De fapt, mai corect și mai aproape de adevăr: votul sau opera? De când democrația a stabilit că aceia care sunt votați de o majoritate sunt de fapt aleșii, opera, adică ceea ce ai făcut și știi să faci a început să conteze tot mai puțin. Cel puțin în domeniile supuse votului. Parlament, consilii, primării … Continuă să citești VOTUL ȘI OPERA
Otrava n-o iubesc acei ce-o dau. Richard II – Shakespeare Regii mor numai noaptea. Înaintea marilor bătălii regele shakespearian, singur, mistuit de zădărnicia acţiunii şi condamnat la înţelegere devine om. Shakespeare îşi lasă regii pradă conştiinţei înainte de înfrângerea ce vine odată cu zorile. Cumpăna de noapte a regilor, Henric V, Richard III, Henric VIII, … Continuă să citești NOPŢILE REGILOR
Scriu la începutul lunii mai 2024 pentru numărul din iunie al Vieții Românești. Când va ieși revista de sub tipar vor fi 2 luni și jumătate de la plecarea lui Nicolae Manolescu dintre noi, pe 23 martie. Au fost ecouri extraordinare în cele 6 săptămâni scurse de-atunci (și până când scriu): după primele anunțuri și … Continuă să citești DUPĂ PLECAREA LUI NICOLAE MANOLESCU
Motto: „Pentru comuniști, nevinovăția nu există” Reeditate anul trecut, cele două volume ale memoriilor din închisoare ale Lenei Constante, sunt, parcă, mai importante astăzi decât acum aproape 30 de ani, când au apărut pentru prima dată, cu puternic ecou public și în avangarda unei lungi serii a evocărilor din sistemul concentraționar românesc. Atunci erau pe … Continuă să citești EVADAREA CONTINUĂ A LENEI CONSTANTE
Imaginea omului vertical care se dovedeşte a fi Dorin Tudoran în publicistica sa, în scrierile sale, solicitate de o realitate confuză, supusă permanet dezinformării şi manipulării, a pus în umbră, chiar a trimis într-o nedreaptă inactualitate imaginea lui Dorin Tudoran-poetul. Un poet reprezentând la modul superior o generaţie de excepţie, om al generaţiei sale, dar … Continuă să citești POETUL DORIN TUDORAN, OMUL VERTICAL
MESAJUL Cecyl și Eaton locuiau în păsări vii cine știe de când și doar cu câteva zile înainte de sfârșitul fiecărui anotimp primeau mesajul din picături de ploaie de la Marele Învățător. CĂLĂTORIA Fiul alături de care voi călători o viață întreagă călare pe asin cu toba de gât. Dinlăuntrul tobei furnicile roșii vor tamburina … Continuă să citești poeme
În dezordinea celor două camere în care se mutase de când era din nou burlac, căuta și nu găsea o pilulă mare și colorată. Ar fi trebuit să-și dea seama că e depresiv și anxios de mult, luni, ani, dar nu aflase decât în urmă cu o zi. Cu impresia că diagnosticul fusese rostit cu … Continuă să citești O CĂDERE NERVOASĂ
un poem ,,În vechea poveste egipteană Cei doi frați, scrisă sub domnia lui Ramses al doilea, în jurul anului 1300 î. e. n., citim că unul dintre frați și-a vrăjit inima și a pus-o într-o floare de salcâm și, atunci când floarea a fost ruptă, el a căzut mort, dar a reînviat când fratele său … Continuă să citești MITUL SALCÂMULUI
Jan Zigu trebuia să-i spună lui Valentin Balotă un lucru foarte important. De când se cunoscuseră, aprecia la acest tip lipsit de ambiţie şi răsfăţat, un fel de frate mai mare, înalt şi suplu, cu ochii de păpuşă care spune „mama”, faptul că îşi păstrase virtutea şi demnitatea fără eforturi suplimentare, ceea ce nu era … Continuă să citești UMBRELE EROILOR
A venit vara. Începe vacanța, încep concediile. Oamenii caută locuri cât mai exotice, cheltuie mult pentru călătorii scumpe și destinații turistice de vis. Pentru cele câteva zile de distracție, sunt gata să tragă un an întreg la locul de muncă, să economisească pentru ca să-și permită apoi, extravagant, ce nu și-au permis tot anul. Ca … Continuă să citești COSTUL EXOTISMULUI
În foarte scurt timp, vine și rândul lui Eliade, iar ocazia e oferită chiar de recenzia pe care Dumitru Micu o face recent tipăritului volum De Zalmoxis à Genghis Khan.[1] Profesor la Universitatea din București, Micu era – alături de Sorin Alexandrescu – unul dintre „garanții” reintrării lui Mircea Eliade pe piața de carte a … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. MIRON CONSTANTINESCU (II)
A-ți duce copilul la o grădiniță al cărei preț lunar este de cel puțin 2500 lei a devenit, de multă vreme, un standard al reușitei în viață. Vanitatea, snobismul și lipsa stimei de sine sunt atribute umane speculate de multă vreme, iar piața a învățat să scoată bani buni pe seama lor. Sunt ani de … Continuă să citești INDIFERENȚA PĂRINȚILOR DISTRUGE COPIII, ÎN NUMELE „PROGRESULUI”
Friends. Adică prieteni. Un serial celebru la un moment dat? Sau manifestarea amiciției în rețelele de socializare? Până la urmă, ce mai înseamnă prieten astăzi? De multe ori, mai ales pentru cei născuți înainte de anii ’80, prietenia are un sens puternic al solidarității și al unei convivialități autentice. Și un sens al împreună-pătimirii și … Continuă să citești O PRIETENIE AUTENTICĂ
Redactate sub diferite forme, mai exacte sau mai „lirice”, „generoase” sau „răzbunătoare”, testamentele, ca expresie a ultimelor dorințe ale celor care se pregătesc să părăsească această viață, sunt atât inedite pagini de istorie personală, cât și o imagine de ansamblu a societății timpului când au fost întocmite. Scrise ca adaos personal la dispozițiile codului civil … Continuă să citești TESTAMENTELE
Memoriile unui intelectual român în Occident și dialogurile cu personalitățile importante din viața spirituală a Europei francofone sunt prilejuri de revizitare virtuală a spațiului intelectual și estetic care a marcat gândirea filologică și artistică a Europei. În primul său sejur la Paris (1973 – 1977), Ion Pop se afla în mediul universitar (asistent asociat la … Continuă să citești ORELE FRANCOFONE ALE PROFESORULUI ION POP
Poezia lui Ioan Moldovan: un spectacol de contraste în surdină. Niciun factor nu prevalează deși ar putea fi oricare dintre cei intrați în joc, nici unul nu dispare deși s-ar dori o soluție, totul rămânând într-o tensiune difuză, comunicată de-a lungul întregului discurs. Se află aici un dramatism formal stăpânit, o crispare stilizată spre a … Continuă să citești MELANCOLIA CONTRASTELOR
„O ediție panoramică”, așa cum sunt numite de către editor cele peste 1000 de pagini din opera lui Leonid Dimov, editată de Ion Bogdan Lefter, exprimă câteva importante reconfigurări ale istoriei poeziei noastre din ultimul veac. În Recapitularea modernității (2000), Ion Bogdan Lefter propunea o secvențiere ce începea cu simbolismul (sfârșitul secolului XIX), continua cu … Continuă să citești O ÎNTÂLNIRE PE MALUL LACULUI SILVAPLANA
Un număr de şaptesprezece „bilete de favoare” oferă, sub emblema editurii Charmides (1923), Alexandru Cistelecan, pentru loji şi chiar fotolii de orchestră ale poeziei româneşti actuale, în culegerea sa de studii tipărite mai întâi ca introduceri critice la antologii ale unor confraţi mai vârstnici şi, mai ales, ale unor congeneri. Nu sunt deloc texte de … Continuă să citești „BILETE DE FAVOARE” DIN PARTEA LUI AL. CISTELECAN
„…culori diferite, perfecte în aceeași măsură, care vor apărea excelente dacă sunt privite în îmbinarea cu propria culoare complementară…” (Leonardo da Vinci) Pentru Mio, nu există pur și simplu negru, portocaliu sau verde. Ci tonalitatea adâncă a întunericului de la miezul nopții, strălucirea ostenită a soarelui de la șase după-amiaza, nuanța vie și proaspătă … Continuă să citești LAURA IMAI MESSINA. CULORILE SENTIMENTELOR
Daniela Petroșel, autoarea unor importante volume de teorie literară – Retorica parodiei (2006), Era mașinii. Despre postumanism și imaginarul tehnologic în literatură (2014), Ficțiunea metodelor critice (2021) – ne propune o nouă incursiune critică, prin care urmărește reconfigurarea teoretică și practică a kitschului. Numit sugestiv Kitschul. Funcții literare, disfuncții culturale, studiul analizează evoluția acestui fenomen, … Continuă să citești DANIELA PETROȘEL. KITSCHUL, UN CONTINENT ÎN EXPANSIUNE
A privi în sus (a se deschide către cer) înseamnă de cele mai multe ori o aspirație, dar și o implorare fierbinte întru dezpătimire ori o consolare a singurătății prin adorație. Amândouă, însă, trebuie așezate într-un plan de echilibru total, într-o cumpănire magică a sacrului. Doi artiști îmi par (printre atâția alții, firește) că înduplecă, … Continuă să citești DOUĂ DESCHIDERI ÎN SUS
Luna trecută a avut loc la Teatrul Național din București o premieră despre care am auzit apoi că ar fi divizat spectatorii: Hedda Gabler de Henrik Ibsen, în regia lui Thomas Ostermeier. Ibsen se joacă destul de puțin în ultimele decenii în teatrele noastre. Și de câte ori un regizor, de obicei dintre cei cunoscuți … Continuă să citești ÎNTRE IBSEN ȘI OSTERMEIER
Pascal Bruckner este cunoscut nu doar în Franța, ci și în întreaga lume pentru calitățile sale de romancier – dacă ar fi să amintim doar câteva titluri, de la Lune de fiel (1981), Les voleurs de beauté (1997), L’Amour du prochain (2005) sau Un an et un jour (2018) – dar, mai ales, pentru eseurile … Continuă să citești Un tratat de victimologie
Setea penumbrei de Ioana Sandu, col. Cantos, Editura Junimea, Iași, 2023. O sută și una de poezii (2006-2022), o antologie de autor pe care poeta a alcătuit-o, cu precizie și rafinament, din 15 volume, începând cu Leagănul de nisip și ajungând la Mătăsuri. Indiferent de titlu sau de anul apariției, în toată lirica Ioanei Sandu … Continuă să citești Breviar editorial