DESPRE EPIDERMĂ ?I EXPANSIUNEA PROGRESULUI

Pe un fundal cu imense peisaje care se scurg încet
plutind deasupra norilor
despre doamna de la bucătărie în halatul ei de siena arsă
într-o secvență târând în chicinetă cablul televizorului de serviciu
- un stol de diavoli mici şi roşii în jurul minții ei
exaltate
- o mâncărime după urechea dreaptă unde stă ascuns mucul stins de țigară
- o voce perversă care nu mai tace
în timp ce mâna amestecă mecanic într-o searbădă zi
- o voce care zgîndăre un posibil searbăd orgasm
- o searbădă secundă de posibil adevăr între uşa de la bucătărie şi coridorul inundat de aburii malefici ai dorinței de a fugi
de a lăsa dracului apartamentul şi pântecul păros
şi unic al bărbatului de cartier
miresmele sale de țigară şi adieri ale beției de noapte
şi mâna lui întinsă fără prea multă hotărâre
şi vocea sa uşor toropită
şi rău prevenitoare
şi căutătura exploziv resemnată închisă în degetele strânse în pumn şi pumnul scufundat adânc în față

De a lăsa dracului rama ferestrei şi a pleca în zbor peste etaje
în suflul misteroid al ultimelor telenovele
spre asfaltul care nu o va primi
- O rejectare – un salt mortal invers spre paradisul domestic
unde urmează o noua serie de apariții – viețile anterioare
Karma unor voaluri de mireasă niciodată împlinită
Karma unor serii lungi de ofițeri de stare civilă care scriu aceeaşi poezie a veşnicei reîntoarceri cu fața spre „întotdeauna”
Uşile înclinate oblic şi cuprul alungit al clădirilor spre un cartier
cu blocuri în cascadă fluturând în viitor ca nişte rufe puse la uscat
seara pe sfârşite
când oraşul se pregăteşte să primească
şpanurile de argint ale turelor de noapte
şi alergătura vaporoasă spre mult aşteptata tură de noapte
pauza ei scurtă inhalată de țigară în strălucirea feerică a neonului
care veghează
mişcările sigure
concentrate
care strâng acelaşi şurub aducător de PROFIT
24 de ore comprimate în rapsodia ritmică
tenace
însuflețita neodihnă a pieții care aşteaptă
miliarde de insecte umane spre a le prăji în wok-ul miraculos
ce recliclează energia lumii
şi dă sens existenței

Dar unde amintirea nostalgică a vremii Marilor Defilări când
un pahar de suc costa 1 cent şi privirea alerga după baloanele multicolore
se lipea de carele alegorice şi le însoțea până la dispariția bulevardului
în zarea cartierelor muncitoreşti
ea era îmbrăcată cu o rochie subțire cu buline albastre
purta în mână o crenguță cu flori de hârtie creponată şi aerul mirosea dulceag a parfum ieftin şi
vată pe băț
a explozii de muzică de fanfară şi a paşi care călcau
asfaltul mergând spre răsărit

Vremea când aerul purta în memorie trezitul în cumpăna nopții spre ziuă
năuceala blândă a somnului care adia încă şi ferestrele unde lumina gălbuie a lămpii întâlnea cea dintâi rază adevărată
era vremea cafelei care bolborosea în ibric aşteptând înfrigurată întâlnirea cu primele țigări fără filtru
a gâlgâitului sufocat din țevile de apă rece ca gheața
a margarinei pe o rămăşiță din rația de pâine
a holurilor de bloc dospitoare şi a alergatului după un tramvai
uruind spre cartierul industrial
- becurile sale palide şi intermitente
o galerie de fețe palide şi intermitente
trecute printr-o baie de mercur
- ilustratele cu fețe zâmbitoare printre franjurile Cortinei de Fier
o cutie cu relicve (franjuri mătăsoase din Cortina de Fier)
care despart înăuntrul celei de ieri
de înăuntrul celei de astăzi
care se deschid şi se închid peste aceeaşi scenă repetată cu actori diferiți
o scenă care se muta din sală în scenă
şi invers
tot mai rapid
tot mai subtil

Dar unde dorul ei de vremurile în care serialul începea atât de antrenant
personajele arătau seducător de bine şi gura lor deschisă elibera nori rozalii de fluturi,
se putea plânge în voie
sirena şuiera dimineața
tramvaiele aveau taxator
şi duminica era toată o plimbare pe sub flamurile roşii
prin textul eroic (undele scurte cu John Lennon, exprimarea liberă, iubirea şi extinderea conştiinței)
sindicatele aranjau concedii unde se putea privi lumina roşie izvorând
din depărtările Mării Negre
spre gurile raiului şi patria generoasele intenții care pavau viitorul
- lecția adevăratului călcat pe apă
şi monumentul eroului cu picioarele acoperite de flori
procesiunile de sfințire şi zilele de sărbătoare de apoi
- sărbătorile sfinților cei făcători de minuni cu oasele lor roase
de meseriile de intermediari între duh şi prioritățile istoriei
- o împărtăşanie la care au muncit generații şi genealogii de țepuitori
perfecționați în meseriile lor de familie,
ambalatori de vânt şi „planuri ale Domnului cu omenirea”
purtători de insigne şi schimbători de steaguri
despre care doamna din bucătărie află în fiecare apăsare de buton a telecomenzii
aceleaşi guri mereu mai cărnoase umplând un ecran ce invadează din toate colțurile – un ecran
pe care d-na din bucătărie este citită de miliarde de unde radioactive –
- scheletul ei năpădit de minusculi diavoli roşii
- umbrele mate şi aura prinsă în pionezele discursurilor politice
- spectrele emigranților bântuind visul sepia al „Europei Unite”
puse sub o lentilă de microscop
- vederea leucocitele de sucțiune care au umplut viscerele noilor miliardari din Est:
o lege inversă a vaselor comunicante
o lege apărată de altă lege care este apărată de altă lege şi care este apărată de altă lege
în logica faptului că cineva trebuie să câştige
– O lecție a istoriei

în logica faptului că cineva trebuie să-i dea de lucru doamnei din bucătărie
şi cineva trebuie să câştige meciul purtând flamura doamnei din bucătărie
– un fetiş al
lungilor procesiuni care ating picioarele ei din care picură sânge
o aşchie prețioasă smulsă din viața ei din care picură sânge
si cântecele monotone pline de venerație
şi clipurile postate pe Facebook care descarcă oamenii zilei
edițiile de seară gratuite care năvălesc în somn
- o ultimă şansă de a înțelege şi o unica şansă de a înțelege
ideea că noi suntem mai buni decât ceilalți
că iadul este un fel de ceilalți scăpați de sub control
- O proprietate ce încă nu a fost cumpărată şi care nu înseamnă PROGRESUL
că iadul este doar o incursiune cu raze infraroşii în percepția noastră despre panorama contemporană
- magaziile cu piese de recuzită
reflectoare ciobite
pălăria mişunând de iepuri albi ai Domnului Special
- un spațiu infinit de oameni care dansează şi cântă previziunea Placebo despre Our Bitter End
ceea ce am ştiut în sinea noastră dintotdeauna
– O viziune realist-pesimistă despre care Senatul spune că îmbolnăveşte momentul şi stinge soarele
despre care votul în parlament va fi mereu negativ
despre care preşedintele crede că e nevoie de un cosmic referendum,
despre care trupele de elită ale bisericii cred că este o blasfemie
despre care muncitorii de pe benzile de asamblare s-au şi înțeles cu Dumnezeii lor personali
despre care mercenarii eroi din Afganistan au vagi bănueli:
o criză anunțată a fabricilor de armament
o criză de patriotism a muncitorilor credincioşi eşuați în şomaj
o imensă sală de aşteptare pentru familii ocrotitoare ale locului de muncă,
amenințătoarea dispariție a unor coduri ocupaționale
cu pensii speciale:
infiltrările uzurpatoare în ecosistem
sfârşitul tandru al discursurilor patriotice şi al Ministerelor de Apărare,
anemia teroristă şi dispariția conceptelor eroice,
dispariția ideii de Rău şi a victimelor colaterale,
dispariția paradelor cu generali de elită Salvatori
... şi apariția plictisului şi a blazării,
... monotoniile previzibile
şi sfârşitul gloriosului
Făcător de Istorie
Sfîrşitul Amintirii