José Ortega y Gasset, un important scriitor spaniol din veacul trecut este autorul unui eseu intitulat Dezumanizarea artei. Nu este o polemică, nu este un pamflet, ci o analiză calmă și fără mânie a artei noi, care se desprinde treptat sau brusc de cea tradițională. Concluzia sa pare tristă: „Oricare i-ar fi însă erorile, există … Continuă să citești Dezumanizarea limbii
În multe dintre țările abia ieșite din comunism, cultura trece convulsiv printr-un proces de reevaluare ideologică. Din România și până mai la nord, în țările baltice, se descoperă, fie cu jenă, fie cu indignare, că multe dintre statuile ridicate ori recuperate în grabă, în anii ‘90, au pete biografice care nu dispar ușor la mașina … Continuă să citești Alte vremuri, alte statui
Dacă poetul român Daniel Turcea nu e cunoscut e din cauza cenzurii, pe de-o parte, dar şi a morţii sale premature, la 33 de ani, în 1979. Cu toate acestea, se spune că la apariţia celui de-al doilea volum de poeme, în toamna lui 1978, marele poet Nichita Stănescu ar fi declarat: „Cel mai mare … Continuă să citești Daniel Turcea, un poet mistic contemporan
Teatrul, ca și viața, nu este un scop în sine și n-ar putea fi vreodată. Datorită lui se caută adevărul, se demască și se înfierează minciuna, se slăvește libertatea sau se mistifică prin demagogie sensurile ei… Se naște revolta! Teatrul face parte din a trăi, din a învăța să trăiești. În orice teatru nu există … Continuă să citești ȘOAPTA PE SCENĂ – REVELAȚIA INTERPRETĂRII
Uniunea Scriitorilor din România anunță cu imensă durere încetarea din viață a acad. Dumitru Radu Popescu (1935-2023), prozator și dramaturg contemporan de primă importanță, fost președinte al Uniunii Scriitorilor (1982-1989). D. R. Popescu s-a născut la 19 august 1935, în județul Bihor. A urmat studii superioare medicale pe care nu le-a finalizat, absolvind ulterior Facultatea … Continuă să citești In memoriam Dumitru Radu Popescu
„Istoria critică… a lui Nicolae Manolescu (2008) încheie o epocă și pune fără doar și poate punct unui mod de a scrie istorie literară. Pentru că, e limpede, o istorie globală a literaturii scrisă de un singur autor nu se va mai putea realiza. Și aceasta nu numai din cauza unei deconcertante cantități de informație, … Continuă să citești O altfel de istorie literară
Fiți gata. Totdeauna gata. Precum, cândva, pionierii sovietici ce urlau în cor: „Totdeauna gata!” „La apelul partidului!” – aceasta era provocarea instructoarei. De pionieri. De viitori neisprăviți. Unii, mai mult, alții, din fericire, mai puțin. Așadar, fiți gata: de aici încolo, o să vă strâng la perete. Simbolic vorbind. Cu niște gânduri. Cu niște idei. … Continuă să citești În marginile decanonizării
Cu greu mai găsești optimism și speranță la acest început de an. Nesfârșitele atrocități ale lui Putin în Ucraina, explodarea facturilor și a cazurilor de Covid în China – dar și la noi, chiar dacă azi le numim doar simple viroze și nimeni nu mai rostește cumplita sintagmă –, creșterea ratelor bancare lună de lună, … Continuă să citești VIEȚUIND PRIN ȘI PENTRU PLĂCERE
* Bucură-te de bucuria zilei ce ți se dăruie cu sfiala femeii dintâi! Bucură-te cât încă lumina brațelor ei te cuprinde; departe e umbra-ndoielii, dar nimic nu s-ar putea întâmpla chiar de-n preajmă ți-ar fi. Ești al lumii pe care-o sprijini cu puterile tale să-și afle chipul ascuns în arcanele timpului. Nimic nu poate schimba … Continuă să citești poeme
„Baronul Stoltz” îi spuneau desiștenii. Era singurul ungur din Desiștea. Carletta era nepoată-sa. Stoltz era notar. După moartea lui, Carletta l-a moștenit. A rămas singură în conacul de mai sus de primărie. Comuniștii l-au rechiziționat. Au făcut din el sediul cooperativei agricole de producție. Carletta nu s-a dat dusă. Au lăsat-o în pace. Au dat … Continuă să citești Carletta Stoltz din Desiștea