Sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost achitați torționarii lui Gheorghe Ursu, are toate șansele să rămână un act simbolic, nu doar al felului în care se face dreptate în România, ci și al perspectivei justiției asupra propriei ei istorii din comunism. Importanța acestei sentințe depășește cu mult „cazul Ursu” și … Continuă să citești O SFIDARE
În anii ’50 ai secolului trecut, partidul unic organiza diferite concursuri pentru tineret, în realitate metode de înregimentare în marea mișcare (sic) spre socialism. Două grade a avut concursul sportiv: FGMA și GMA, inițialele însemnând, în prima etapă „Fii gata pentru muncă și apărare”, iar în faza avansată „Gata pentru muncă și apărare”. Era, cu … Continuă să citești CONCURSURI ȘI CRIME BOLȘEVICE
În paradis, se află arborele vieții și cel al cunoașterii, cel din urmă fiind un paravan pentru primul. Numai cel care și-a limpezit calea prin pomul cunoașterii se poate apropia de Pomul Vieții… Arta este o stare în care putem trăi ispitiți de cunoaștere, în structura noastră intimă simțim că sunetele universului ne cuprind în … Continuă să citești IMPERTINENȚA – STATUTUL PRIVILEGIAT AL IMPOSTURII
Exod, Teatrul Național Timișoara, 22 iunie 2023 Într-o Timișoară plină de evenimente culturale, cum spunea Vasile Popovici, spectacolul de la Teatrul Național cu piesa Exod, de Marius Ivaškievičius, în regia lui Oskaras Koršunovas, a fost un eveniment. Sala plină a participat la întâmplările din această piesă, construită pe un model regăsibil și în realitatea românească. … Continuă să citești BROADWAY TRIST
Înființat la 1 august 1948, la propunerea Comitetului Democrat Evreiesc și a Asociației Culturale IKUF, Teatrul Evreiesc de Stat din București împlinește 75 de ani. După 72 de ani de la momentul apariției primului teatru idiș profesionist – înființat la Iași, în anul 1876, de Abraham Goldfaden, în București și, un an mai târziu, la … Continuă să citești TES LA 75 DE ANI
oare unde e scăpare o rază trece prin copacul ciudat, fără ramuri își lasă umbra peste pământul reavăn prin valea umbrelor am trecut și nici nu v-am văzut, am trecut cântând și nici frică nu mi-a fost, nici frică totul înverzise și copacul dădea și el semne aerul invada plămânii și înserarea respira stele către … Continuă să citești poeme
Individualisme și solidarități scriitoricești Dintre artiștii care-și semnează solitari creațiile, probabil că scriitorii și mai ales poeții sunt firile cele mai individualiste. Parcă-parcă pe pictori sau pe graficieni, în orice caz pe sculptori, pe mai-toți „vizualii” îi împinge spre o mai evidentă solidaritate concretețea muncii lor: îi preocupă materialele pe care le folosesc, uneltele și … Continuă să citești GRUPĂRI, GENERAȚII…
Feminismul a devenit o temă clasică. În 1791, scriitoarea și revoluționara iluministă Olympe de Gouges (1748-1793) publicase o Declarație a drepturilor femeii și cetățenei, care începea cu: „Femeia se naște liberă și rămâne egală în drepturi cu bărbatul”. Declarația cerea egalitate de drept, politică și socială pentru femei și era o reacție la Declarația drepturilor … Continuă să citești DE LA FEMINISMUL CLASIC LA LITERATURA INTERSECȚIONALĂ RECENTĂ
Între anii 2007 și 2015, pentru teza doctorală și trei proiecte postdoctorale dedicate lui Mircea Eliade, am văzut și fotografiat cvasi-integral toate fondurile și piesele de arhivă ale acestuia disponibile în repozitorii publice din țară și străinătate, plus o bună parte dintre cele aflate în posesie privată (precum acelea deținute de Mircea Handoca). Încă din … Continuă să citești DIN INEDITELE LUI ELIADE. ULTIMUL CAPITOL AL MEMORIILOR
(fragment) Este o poveste despre memoria colectivă și rescrierea compulsivă a istoriei, cu fiecare generație. Romanul este scris din trei perspective: 1) un băiat autist (Dănuț), abandonat în țară de mama plecată în America; 2) mama (Irina), care a descoperit în America un medicament împotriva bolii Alzheimer; 3) Brândușa (sora mamei și o celebritate în … Continuă să citești IMPERIUL VLAHILOR
O lume e pe moarte, o alta se naște. Pășind din ce în ce mai nesigur pe puntea dintre cele două lumi, starea în care ne instalăm cu fiecare zi care trece este cea a unui echilibru ce se scufundă, lent, în precaritate. Zilnic ne este dat spectacolul public grotesc care, cu cât e mai … Continuă să citești PROSTIA ȘI ADAPTAREA LA RĂU
(arta mini-conversației la o cafea) Bucureștiul se dezmeticește și se pregătește pentru zilele de toamnă. Asta la noi, în emisfera nordică. Îmi amintesc de un episod petrecut acum câțiva ani, la sfârșit de octombrie, pe final de Rugby World Cup. În vestiare, antrenorul echipei Noii Zeelande, tocmai pierduseră meciul, le spunea jucătorilor cât de poate … Continuă să citești DE LA MARGHILOMANĂ LA V60
Când trebuie făcută o schimbare, avem de înfruntat o mare inerție. Mă refer la individ, deși e valabil și pentru un grup, o societate. Mentalul nostru găsește o serie de scuze, de explicații (logice sau nu) pentru a păstra persoana în status quo-ul inițial, chiar dacă este unul nesatisfăcător, plin de nereușite, de rateuri și … Continuă să citești FESTINA LENTE
Vladimir Bukovski, cunoscutul disident rus, politolog, luptător pentru drepturile omului și analist al totalitarismului roșu, a pus o etichetă teribilă modului prin care, de-a lungul timpului, a fost înlesnită instalarea comunismului precum și pe ceea ce a urmat după aparenta sa prăbușire: „epocile încorporării monstrului”. Plastic și adevărat, în egală măsură! Desigur, conform lui Bukovski, … Continuă să citești „ÎNCORPORAREA MONSTRULUI”
În toate volumele de poezii pe care le-a publicat (Versuri albastre și aurii, Caiere de lumină, De la Kogaion la Athos, Spre orizonturi albastre, Șarpele de pe balustradă) precum și în ultimul apărut, Marcel Miron celebrează lumina – cale spre înțelegere și transformare. Nesfârșirea raiului și viața pământeană se împletesc în arta poetică precum și … Continuă să citești LUMINĂ LINĂ
Conform operei Aut-Aut a lui Søren Kierkegaard, stadiul estetic este forma de viaţă în care omul are comportamentul celui ce refuză orice angajare sau legământ durabil, tot căutând clipa efemeră a propriei realizări, sub zodia noutăţii şi aventurii. În schimb, stadiul etic este momentul în care omul, „alegând să aleagă”, sau asumându-şi pe deplin răspunderea … Continuă să citești LEGĂMÂNTUL CE DĂINUIE. POEZIA CĂLUGĂRULUI DE LA MÂNĂSTIREA CERNICA
Cartea Lorinei Bălteanu, Legată cu funia de pământ, adună un puzzle din piese mici, așa cum sunt manualele de istorie azi: aici o scurtă narațiune, aici o hartă sau reproducerea unei imagini, colo un studiu de caz sau o sinteză. E și un (fals) jurnal (început în chiar ziua ivirii pe lume!), cu file disparate: … Continuă să citești LEGEA GRAVITAȚIEI
Cuvântul pare a fi inventat de el însuși, îl repetă aici în diferite contexte, cu voluptatea bine cunoscută de cititorii săi, și e cea mai bună, sintetică, autocaracterizare. Dan C. Mihăilescu este un personaj al propriului scris. Am mai spus-o, este, poate cel mai confesiv, până la ecorșeu, cu toate riscurile, dintre criticii noștri. Spre … Continuă să citești PALEOFILUL
Rămasă oarecum în umbra operei sale de exeget și teoretician de înaltă clasă, poezia lui Matei Călinescu nu e mai puțin demnă de interes. În pofida unor momente pasagere, aceasta dă glas echilibrului unei naturi stenice, unei complexități intelectuale compensate prin sine. Vitalitatea e filtrată prin confesiuni variate, însă posedând un numitor comun în perspectiva … Continuă să citești POEZIA LUI MATEI CĂLINESCU
O antologie, sub titlul Haita, cuprinzând mai toată opera sa, publică Marta Petreu la Editura Rocart (1922), în seria dedicată poeţilor distinşi cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, cu care fost onorată cu un an mai devreme. Un singur poem inedit, adăugat în finalul volumului, îi dă şi titlul, concentrând simbolic accentul dramatic al … Continuă să citești RETROSPECTIVĂ LIRICĂ MARTA PETREU
Puține lucruri sunt dezbătute în societatea românească mai pasional decât cele care au legătură cu justiția. Verdicte aparent scandaloase, cu achitări ale unor demnitari ale căror culpe se văd de pe lună (accidente rutiere mortale pentru care, la prima vedere, nu ar trebui să existe nicio scuză, delapidări uriașe, escrocherii scandaloase). Cel puțin în ultima … Continuă să citești RĂSPUNSURI NECESARE DESPRE JUSTIȚIA ROMÂNĂ
Învederat de aproape șase luștri, de nu împătimit de-a binelea, într-ale poeziei, și nu numai, Robert Șerban, ajuns la vârsta bilanțului ce aureolează orice persoană/personalitate, editează o consistentă antologie ce cuprinde Poeme alese 1994-2022, Editura CARTIER de colecție, nr. 46, 2022. Cartea, intitulată chiar „Învederatul”, elegantă sub toate aspectele, include poeme selectate, probabil de autor, … Continuă să citești ÎMPĂTIMITUL
Ca întotdeauna cum se întâmplă la intelectuali, totul a pornit de la carte. Și nu de la una, ci de la două. Două cărți despre etnologie, cu același autor, detaliu asupra căruia vom reveni. Acum, spre a nu-i alarma pe colegii mei specialiști într-un domeniu foarte complicat (dar și seducător), cum e etnologia și, ca … Continuă să citești ETNOLOGIE SAU ANTROPOLOGIE CULTURALĂ?
Ce trebuie să faci ca să afli marile adevăruri ale trecutului? Care e prețul lor? Și cine sunt cei care ar fi trebuit să rostească aceste adevăruri cu ani în urmă? Întrebări delicate, desigur, al căror răspuns e cu atât mai dificil, cu cât aceste adevăruri nu vizează doar trecutul unei familii, ci al unei … Continuă să citești ADEVĂRURILE TRECUTULUI