Solomon Marcus 90
Elizabeth Sombart

OMAGIU LUI SOLOMON MARCUS

Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 / 2015

 Un aspect al operei Profesorului Solomon Marcus, care mi-a reținut în mod deosebit atenția, se referă la apropierea sa de transcendența ca paradigmă universală, ce ne dezvăluie căile de acces spre o pasionantă aventură umană. De la transcendentalul în filosofie şi numerele transcendente în matematică, trecând prin transcendența epopeilor mitice, până la Trancendența divină a teologiei negative – neobositul căutător pune în lumină firul de aur ce conexează la interior nenumăratele câmpuri ale cunoaşterii umane!
Dejucând iluzia unei ferecări a sensului în caverna universului macroscopic, Solomon Marcus ne reaminteşte mereu că transcendența nu e numai punctul culminant al felului nostru de a înțelege lumea, ci este şi izvorul acesteia. În măsura în care fiecare univers, pentru asumarea sa de către spirit, are nevoie de un alt univers, mai comprehensiv, în care ar trebui să ne plasăm, spre a fi capabili să observăm universul inițial.
Iar aceasta se verifică – o, de câte ori! – la nivelul universului sunetului, de pildă, a cărui ultimă sursă este transcendența unei Prezențe a sfârşitului. Adică tăcerea, căreia experiența reprezentării fidele în muzică îi permite ei împărtăşirea.