Spectator
Nicolae Prelipceanu
SPECTACTOR
Articol publicat în ediția Viața Românească 9-10 / 2011
Acesta e titlul unei reviste elegante pe care o scoate Teatrul Național „Marin Sorescu” de la Craiova. E un caiet trimestrial, care semnalează spectacolele ieşite din comun ale teatrului, dar nu se rezumă numai la atât, diversificându-şi atenția şi spre alte arte, ori chiar spre gândirea, ca să zic aşa, independentă de arte. Am în față numărul 1 de anul acesta, 18 în mod absolut. Apărut cu o oarecare întârziere, aşa cum şade bine oricărei producții culturale în zilele noastre, noul SpectActor atrage atenția încă de pe copertă asupra marelui spectacol al TNC, despre care am referit la această rubrică în momentul respectiv, Caligula, regizat de Bocsárdi László, pe textul lui Albert Camus, în traducerea lui Alice Georgescu.
Dar până la Caligula, mai trecem prin câteva premiere importante ale teatrului craiovean, pe care le-am scăpat. Sunt câteva semnalări absolut necesare. Balconul de Jean Genet nu este un text care să se joace prea des în teatrele româneşti şi nu ştiu nici în altele cât de des se mai reia. La Craiova, premiera a avut loc, aflăm din acest număr al revistei SpectActor, în septembrie anul trecut. Regia spectacolului i se datorează lui Nicu Nitai, din Israel, iar decorurile, lui Puiu Antemir. Mihai Ene observă că spectacolul „păstrează integral semnificațiile piesei, nuanțând... simbolistica balconului, de la altitudinea căruia orice este posibil.” Aici putem să-i vedem pe: Nataşa Raab, Valeriu Dogaru, Eugen Titu, Cosmin Rădescu, Nicolae Poghirc, Ilie Gheorghe, Constantin Cicort şi alți bine cunoscuți membri ai excelentei trupe craiovene. Urmează, cronologic, spectacolul cu piesa Unde-i revolverul de Görgey Gábor, un dramaturg din Ungaria, cum ne informează afişul, pusă în scenă de Mircea Cornişteanu, directorul teatrului, cu muzica lui Nicu Alifantis, şi având o distribuție de mâna întâi: Valer Dellakeza, Sorin Leoveanu, Angel Rababoc, Marian Politic, George Albert Costea. Premiera a avut loc în luna octombrie a anului trecut. Spectacolul ar fi, ne încredințează Mihai Ene, „o parabolă a puterii”. În noiembrie, TNC a avut premiera unei piese româneşti, Ce mai taci, Gary?, de Toma Grigorie, un autor craiovean şi avându-l în centrul ei – ați ghicit! – pe cel care a fost exilat la Craiova, cu domiciliu forțat, apoi, ani în şir, secretar literar la acest teatru, cunoscutul scriitor I. D. Sîrbu, căruia prietenii îi spuneau Gary. Rolul anunțat în titlu este interpretat de Valeriu Dogaru, iar cel al soției sale de o extraordinară actriță, Gabriela Baciu, cea care face o creație remarcabilă şi în Caligula. Dar toate la vremea lor. Scriu despre spectacol Cornel Mihai Ungureanu („Pentru cel ce face, la sfârşitul piesei, câțiva paşi dincolo de sârma ghimpată care desparte scena de spectatori şi priveşte spre lumea noastră liberă şi comodă, „Ce mai taci, Gary?” sună firesc, iar „Tu ce crezi că mai tac?” este o bună întrebare de plecare.”) şi Marius Dobrin, acesta din urmă un articol admirabil intitulat: Cercul ticăloşilor anonimi sau Spre Damasc! Aceeaşi regizoare a spectacolului despre I. D. Sîrbu, Alina Rece, pune în scenă, cu premiera în mai 2010, un spectacol-eseu după Shakespeare, intitulat Doar Hamlet, jucat de Adrian Andone, spectacol care-i prilejuieşte lui Marius Dobrin un alt titlu demn de reținut: Lumea ca osuar. Doar Hamlet.
Despre Caligula scriu: Marius Dobrin (Leoveanu. De Albert Camus), Cornel Mihai Ungureanu (Singur în regatul imposibilului), Mihai Ene (Caliguleoveanu) şi Horia Dulvac (Dictatorul balerin). De reținut dialogul pe care Nicolae Coande îl inițiază cu Bocsárdi László: „Personajul Caligula care ne-a interesat pe noi este unul special, valabil doar în construcția imaginată de acest scriitor genial. În timpul lucrului scopul nostru a fost, în primul rând, să-l înțelegem pe Camus, apoi să găsim căile artistice prin care să-l „comunicăm” spectatorului. Veridicitatea istorică nu a avut deloc importanță pentru noi.” Spectacolul, care a avut premiera la 12 martie anul acesta, a beneficiat, dincolo de regizorul aflat în culmea carierei sale, de câțiva actori de mare clasă, cum sunt Sorin Leoveanu, Ilie Gheorghe, Gabriela Baciu, dar dincolo de ei, toată trupa, cu roluri mai mult sau mai puțin importante, s-a mobilizat exemplar, în realizarea unei creații de referință. Să mai remarc o dată apariția unui tânăr actor de viitor, Vlad Popescu, autorul unui rol absolut remarcabil.
Revista SpectActor a inițiat şi nişte întâlniri puse sub semnul culturii în general, la care au participat, aflăm tot din acest număr, acad. Solomon Marcus, scriitorii Varujan Vosganian, Matei Vişniec, Mircea Dinescu şi Nora Iuga, cărora li se dedică articole de către Lia Elena Boiangiu, Petrişor Militaru, Nicolae Coande, Gabriel Nedelea.
SpectActorul publică interviuri care trebuie neapărat citite, spre a înțelege mai bine prestația unui actor sau munca unui regizor. În acest număr de revistă, după Bocsárdi László, un interviu cu Gabriela Baciu detailează lucrul la Caligula, dar nu numai. Iată concluzia, mai generală, optimistă, a discuției pe care excelenta actriță o poartă cu Corina Bărbuică: „Dacă scormonim în noi poate că, într-un moment de grație şi de liber arbitru, vom putea descoperi frumusețea, ca senzație fizică, care nu e a noastră, dar la care suntem invitați să luăm parte. Suntem puşi la masa frumuseții acestei lumi.” Trebui să ştim şi cum se vede lumea din partea cealaltă a scenei, cea care se uită la noi, spectatorii.
O relatare a sărbătoririi a patru ani de apariție a acestei reviste, câteva cronici la cărți despre Grotowski şi Tudor Gheorghe, un articol despre Rețeaua europeană a festivalurilor Shakespeare (în Craiova, unde Emil Boroghină organizează un faimos Festival Shakespeare) şi altele completează un număr atractiv, de maxim interes atât prin celebritățile despre care referă, cât şi prin textele dedicate acestora. Redactorii revistei sunt: Nicolae Coande, Mihai Ene, Cornel Mihai Ungureanu. Lor le datorăm şi de data asta un număr interesant. Din păcate, această revistă este una de uz intern, circulația ei fiind foarte redusă, ca, de altfel, circulația mai tuturor revistelor care îndrăznesc să mai propage întâmplări perimate azi: evenimente artistice.
Dar până la Caligula, mai trecem prin câteva premiere importante ale teatrului craiovean, pe care le-am scăpat. Sunt câteva semnalări absolut necesare. Balconul de Jean Genet nu este un text care să se joace prea des în teatrele româneşti şi nu ştiu nici în altele cât de des se mai reia. La Craiova, premiera a avut loc, aflăm din acest număr al revistei SpectActor, în septembrie anul trecut. Regia spectacolului i se datorează lui Nicu Nitai, din Israel, iar decorurile, lui Puiu Antemir. Mihai Ene observă că spectacolul „păstrează integral semnificațiile piesei, nuanțând... simbolistica balconului, de la altitudinea căruia orice este posibil.” Aici putem să-i vedem pe: Nataşa Raab, Valeriu Dogaru, Eugen Titu, Cosmin Rădescu, Nicolae Poghirc, Ilie Gheorghe, Constantin Cicort şi alți bine cunoscuți membri ai excelentei trupe craiovene. Urmează, cronologic, spectacolul cu piesa Unde-i revolverul de Görgey Gábor, un dramaturg din Ungaria, cum ne informează afişul, pusă în scenă de Mircea Cornişteanu, directorul teatrului, cu muzica lui Nicu Alifantis, şi având o distribuție de mâna întâi: Valer Dellakeza, Sorin Leoveanu, Angel Rababoc, Marian Politic, George Albert Costea. Premiera a avut loc în luna octombrie a anului trecut. Spectacolul ar fi, ne încredințează Mihai Ene, „o parabolă a puterii”. În noiembrie, TNC a avut premiera unei piese româneşti, Ce mai taci, Gary?, de Toma Grigorie, un autor craiovean şi avându-l în centrul ei – ați ghicit! – pe cel care a fost exilat la Craiova, cu domiciliu forțat, apoi, ani în şir, secretar literar la acest teatru, cunoscutul scriitor I. D. Sîrbu, căruia prietenii îi spuneau Gary. Rolul anunțat în titlu este interpretat de Valeriu Dogaru, iar cel al soției sale de o extraordinară actriță, Gabriela Baciu, cea care face o creație remarcabilă şi în Caligula. Dar toate la vremea lor. Scriu despre spectacol Cornel Mihai Ungureanu („Pentru cel ce face, la sfârşitul piesei, câțiva paşi dincolo de sârma ghimpată care desparte scena de spectatori şi priveşte spre lumea noastră liberă şi comodă, „Ce mai taci, Gary?” sună firesc, iar „Tu ce crezi că mai tac?” este o bună întrebare de plecare.”) şi Marius Dobrin, acesta din urmă un articol admirabil intitulat: Cercul ticăloşilor anonimi sau Spre Damasc! Aceeaşi regizoare a spectacolului despre I. D. Sîrbu, Alina Rece, pune în scenă, cu premiera în mai 2010, un spectacol-eseu după Shakespeare, intitulat Doar Hamlet, jucat de Adrian Andone, spectacol care-i prilejuieşte lui Marius Dobrin un alt titlu demn de reținut: Lumea ca osuar. Doar Hamlet.
Despre Caligula scriu: Marius Dobrin (Leoveanu. De Albert Camus), Cornel Mihai Ungureanu (Singur în regatul imposibilului), Mihai Ene (Caliguleoveanu) şi Horia Dulvac (Dictatorul balerin). De reținut dialogul pe care Nicolae Coande îl inițiază cu Bocsárdi László: „Personajul Caligula care ne-a interesat pe noi este unul special, valabil doar în construcția imaginată de acest scriitor genial. În timpul lucrului scopul nostru a fost, în primul rând, să-l înțelegem pe Camus, apoi să găsim căile artistice prin care să-l „comunicăm” spectatorului. Veridicitatea istorică nu a avut deloc importanță pentru noi.” Spectacolul, care a avut premiera la 12 martie anul acesta, a beneficiat, dincolo de regizorul aflat în culmea carierei sale, de câțiva actori de mare clasă, cum sunt Sorin Leoveanu, Ilie Gheorghe, Gabriela Baciu, dar dincolo de ei, toată trupa, cu roluri mai mult sau mai puțin importante, s-a mobilizat exemplar, în realizarea unei creații de referință. Să mai remarc o dată apariția unui tânăr actor de viitor, Vlad Popescu, autorul unui rol absolut remarcabil.
Revista SpectActor a inițiat şi nişte întâlniri puse sub semnul culturii în general, la care au participat, aflăm tot din acest număr, acad. Solomon Marcus, scriitorii Varujan Vosganian, Matei Vişniec, Mircea Dinescu şi Nora Iuga, cărora li se dedică articole de către Lia Elena Boiangiu, Petrişor Militaru, Nicolae Coande, Gabriel Nedelea.
SpectActorul publică interviuri care trebuie neapărat citite, spre a înțelege mai bine prestația unui actor sau munca unui regizor. În acest număr de revistă, după Bocsárdi László, un interviu cu Gabriela Baciu detailează lucrul la Caligula, dar nu numai. Iată concluzia, mai generală, optimistă, a discuției pe care excelenta actriță o poartă cu Corina Bărbuică: „Dacă scormonim în noi poate că, într-un moment de grație şi de liber arbitru, vom putea descoperi frumusețea, ca senzație fizică, care nu e a noastră, dar la care suntem invitați să luăm parte. Suntem puşi la masa frumuseții acestei lumi.” Trebui să ştim şi cum se vede lumea din partea cealaltă a scenei, cea care se uită la noi, spectatorii.
O relatare a sărbătoririi a patru ani de apariție a acestei reviste, câteva cronici la cărți despre Grotowski şi Tudor Gheorghe, un articol despre Rețeaua europeană a festivalurilor Shakespeare (în Craiova, unde Emil Boroghină organizează un faimos Festival Shakespeare) şi altele completează un număr atractiv, de maxim interes atât prin celebritățile despre care referă, cât şi prin textele dedicate acestora. Redactorii revistei sunt: Nicolae Coande, Mihai Ene, Cornel Mihai Ungureanu. Lor le datorăm şi de data asta un număr interesant. Din păcate, această revistă este una de uz intern, circulația ei fiind foarte redusă, ca, de altfel, circulația mai tuturor revistelor care îndrăznesc să mai propage întâmplări perimate azi: evenimente artistice.