Fără categorie
Radu Cernătescu

Jurământul masonic al junimiștilor

Articol publicat în ediția 9 / 2017

În februarie 1863, publicaţia lui Haşdeu Din Moldova (Lumina) îşi chema cititorii la „Prelecţiuni filosofice populare relative la familie şi educaţiune. Sub acest titlu se începe duminică, în 10/22 februarie 1863, la 12 ore, şi se va continua în duminicile viitoare, de la 12 la amiază, în sala de la Bancă [Banca Moldova – n.n.], un curs public unde se vor dezvolta în mod popular un şir de idei asupra educaţiunei în familie, luminate prin principii filosofice şi mai ales estetice”.

Anunţul este considerat astăzi actul de naştere al societăţii culturale Junimea, gruparea care a adunat în jurul lui Maiorescu „cele mai viabile elemente din Iaşi: Rosetti, Carp, Pogor, acum şi Negruzzi, în curând Boian ş.a.m.d. Alcătuim o societate bazată pe principii de încetăţenit împreună. În legătură cu ea, am intenţii de largă perspectivă. Deocamdată, ţinem conferinţe [de filosofie] şi vrem să luăm sub banniera noastră lucrări echilibrate”1. Cât despre „intenţiile de largă perspectivă” ale acestei societăţi culturale, puţini ştiu că toţi membrii ei fondatori au intrat în anii care au urmat în celebra lojă masonică l’Étoile de la Roumanie, loja care l-a invitat pe principele Carol I să intre în masonerie. De pildă, Maiorescu a fost ridicat la gradul de Maestru la 7.12.1868, diploma fiindu-i semnată de I. Negruzzi, în calitate de al doilea Supraveghetor. Th. G. Rosetti apare iniţiat la 15 noiembrie 1866, Carp la 21 octombrie anul următor, Pogor la 14 martie 1866, Negruzzi la 28 octombrie acelaşi an (ajungând Venerabilul lojei în 1886).

Înfiinţată de prinţul Iorgu Şuţu (primul ei Venerabil), loja ajunge să fie afiliată Marelui Orient de Franţa la 18 august 1866, devenind treptat loja de casă a Partidului Conservator. De orientare monarhistă, loja a reuşit să facă în câţiva ani, parafrazându-l chiar pe Carol I, ca masoneria din Moldova să devină eminamente conservatoare. Explicaţia stă în atragerea în rândurile ei a intelighenţiei moldoveneşti, concomitent cu stipendierea programatică a culturii, acţiunea politică reuşind astfel să mobilizeze în jurul boierimii conservatoare toată elita culturală a momentului.

Începuturile lojei Steaua României sunt indisolubil legate de activitatea Junimii. Nu numai că sediul ei a fost acelaşi cu al Junimii, ambele funcţionând în casele Băncii Moldova, azi Poşta Română, acolo unde, la 26 octombrie 1868, Junimea şi-a deschis librărie şi cabinet de lectură, dar loja a folosit şi tipografia Junimii pentru a-şi imprima publicaţiile, cum ar fi celebrul Règlement intérieur de la Resp*** L*** l’Étoile de la Roumanie à l’Or*** de Jassy (Tipografia Societăţii Junimea, Iaşi, 1869). De cealaltă parte, simbioza a condus la organizarea Junimii după toate regulile Francmasoneriei, societatea culturală având un comitet, sau „Conseil des Maîtres” în limbaj masonic, căruia i se cerea să păstreze „secret absolut” asupra lucrărilor, secret întărit printr-un jurământ de credinţă, aşa cum o arată un document (pe care noi îl datăm în 1881-1882) păstrat astăzi la arhivele Muzeului Literaturii Române din Iaşi: „Jur pe onoare şi conştiinţă/ Mă legu pe suflet şi pe Dumnezeu/ Se lucrezu din totă inima pentru redicarea/ Neamului românescu/ Să respect şi să execut toate hotărârile luate de Comitetul din/ Care facu parte/ Şi să păzescu secret absolut./ Aşa s’emi ajute Dumnezeu şi Sfânta Cruce”.

Jurământul Comitetului Junimii (cca. 1881)

Printre cei 12 junimişti care au semnat jurământul, au fost identificaţi deja I. Creangă, N. Culianu, N. Gane, A. Lambrior, A. C. Şendrea, I. A. Darzeu, C. Corjescu, D. A. Anghel. La care noi îi mai adăugăm pe P. T. Misir (semnătura din stânga, jos), poate pe Miron Pompiliu şi pe Şt. G. Vârgolici. În fapt, este acelaşi „comitet” care trimitea la 5 iunie 1882, din partea Junimii, o telegramă de felicitare către România Jună cu ocazia sărbătoririi la Viena a 15 ani de la apariţia Convorbirilor ieşene: „Societatea Junimea trimete salutările sale României June şi-i urează traiu şi prosperitate – Negruzzi, Pogor, Gane, Culianu, Naum, Vârgolici, Pompiliu, Lambrior, Creangă, Misir”2.

De remarcat formula jurământului, scris foarte probabil de Neculai Culianu (străbunicul lui I. P. Culianu), care se face pe onoare, conştiinţă, suflet şi Dumnezeu, acoperindu-se astfel o largă paletă a libertăţii de conştiinţă, tipic masonică. Documentul ne întăreşte opinia că Societatea Junimea a fost o organizaţie semiocultă, cu două incinte: una deschisă publicului profan, care admitea membri pe baza recomandării unuia dintre membrii Comitetului (e.g., pe Creangă l-a recomandat Eminescu, pe Gane, Pogor) şi o alta ocultă, care funcţiona ca atelier de lucru al lojei Steaua României. O atestă nu doar jurământul acestui „consiliu”, de a păstra „secretul absolut”, dar şi devenirea masonică a multora dintre membrii săi. Dacă astronomul Neculai Culianu, prezumtivul autor al jurământului, era deja mason la data semnării, el fiind iniţiat3 în respectiva lojă ieşeană la anul 1868, folcloristul Alexandru Lambrior şi avocatul scriitor Nicolae Gane vor fi iniţiaţi în 1882, respectiv 1886. Despre Gane, de exemplu, se ştie că a ajuns în loja Steaua României la gradul de Maestru la 20 noiembrie 1886, fiind ridicat la excepţional în acest grad doar în două luni. Or, ridicarea „cu derogare” nu se putea face, conform deja amintitului Regulament interieur al Resp[ectabilei] L[oje] Steaua României din Or[ientul] de Iaşi, decât pentru merite deosebite, „pe care prietenia, fraternitatea şi umanismul le vor dicta”. Să mai adăugăm doar că la accederea în incinta secretă a Junimii, în aşa-numitul „comitet”, societarul primea ca însemne distinctive inelul sigilar şi bastonul cu monogramă. Însemne pe care Eminescu le primeşte în anul 1875…

________________

1 T. Maiorescu, Jurnal şi epistolar, vol. IV, Ed. Minerva, 1983, s.v. 26 martie 1864.

2 T. Maiorescu, Însemnări zilnice, vol. II (1881-1886), Ed. Librăriei Socec & Co., Bucureşti, [1939], p. XXXII.

3 cf. M. D. Sturdza, Junimea, societate secretă (I), în Convorbiri literare, iunie/2004.