Categorie: convergențe

O carte luminos surprinzătoare a apărut în acest an la Editura Muzeului Național al Literaturii Române, sub semnătura reputatului scriitor Marco Lucchesi, fost președinte al Academiei Braziliene, în prezent director al Bibliotecii Naționale a Braziliei. Se intitulează foarte inspirat Dor și saudade, asociind așadar cele două nume ale unei stări sufletești greu de tradus cu … Continuă să citești UN UMANIST EXEMPLAR: MARCO LUCCHESI

Fiica eminentului lingvist și umanist român Victor Buescu, cel care făcea cunoscute numeroase pagini ale literaturii române pe la mijlocul veacului trecut în spațiu lusofon – inclusiv o exemplară ediție bilingvă din Mihai Eminescu, prefațată de Mircea Eliade – dna Helena Carvalhão Buescu, profesoară la Facultatea de Litere din Lisabona, este o personalitate a lumii … Continuă să citești „LUCEAFĂRUL” EMINESCIAN ÎN PORTUGHEZĂ

Jules Verne a scris 115 cărți. Iar despre Issac Asimov, care a editat peste 2000 de cărți, revista Reader’s Digest a publicat un articol intitulat Asimov – o mașină de scris însuflețită (azi, i-ar fi zis: un… computer… însuflețit?…), calificându-l drept un muncitor (muncoman) incurabil. Dacă Ibsen scria cam o piesă la doi ani, Goldoni … Continuă să citești Despre „viteza” de elaborare literară

Când constatam că Nichita Stănescu scrisese, dictase, dedicase câte 7-8-9 poeme pe zi (bineînțeles, unele dintre ele nefiind decât texte de aproximații lirico-sentimental-ludice), mă cam miram. Astăzi, însă, după ce am descoperit unele date „noi”, trebuie să remarc că pe linia sa de productivitate literară cvasi-slavă sau semi-slavă, Nichita Stănescu nu pare decât un copilaș … Continuă să citești Ceva despre aritmetica… poeziei