şcoală de fete decât să mai renunți vreodată la scrisoarea din Singapore, iată, ce te-ai mai înveselit, ştii şi de la ce anume, a crescut nivelul de adrenalină, dar care sunt factorii externi, fie vorba despre vietăți, evenimente, informații, idei sau alte lucruri care cresc nivelul de adrenalină, asta este întrebarea, zău că ți-e bine, nici nu mai înțelegi cum crezuseşi adineauri că nimic n-are sens, totul devine foarte simplu când omul aşteaptă o scrisoare din Singapore, ce mai poți spune, trebuie doar să fii descurcăreț, chiar dacă eşti cocoşat şi trebuie să-ți îndrepți spatele forțat, nu-i aşa, aşa e, îți vine uşor să vorbeşti acum, dacă vei primi o scrisoare din Singapore, poate te vei lepăda de obiceiul de a îngăima cuvintele de parcă ai vrea să termini cât mai repede ce ai de spus, ca şi cum nu ar exista sintaxă, atunci vei fi calm şi superior, nu te vei mai grăbi niciodată, căci lumea va fi a ta, cu siguranță te vei debarasa de prostul obicei de a vorbi despre tine la persoana a treia, de parcă nici nu ar fi vorba despre tine, de parcă ai dori să te ascunzi în text sau după text, atunci nu vei mai vrea să te ascunzi deloc, vei păşi mândru prin lumină, apariție se va numi sosirea ta, te aşteaptă fapte mărețe, băiete, aşadar foloseşte cu încredere persoana întâi, singular, odată vei fi în posesia scrisorii din Singapore, ştii ce, foloseşte pluralul maiestății, ia să te aud!
…Odată va veni poştaşul şi va aduce un plic albastru din Singapore. Poştaşul va purta cămaşă curată, pantofi lustruiți, va fi proaspăt ras şi va zâmbi de la depărtare. Va fi foarte binedispus, deşi nu va fi băut încă în acea zi. Nu-i nimic, îl vom servi cu un păhărel. Îl vom servi cu două păhărele. Atunci vom trăi vremuri în care vom avea ce să punem în pahar.
În acea zi, dis-de-dimineață, vor răsuna undeva, deasupra caselor, la mari înălțimi, din difuzoare, acorduri solemne. În noaptea de dinainte va fi plouat, dar dimineața va fi senină. Totul se va fi scăldat în lumină. Din acest motiv, natura va părea o fotografie retuşată cu nuanțe prea stridente, dar va arăta totuşi bine. Va fi uşor chicioasă, dar naturii i se iartă şi asta. Fiind vorba despre ceva ceremonios, chiar e necesar să fie aşa.
Vom fi cinci în cameră: noi şi el, un prieten de-al nostru şi un prieten de-al lui şi încă o persoană despre care nu vrem să vorbim deocamdată, dar căreia de asemenea îi va pica fața. Ca un suveran care preia o scrisoare de la ambasador, vom prelua de la poştaş imensul plic albastru cu un gest elegant, dar în acelaşi timp amabil. Apoi îi vom permite să se retragă.
La acea dată, vom fi uitat de fetişcanele chicotitoare, de doctorița vorbăreață şi de hoinara Editke. De înşelătoarea pastă de peşte. Nu ne vom mai aduce aminte de ele. Nu ne va mai deranja dacă suntem fixați, ba chiar ne va face plăcere. Atunci, vom şti deja singaporeza. Le vom cere scuze tuturor celor prezenți şi ne vom retrage într-o altă cameră cu scrisoarea.
Ne vom aşeza, o vom pune în fața noastră şi o vom privi îndelung.
Apoi o vom lua şi o vom desface cu grijă.
O vom citi.
Din acel moment, totul va fi bine.
Traducere de FERENCZ IUDIT