Verile în care se desfășoară de obicei turneele finale ale unor campionate, ba european, ba mondial, trimit cu gândul la situațiile semnificative ale anilor trecuți. În anii de început ai regimului Ceaușescu, televiziunea română avea și ea program ca și televiziunile din țările vecine, iar turneele finale ale campionatelor europene sau mondiale puteau fi urmărite … Continuă să citești O ȘCOALĂ A TOLERANȚEI
„Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă!” Mihai Eminescu Scena a rămas singură în adâncul tăcerii… Ultimele rânduri din Furtuna, poate ultimele versuri scrise vreodată de Shakespeare, cuvinte ce închid o experiență, magia și destinul creatorului. „And my ending is despair, Unless I be reliev’d prayer Witch pierces so that it assaults Mercy … Continuă să citești ȘTEFAN IORDACHE – INSOMNIA ÎNTREBĂRILOR
Se spune că domnul Ioachim a fost pentru întâia oară împresurat de efemeride într-o zi de duminică Se făcea că tocmai pășise prin dreptul ușii întredeschise Camera tatălui cu ferestrele spre grădină și soarele și dimineața târzie în care timpul nu mai era timp ci un șir de secvențe încetinite întrepătrunse și obscurizate Ace mărunte … Continuă să citești UN INCIDENT ÎN FAMILIE/ SURSE
Curtea interioară a unui cvartal de blocuri, într-un oraș de provincie. Pubele de gunoi, răsturnate de-a valma. Hârtii care zboară sub adierea vântului acestuia furios, de primăvară. Doi câini, care răscolesc cu botul maldărele de resturi multicolore. Câțiva copii – slabi și gălbejiți – urlă, alergând după o minge minusculă. E ceasul prânzului, e ceasul … Continuă să citești LIFTUL NU URCĂ DECÂT PÂNĂ LA ETAJUL I
În impresionanta lui operă literară alcătuită din treizeci de ample compuneri narative cărora António Lobo Antunes ezită să le spună „romane”, Fado Alexandrino este cea de a cincea carte publicată de acest mare autor portughez, probabil cea mai ambițioasă, într-o carieră literară care a continuat permanent să se diversifice și să se impună în întreaga … Continuă să citești UN FADO CA O SPOVEDANIE
Solidaritate fără invidie, emulație fără epigonat Invidia e universală, iar artiștii nu fac excepție, căci – nu-i așa?! – oameni sunt și ei. Însă există și orgoliul auctorial, de obicei ținut sub (auto)control, mai bine ori mai inabil mascat, perfect onorabil, alteori strident, chiar agresiv, cu manifestări dezagreabile spre repugnante. De fapt firesc și … Continuă să citești TREI TEME
Veneam de la bunica Nona, era într-o joi seara, deși aprilie, ploua torențial, ca vara, dar era frig, bătea un vânt tăios. Aș fi rămas să dorm la ea, dar n-aveam chef să mă scol devreme a doua zi ca s-ajung la școală, mai ales că mama lucra de noapte. Mi-am lăsat bicicleta la Nona; … Continuă să citești ALEX, PENULTIMUL AN DE LICEU
Când vine toamna nu ai vreme nici să mori, dacă ți-ai pus cumva în gând să faci asta, cum tot așa, și în celelalte două anotimpuri de dinainte, timpul nu te lasă nici măcar să-ți tragi sufletul, abia la iarnă ce mai poți sta câteodată lungit pe pat în plină zi, să te gândești la … Continuă să citești DATORIA
Veneam ca în fiecare zi cu Leni de la școală, țin foarte bine minte că era deja a treia oară când o conduceam eu spre casă, după ce mă condusese ea de două ori până aproape de poarta casei noastre. Nu se terminase povestea din vis pe care o tot lungeam în episoade, ca să … Continuă să citești ÎN CĂUTAREA ATENEI
(fragment de roman) Din București au plecat de îndată ce s-a luminat de ziuă, amestecându-se cu valul de turiști de duminică ce năzuiau să evadeze măcar pentru o zi din canicula Capitalei. Aproape tot timpul drumului, Tom a stat pe bancheta din spate, mare, masiv, bolovănos și, cu o figură crispată, urmărind încruntat fiecare polițist … Continuă să citești POIANA ÎNGERILOR
Miron Constantinescu a reușit să aducă lucrurile la nivelul anului 1967, înainte de luna septembrie, când numele lui Eliade începuse să fie amintit în articole altfel decât până atunci. Mai ales până pe la sfârșitul anilor ’50 el fusese mereu legat de „fascism”, „hitlerism”, „legionarism”, „huliganism”, „misticism”, fiind numit și „erotolog”, „fachir” sau „fugar” și … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. MIRON CONSTANTINESCU (III)
BLIND CU EINSTEIN lângă noi se curbează lumina ar trebui să purtăm ochelarii fumurii doar noaptea la intrarea în labirint unde soarele devine mucegai fosforescent pe culoarele înguste trupurile celor ce pândesc au umbră de lup dar focurile vii îi împuşcă în umăr cu o rămânere în urmă eu sunt relativ tânăr tu eşti relativ … Continuă să citești poeme
LADY G A MURIT AICI nu cum mor unii prin spitale nici pe stradă în urma vreunui accident lui lady G norocul i-a scos în cale șoferi prudenți deși mai coborau geamul portierei s-o dea-n origini pentru că nu traversa cum se traversează liniile albe pe fundal negru semănau cu o zeghe diminuau forța destinului … Continuă să citești poeme
EA VINE CA UN CÂNTEC O creangă măcinată de vânt O închisoare cu turnuri viața mea de pe țărm Pretutindeni pe drum marginea-i caut Drumul începe cu mine Praful își deschide lumina ca un felinar Ea vine – un cântec lunecându-mi pe urme Mă umple cu un râu vis rătăcitor în deșert IEȘIREA DIN SOMN … Continuă să citești poeme
POVESTEA UNUI CAMPION Te poți naște într-o altă familie care-ți poate dărui cele mai frumoase lucruri, Dar cu inima ești tot în mahalaua fără curent electric, apă potabilă sau gaz. Erai fericit că te jucai cu puștii de o seamă cu tine, chiar mai mari. Într-o zi mahalaua a luat foc de la o țigară, … Continuă să citești poeme
PUNCTE DE VEDERE câtă strigare și cât întuneric între speranță și abandon? adevărul ar trebui să emită lumină pentru un bine comun dar e atât de greu de pătruns prin resturi de viață opacă când sclipirea întrezărită induce fiorul ochilor de lup AUTOCONTROL îmi apăr inima cu o suită melodică invoc intermitențe din marșul nupțial … Continuă să citești poeme
Lumea mea diferă de lumea ta, ceea ce eu înțeleg și trăiesc, chiar dacă alături de tine, diferă de ceea ce tu înțelegi și trăiești. Ceea ce consider eu că e real diferă de ceea ce consideri tu că este realitatea – aceste asumpții, ca niște premise, pot fi tot mai des auzite. Cum văd … Continuă să citești LUMEA MEA ȘI LUMEA TA
(arta de a compune o scrisoare) A.P. Cehov – O viață în scrisori – Corespondență vol. II (1891-1904), Polirom 2023. Încep cu această carte splendidă ce unește epistole scrise de Cehov către apropiați ai lui. Era lumea din preajma turn of the century, o lume deloc vizitată doar de momente de liniște și pace (dar … Continuă să citești ÎȚI TRIMIT ACESTE RÂNDURI…
Pe măsură ce trec anii și experiența de cabinet se acumulează, anumite imagini mi se developează ca niște realități de care nu mă mai îndoiesc că ar putea fi simple plăsmuiri ale minții mele. Și cel mai întristător fenomen pe care-l văd este acela prin care percepția și interpretarea lumii și a vieții, mediate de … Continuă să citești DESPRE PLĂCEREA CARE NE FURĂ VIEȚILE
Profesorul Matei Călinescu, unul dintre exilații români care a reușit să-și continue cu succes cariera profesională în străinătate, a rămas în conștiința foștilor studenți, a colegilor, dar și a multor inițiați în tainele literaturii, ale teoriei literare, ale criticii și istoriei literare, un punct de referință pe harta valorilor românești. A publicat în țară, dar … Continuă să citești MATEI CĂLINESCU – JURNALE POSTUME
Deschid cu emoție volumul Contemporanii mei. Portrete, cumpărat de la Muzeul Ștefan cel Mare al Mânăstirii Putna. Numele autoarei îmi amintește de propria mea studenție. Am avut privilegiul să asist la cursurile ei. Păstrez și acum notițele, luate în fugă, încercând să surprind cât mai multe idei. Îmi amintesc de vocea gravă a Profesoarei. Nu … Continuă să citești AUTOPORTRET INDIRECT: ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA
Când ajunge la Tomis, în anul 8 d. C., exilatul de lux Ovidiu avea peste 50 de ani și o reputație care, cum spun francezii, l-a precedat. Știm asta, deoarece el însuși recunoaște în Ponticele, în „Scrisoarea a XIV-a. Către Tuticanus”, că a fost bine primit în cetate, fiind scutit de dări, favoare care nu … Continuă să citești OVIDIU DIN PONT
Iată o carte despre care nu se poate scrie. Cel puțin eu nu pot. Scurt și alb spus este un fel de jurnal al unei mame care-și povestește tragedia pierderii într-un accident la mare a fiului de 18 ani. Lili Crăciun este o scriitoare profesionistă, autoare a patru romane: debut în 2015 cu un docu-roman, … Continuă să citești VINDECAREA NE-VINDECATĂ
Poet antisistem (cuprinzând și anti-neo-comunismul postdecembrist) și avangardist perpetuu, O. Nimigean își anunța de la bun început disidența nu doar față de regim, ci și față de cititorul mainstream. Bogdan Crețu scria că poetul „respinge, dintotdeauna, orice formă de lingușire a cititorului”. Or ce face un poet, în mod normal dornic de afirmare? Se publică … Continuă să citești OVIDIU NIMIGEAN, INCLASABILUL