Ancheta VR
Dan Perjovschi

ÎN 20 DE ANI, SOLIDARITĂȚILE DE BREASLĂ AU FOST DISTRUSE

Articol publicat în ediția Viața Românească 5-6 / 2011

1) Da, dar exact de aia e şi mai prețioasă. Nişte japonezi s-au dus să moară la centrala nucleară, pentru ca restul japonezilor să trăiască.
2) Solidaritatea apare ocazional ca rezultat al unui eveniment excepțional (revoluție, cutremur, meci de fotbal cîştigat de echipa națională, nemții din vest cu ăia din est pînă cînd cade zidul fizic şi se înalță ăla cultural etc.), dar există popoare şi comunități etnice, religioase sau de gen la care solidaritatea este constantă. Vestea bună este că sîntem toți (inclusiv tu, cititorule!) potențial capabili de sacrificiu, empatie sau deschidere de inimă.
3) Nu. Dacă s-ar repeta situația, am trece iar pe trotuarul ălălalt, ca să nu dăm nas în nas cu Doina Cornea.
4) Solidaritatea românească sub comunism se traduce prin numărul de informatori la suta de locuitori. Țineam aproape ca să avem cu ce ne da în gît unul pe altul. În opinia mea, frica de atunci face posibil egoismul de azi.
5) În 20 de ani, solidaritățile de breaslă au fost distruse. Minerii nu mai există. Golanii nu mai există. Sindicatele au devenit captive (lideri) sau mase de manevră (politicieni). Judecătorii vor excepții, generalii vor excepții, profesorii doctori rectori vor excepții. Ne-am divizat: vedete şi anonimi, care la stat, care la privat, romi, români, unguri, tineri, bătrîni, bogați, săraci, moldoveni, ardeleni, moguli, baroni, cu jeep, cu bicicletă, bărbați, femei, gay.
6) Şi, şi.