Zilele care să celebreze câte ceva – una mai internațională decât alta – au început să fie inventate demult, încă din secolul – acum – trecut. Nu știu dacă ziua femeii a fost prima astfel de (falsă) sărbătoare, dar îmi amintesc vag că inventatoarea sa a fost Clara Zetkin, despre care de asemenea îmi amintesc, … Continuă să citești Ziua poeziei
„Intermezzo”: 1966/ 2026 Două – de fapt – „intermezzo”-uri în această „revizitare” în foileton a operei lui Nicolae Manolescu. Primul – aici, provocat de o anumită recuperare documentară. Al doilea – data viitoare. Pe 23 ianuarie 2026 s-a dat la Ploiești, faimoasa urbe revoluționară, o adevărată „lovitură de presă culturală”. După cum se știe, doar … Continuă să citești Ce fel de critic a fost Nicolae Manolescu? (XIV)
Figură proeminentă a liricii românești postbelice, Marin Sorescu s-a născut la 19 februarie 1936 în comuna Bulzești din județul Dolj și s-a stins din viață la 9 decembrie 1996, la București. A debutat publicistic, cu versuri, în 1959, în revista Viața studențească. Debutul editorial a avut loc în 1964 cu volumul de parodii Singur printre … Continuă să citești Marin Sorescu 90: POEZIA CA DESCÂNTEC
Calendarul zice că tânărul Gheorghe Grigurcu, pe care eu am avut norocul să-l cunosc în urmă cu peste șase decenii, a ajuns la o vârstă a patriarhilor. Nu e un eveniment oarecare, el iese din comun și prin lumina spirituală în care cel omagiat acum continuă să scrie, cu o energie nescăzută, ca și cum … Continuă să citești GHEORGHE GRIGURCU LA O ORĂ FESTIVĂ
lumina vândută la kilogram pe lângă atâtea stații de autobuz trec oameni care nu merg nicăieri urmăresc o cifră două cifre literele sunt un ideal destinația e o pungă de cartofi în șanțuri îngână exclușii cântecul șobolanilor cu dinții înălbiți în fiecare lună versurile lor prind viață când se ciocnesc de un pantof cu tocurile … Continuă să citești Poeme de IRINA BELMEGA
Există destule societăți și epoci – cum e și a noastră – în care ordinea juridică funcționează, instituțiile își fac treaba, legile sunt respectate în linii mari, însă ceva esențial se degradează pe nesimțite. Mașinăria socială funcționează mulțumitor, rezonabil, dacă nu suntem foarte pretențioși, și totuși simțim prea multă poluare. Nu știm ce, dar sigur … Continuă să citești INSOMNIA CA STARE ETICĂ
Opinii în dialog Citind profeţia lui Cramner asupra copilei Elisabeth, în Henric VIII, unul dintre cei mai renumiţi comentatori shakespearieni, criticul G. Wilson Knight, a reuşit să afle acolo o precizare amănunţită, şi o justificare totală a politicii doamnei Thatcher, în cazul Falkland. Intervievat în legătură cu vederile sale asupra Forţei de şoc din timpul … Continuă să citești IMPERIUL SHAKESPEARE
Greutatea de a scrie despre Alexandru Sincu e că în mod fatal emițătorul mesajului ajunge să scrie despre sine. Personalitatea lui s-a reflectat în oglinzile studenților lui ad-hoc, după înțelegerea și sensibilitatea fiecăruia. Am făcut mulți kilometri împreună prin București, fără să punem la socoteală cei parcurși stând în jurul mesei de la etajul patru … Continuă să citești SELFIES CU SANDU SINCU
„Aforismul e cultivat numai de cei care au cunoscut frica în mijlocul cuvintelor, frica de a se nărui împreună cu toate cuvintele.” În cartea recent tradusă la noi, Trebuie să îți schimbi viața, Peter Sloterdijk îi dedică un capitol lui Cioran, așezându-l alături de Rilke, Nietzsche și Kafka. Filosoful german – unul dintre cei mai … Continuă să citești Logica aforismului cioranian
Ți-ai pus vreodată problema cum de te-ai ivit tu pe lume? De ce eu stau de vorbă cu tine și nu cu mine însumi? Sau cu el? De ce te oripilez pe tine cu gândurile mele, făcându-te fără voia ta părtaș la ele, uneori luându-te chiar în balon? Și nu le mărunțesc în solitudinea mea … Continuă să citești HORIA AL. CĂBUȚI: Invențiuni (fragmente)
Seara se lăsa încet. Acoperișurile blocurilor înghițeau o parte din soarele aproape topit în pasta umedă a apusului. Departe, după faleză, acoperișuri neregulate își profilau umbrele grele pe pământ. Vladimir și David stau în picioare în spatele magazinului de la capătul falezei, aproape de ieșirea în strada principală. Este magazinul de bărci al tatălui Taniei. … Continuă să citești Proză de LAURA ILINCA: TANIA
Bantu Privirea unui vânător bantu pândindu-și prada trece ecuatorul Și mă lovește în ceafă. Clipesc încet împotriva soarelui, ceea ce vreau să spun este foarte puţin. Visele mele sunt despre apă curată și despre carnea războinicului adulmecată de lei, strigătul lui victorios e la doar o oră distanţă de studiile despre poezia africană Mi-am petrecut … Continuă să citești Poeme de FLAVIA TEOC
Liturghia absenței E târziu, tot mai frig, în mine înflorește o peliculă de ger, o mucegăire blândă a gândului. Îmi tremură venele sub piele, ca niște râme scoase la lumină, cu bățul, de către un copil. Curge sânge prin ele sau o apă acidă care îmi spală organele de memorie? În parcuri, copacii par gata … Continuă să citești Poeme de MARCEL VIȘA
În ultimele două decenii, epigenetica a devenit un cuvânt-cheie în discursul public despre știință și sănătate fizică/mentală. Dincolo de laboratoarele de biologie moleculară, termenul a migrat în spațiul cultural, unde a început să fie invocat ca argument pentru libertatea interioară, pentru puterea gândurilor și a credințelor și pentru posibilitatea unei reconfigurări profunde a vieții umane. … Continuă să citești BIOLOGIA GÂNDURILOR (epigenetica între destin și alegere)
Există două condiții principale, fără de care nicio viață nu poate fi împlinită: a gândi cu propria minte și a ajunge să te cunoști pe tine însuți. Ambele pleacă de la educația primită de copil, mai întâi, în mediul ce i-a fost dat la naștere, mai apoi, în cel formal. Și ambele presupun, cu necesitate, … Continuă să citești METAMORFOZE ALE RĂULUI: POZITIVISM ȘI TEHNOLOGIE
Persoana. Am întrebat, din curiozitate, asistentul virtual încorporat în computer dacă a fost vreodată îndrăgostit și răspunsul a fost formulat simplu: „acest lucru nu face parte din treburile mele, sunt programat pentru altceva”. Sinceritatea sa metalică mi-a plăcut. Oamenilor le este mult mai greu să își dezvăluie propriile taine într-un fel atât de limpede. În … Continuă să citești LINII DE COD (stilul de azi și noua îndrăgostire)
Rareori mi-a fost dat să citesc o monografie atât de bogată în informație, care să-mi stârnească curiozitatea și să-mi provoace atâtea revelații precum ediția a doua a volumului O istorie literară a vinului în România de Răzvan Voncu. Aș alătura-o, din acest punct de vedere, altor scrieri monumentale (de pildă, de Erich Auerbach sau E. … Continuă să citești VINUL ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Iată că, în veci originala noastră democrație, a atins și acest domeniu cu impact la fel de major în societate, după cel al economiei: inflația de comune, orașe și „muncipii”, cu tot cortegiul lor de angajări și posturi salariate, pe care statul, cu trupul său tot mai costeliv, o poartă în cârcă de ani de … Continuă să citești Inflație în administrație
Bucovineanul Ștefan Hostiuc este stabilit de mai multă vreme la București, dar continuă să fie cel mai insistent promotor al literaturii române din Țara Fagilor. Susținând consecvent procesele culturale din Bucovina, el insistă să-și publice cărțile (inclusiv) la Cernăuți, promovând și o continuitate a românismului cultural în această regiune din Ucraina de azi. Peisajul estetic … Continuă să citești Lecturi critice, lecturi evocatoare
Cum se face o cronică despre o culegere de cronici literare? Nu știu vreun rețetar, vreo poetică, sigure. Din fericire, dilema nu există atunci când este vorba despre o carte a lui Dan C. Mihăilescu. El este atât de prezent, atât de evident în fiecare text al său, încât îl poți comenta ca pe un … Continuă să citești Dansul livresc
În poezia Ioanei Ieronim, biograficul are un rol important, încă înaintea afirmării, la noi, a Generației 80, pentru care biografismul avea să devină unul dintre criteriile de autenticitate lirică. Astfel, scriind despre La Fanion, debutul lui Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Manolescu trimitea la „monografia” unei așezări „de felul aceleia, celebre, a americanului Edgar Lee Masters … Continuă să citești MARȚI, 30 DECEMBRIE 1947
Poezia lui Gheorghe Pituț confirmă filonul tradițional al poeziei noastre grație unei prezențe personalizate, într-un atare mod încât nu i-am putea contesta validarea actuală. Avem a face cu o emanație lirică a meleagului transilvan care nu se îndură a înceta într-un cadru tot mai avansat al imprevizibilului postmodernist. E vorba în cazul de față de … Continuă să citești Un apologet al trecutului
Poezia lui Aurel Pantea e scrisă aproape toată cu „negru pe negru”, cum suna un titlu de volum din 1993. Despărțit programatic de „dansul buf din piața Metaforei”, încă de la debutul cu versurile din Casa cu retori (1980), cel ce ataca atunci cu un fel de furie convențiile poetizante indica orientarea decisă spre zonele de … Continuă să citești O VOCE STRIGÂND APROAPE ÎN DEȘERT
Părintele Ioan Pintea este un om fericit. A crescut la Rohia în imediata proximitate a monahului Nicolae (Steinhardt), este moștenitorul unic al manuscriselor acestuia, are propria sa parohie, este prieten cu toată lumea literară, inclusiv oameni care nu își vorbesc între ei, a călătorit cu inima deschisă spre cunoaștere și încântare în multe locuri mirifice … Continuă să citești UN ALTFEL DE JURNAL AL FERICIRII