De vreo douăzeci de ani încoace, prestigiosul regizor de teatru Mihai Măniuţiu a depăşit cu mult graniţele domeniului său profesional, în care punerea în scenă a textelor dramaturgilor de toate epocile şi vârstele, de la antici la cei din preajma noastră, a fost acompaniată în timp şi de substanţiale şi originale eseuri despre arta teatrală: … Continuă să citești POEZII NOI DE MIHAI MĂNIUŢIU
SÂMBĂTĂ, 6 MARTIE, MOȘII DE IARNĂ ÎN CUMPĂNA ZILEI. Salcia lui Ur e tot în margine și mugurii ar trebui să-i plesnească odată cu oglindirea în apa Debarcaderului. Locul de alături e însă gol. De câteva zile, din chiar seara când Cali și-a găsit sfârșitul alergând după Iacinta în fața casei alor ei, Alexi a … Continuă să citești ITHACA, MON AMOUR
Comunismul este o ordine totalitară întemeiată pe cuvinte. Ceaușismul, o variantă de stalinism. Mineriada din iunie 1990 este un triumf postum al ceauşismului. „Comunismul a fost un regim întemeiat pe puterea cuvintelor. Marxism-leninismul şi ceauşismul au mizat pe capacitatea ideilor de a mobiliza şi legitima tirania. Lumea pe care o descrie această încercare de investigaţie … Continuă să citești „Cuvintele nu pot fi inocente în comunism”
Din cele 15 capitole ale cărții lui Cassian Maria Spiridon, Eminescu, ziarist politic, șapte sunt consacrate exclusiv ariei enunțate, iar celelalte, prin ricoșeu, aduc lămuriri, extinderi, suplimente informaționale, nuanțe într-o carte citibilă pe nerăsuflate, într-un stil flexibil, ce îngemănează rigoarea științifică, axată pe document, cu exprimarea dezinhibată a unui scriitor, atent la vremurile postdecembriste, parțial, … Continuă să citești EMINESCU, ZIARIST POLITIC
Dumitru Chioaru a ajuns într-un moment al revelațiilor alchimice, revendicându-și, cum ar spune Mircea Eliade, o experiență magico-religioasă cu substanța cărții și a visării. Selecția poemelor care alcătuiesc această antologie intitulată Respirația subacvatică, re-compune un periplu continuu, uneori discontinuu, de la actul scrisului, căruia îi este atribuită dimensiunea unei epifanii tensionate, străbătute de irizări thanatice, … Continuă să citești Privirea ca stilistică a memoriei
Locurile de veci erau chiar de veci altădată; mă rog, nu chiar de veci, că nimeni nu a văzut multe cimitire de acum șase sau șapte sute de ani când, probabil, ca și azi, morții erau îngropați în locuri de veci. Prin urmare vecia nu a fost niciodată ce voia să pară, nici chiar vecia … Continuă să citești Eternitățile scurte
Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine, Un corb bătrân și-ntinde puternic negrul zbor Mateiu Caragiale În urma unei intervenții chirurgicale destul de complicate la care am fost supus spre sfârșitul lunii mai a.c., revenit, postoperatoriu, de mai multe ori pentru controlul de rutină, în drumul pe care trebuia să-l fac obligatoriu la „Șosea”, am … Continuă să citești AL. TZIGARA-SAMURCAȘ NU TREBUIE UITAT
Recentul volum de versuri al Simonei-Grazia Dima, Pisica de lemn pictat, adaugă nuanțe noi profilului poetic al autoarei, în aceeași măsură în care continuă și aprofundează nuclee tematice din cărțile precedente: Ecuație liniștită (1985), Diminețile gândului (1989), Scara lui Iacob (1995), Noaptea romană (1997), Focul matematic (1997), Confesor de tigri (1998), Ultimul etrusc (2002), Călătorii … Continuă să citești Sensibilități reflexive
Îl știu mai de mult pe Radu Țuculescu și am și scris despre cărțile lui de proză și de-atunci mă tot gândesc care este la qualité maîtresse a epicii autorului care, dacă nu mă-nșeală memoria, a debutat în 1978 cu volumul Portocale și cascadori. Cred că specificitatea lui Radu Țuculescu nu stă atât în stilistică, … Continuă să citești BLÂNDEȚEA SATIREI
În viața profesoarei din Cluj Adriana Strâmbu a existat la un moment dat un episod interesant care i-a marcat într-un fel sau altul existența. A adăpostit și ținut în casă un câine-lup, al cărui comportament a format obiectul unor observații aprofundate timp de mai mulți ani. Faptul în sine a determinat-o să-și lărgească mult nivelul … Continuă să citești Lupercologie
O emoționantă mărturie autobiografică a unei existențe tumultuoase, corsi e ricorsi, este cartea lui Adrian Pârvu, Sângele apă nu se face, apărută recent la Editura Hiperliteratura. Tumultuoasă fiindcă autorul a fost, printre altele, desenator la Fabrica de pâine Titan, încărcător-descărcător și șef depozit la Electroaparaj, student la ASE, pietrar (la Ierusalim!) și, nu în ultimul … Continuă să citești O SAGA A SUDULUI ROMÂNIEI
Îmi aduc bine aminte cum în 1977, pe vremea când eram student la Filologia din Cluj, se zvonise că tocmai apăruse un roman extraordinar, de negăsit, Bunavestire, de Nicolae Breban. L-am căutat în toate librăriile pe care le știam – nimic. Cartea dispăruse. Norocul meu a fost că aveam un amic, fost echinoxist, care lucra … Continuă să citești RADIOGRAFIA EPICĂ A DECENIULUI ȘASE
Romanul Ioanei Nicolaie, Pelinul negru (Humanitas, 2017), de un realism crud, explorează drame ale realului sumbru, feţe ascunse ale socialului. Autoarea scoate din conul de umbră şi pune pe tapet evenimente cu consecinţe tragice, grave şi periculoase disfunctionalităţi sociale şi familiale. Romanciera intră într-o lume închisă şi spune adevăruri incomode, dezvăluie aspecte sociale cutremurătoare, respinse … Continuă să citești Un roman inspirat de catastrofa de la Cernobîl
Revenind la uneltele prozei, Radu Ulmeanu rămâne, şi cu acest al doilea roman (primul, Chermeza sinucigaşilor, 2009) pe palierele beletristicii „de atitudine”, ale romanului social-politic angajat în luptele cu „monştrii” care ameninţă (latent/ manifest) lumea noastră. Lumea românească, se subînţelege, pe un parcurs istoric de jumătate de veac, din anii ’60 ai trecutului secol, pînă … Continuă să citești Siberiile lui Radu Ulmeanu