O știre de presă despre un spectacol de la Teatrul Mic, întrerupt de o persoană care pretindea că nu e voie să distribui în rolul unui transgender, categorie azi la modă, un actor care, în realitate, nu este așa ceva trimitea la știrile tot mai dese despre nu știu ce mișcare de dincolo de ocean, … Continuă să citești OMUL DE PLASTILINĂ
În capul scării, la intrarea în sediul Miliției de pe strada Eforie, un milițian gesticula, precum agenții de la rutieră, îndrumând grupurile de arestați în pas alergător, urmate cu aceeași repeziciune, de misiune îndeplinită, de soldații cu pistoalele mitralieră atârnându-le de umăr. Am urcat astfel două etaje, cu iuțeală, de parcă alergam într-o simulare de … Continuă să citești NEMIȘCAREA – CEL DE-AL NOUĂLEA CERC
În teatru, acum mai mult ca oricând, se moare din obişnuit. Evidenţele plictisesc şi fac să agonizeze spectacolul ce pretinde statut de personalitate dincolo de rigorile literaturii. Captivat de posibilitatea virtuozităţii expresiei, teatrul viu şi adevărat obligă la atitudine creatoare rezonantă cu spasmul acestor vremuri. Faima unui scriitor se impune datorită şanselor pe care opera … Continuă să citești CĂLĂTORIA EROTICĂ A ILUZIEI
Dacă te uiți într-un dicționar, preferabil pe hârtie, găsești, dincolo de cea mai tragică poveste antică, de-a fir a păr, o listă a operelor inspirate de ea, de la Eschil, Sofocle, Seneca, și până la Hölderlin (Oedip tiran), Jean Cocteau (Oedip rege, muzică de Igor Stravinski), ca să nu citez decât câteva nume mai cunoscute … Continuă să citești OEDIP, CONTEMPORANUL NOSTRU
Două talente, două poveşti care se scriu… Existenţa unui teatru municipal la Suceava mi-a prilejuit în ultimii ani mai multe pelerinaje în Bucovina mea natală şi mai multe întâlniri cu adolescenţi care scriu poezie, teatru sau proză… Mulţi mi-au cerut sfaturi şi mi-au trimis „încercările” lor literare. Iar unele „încercări” m-au impresionat prin curaj şi … Continuă să citești MATEI VIȘNIEC VĂ PREZINTĂ:
Pe zebră nu mă vezi nu mă cauți nici pe coridoare nici pe camera polaroid corpul meu nu vede alt corp printre țipete printre întinderi de oase cioară moartă pe trecerea de pietoni rămășițe întinse pe albul zebrei 5 minute mai repede nu reușesc performanța nu sunt o cioară să-mi ciopârțească mașinile corpul perfect sânge … Continuă să citești poeme
sunt o adunătură de cicatrici. țesuturi distruse şi renăscute, pentru ca mai apoi să fie iarăşi distruse. o adunătură de cuvinte şi insulte. sunt formată din tot ce mi-ai spus şi ce ai simțit. fiecare nesiguranță şi teamă de gânduri oculte. pielea mea este o foaie pătată de cuvinte nerostite. urmele tale au rămas pe … Continuă să citești poeme
Înainte crezuse, ca atâția alții, că noi existăm ca mici unități de sine stătătoare, niște „mini-uzine” generatoare de fericire, care primesc din mediu unele, să le zicem așa, influențe și, prin acțiune și interacțiune, generează anumite efecte. Aici mini-unitatea de viață „Angela” acolo- Marea Sursă a universului. Surpriza avea să vină în preajma morții. Mai … Continuă să citești TIMPUL CARE NE TRECE PRIN TRUPURI
Când tristețea este lipită de piele nimic din tine nu mai are culoare cuvintele și ele opace aleargă prin sângele decolorat, dacă te răzvrătești tonul te strivește cu ciocul masiv din punct devii punct de topire pentru visuri, așa încât taci drumurile toate se învârt după cuvinte moi seci distorsionate aplecate pe urechea celor înșirați … Continuă să citești MOARTEA ARE ALT NUME
Cărţile mele au îngheţat/ peste noapte. Pagini scrise cu porţelan albastru. Sub coaja gheţii strălucesc poveştile ca somonii de argint. Textuare şi semantică secundă. Poezia Gabrielei Melinescu refuză constrângerea, încorporarea. Aceasta nu presupune şi nici nu pretinde neapărat depărtarea, detaşarea totală de fluxul liric căruia îi aparţine – din punctul de vedere al momentului, al … Continuă să citești GABRIELA MELINESCU
la locul lor din închipuire, a mea și-a altora, am învățat statornicia de nevoie: din bucuria întregului din durerea desprinderii din beția singurătății mereu alte gări poduri case și cu ele mereu alte nume… și timpul, mereu numai al altora, în care se vărsa, ca de nicăieri un afluent, timpul meu și-ntr-o lume tot mai … Continuă să citești poeme
OAMENI TRIȘTI, OAMENI VESELI ȘI EU merg zilnic în gară mă plimb pe același peron poate mă recunoaște cineva și mă salută vreau să spun doar că sunt bine că exist și că scriu nu aștept niciun tren nicio rudă venită de departe niciun prieten din depărtări poate va veni o zi când cineva mă … Continuă să citești POETA DIN MUZEU
Reluând lista cu „jocul aliterației ca pași spre autocunoaștere și vindecare” propusă de Gabor Maté, amintită în articolul precedent, în cadrul celor șapte „A”, atașamentele și autenticitatea sunt pași care stau într-o continuă tensiune, se susțin, respectiv, se resping. Acești pași întrețin nevoi de bază pentru a căror împlinire ființa se zbate de la naștere … Continuă să citești CONTEXT ȘI CONȚINUT
Acum câtva timp, am văzut un documentar înspăimântător legat de copiii tratați cu medicamente psihiatrice pentru adulți. Nu a fost o noutate, știam că fenomenul există, știam că are consecințe dezastruoase, dar nu știam că anvergura lui se referă la aproximativ 16 milioane de copii, dintre care 6 milioane doar în SUA, locul de unde … Continuă să citești ÎNTRE O TRISTEȚE FIREASCĂ ȘI O BOALĂ MINTALĂ E CALE DE-UN TRATAMENT PSIHIATRIC
(arta de a nu trăi în afara Iubirii) Omenirea arde mocnit. Pe bună dreptate. Ultimii ani au adus oamenilor de prin mai toate colțurile lumii un mod de viață nou, nefiresc, cu evenimente accelerate, prezentate de multe ori într-un fel care sădește confuzie. Totul în jur (stradă, TV, internet, rețele de socializare) e o ofertă … Continuă să citești GREVA INIMII
Aud adesea: vechea periferie a orașului s-a apropiat cu timpul de centru și nu este imposibil ca peste câțiva ani să fie declarată centrul civic al urbei… Ei, cum?… Foarte simplu. În ritmul în care se construiește, orașul se extinde, vechile cartiere periferice devin microraioane, câmpia învecinată cu orașul își oferă generoasă spațiile, pentru că … Continuă să citești LA PERIFERIE…
Proliferări (și tentații satirice!) N-au fost în ultimii ani mari noutăți pe meleagurile noastre în privința premiilor literare. E-adevărat că se-nmulțesc mereu, fără – însă – să fi ieșit mai recent ân evidență criterii atent gândite ori strategii intelectuale cu bătaie lungă. Se-acordă peste tot prin țară, și unde era de așteptat, cu motivații rezonabile, … Continuă să citești PREMII „GAUDEAMUS”
După ce au trudit o viață la stat, evoluând multilateral dezvoltat de la cincinalele înjumătățite la munca patriotică nenormată, românii au descoperit, după 1990, proprietatea privată și munca pentru sine. În confuzia generală a acelor vremuri, bine plantată, dirijată și întreținută de emanații din decembrie 1989, pragmatismul și libera inițiativă la scară mică se întindea … Continuă să citești PATRONII DE PARTIDE
Ar fi un subiect interesant să studiezi metodic ascensiunea fiecărui scriitor din generația optzecistă. Mai întâi, poate ca niciodată (deși au existat excepții), un grup întreg de literați contemporani au pornit la drum din același loc: biblioteca. În cazul unora (precum Lucian Vasiliu, d.e.) se mai adaugă muzeul, iar în cazul altora (având în vedere … Continuă să citești LUCIAN VASILIU ȘI GRĂDINA LITERATURII ROMÂNE
Cândva, cu mai mulți ani în urmă, într-o cronică la volumul Kakistocrația (Editura ARC, 1998), făceam o mărturisire: observasem că mai toți cei care scriu despre Dorin Tudoran simt nevoia să își declare propriile raporturi cu acest scriitor, de cele mai dese ori pozitive. Cumva aflarea în preajma lui Dorin Tudoran, șansa de a-i fi … Continuă să citești DORIN TUDORAN, DREPT ÎN PUTEREA FURTUNILOR
Virgil Ierunca a fost, neîndoios, alături de Monica Lovinescu, vârful conștiinței scrisului românesc din exil. Aidoma unui personaj biblic ce-și recunoaște greșeala spre a apuca pe calea dreptei credințe, a trecut de la o tinerețe „de stânga” la o fermă atitudine democratică, într-o epocă în care aceasta reclama o ipostază de combatant: „mi-am exprimat public, … Continuă să citești O CARTE A LUI VIRGIL IERUNCA
După vreo două decenii de la debut, Vianu Mureşan, profesor preţuit de şcoală filosofică clujeană, revine la poezie. A tipărit până acum câteva culegeri de eseuri critice, filosofice, de teologie, este autorul unei substanţiale cercetări dedicate operei lui Emmanuel Lévinas (Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas, 2005, reeditată în 2023 la Editura Eikon), a scris … Continuă să citești UN POET: VIANU MUREŞAN
Simțim cu toții, indiferent de nivelul de educație și de înțelegere a lumii, că trăim o vreme de schimbare, de răsturnare a criteriilor și a valorilor (și a semnificațiilor). O vreme de cumpănă, cum se spune în limba veche. Este tot mai greu să te orientezi în acest turbion, să afli insule stabile, să te … Continuă să citești CRIZA AUTENTICITĂȚII
Voce lirică vibrantă, Nicolae Coande impresionează încă din momentul debutului cu volumul de poeme numit În margine (1995), pentru care primește premiul Uniunii Scriitorilor din România. Cu titluri stranii, volumele ulterioare – fundătura homer; Vânt, tutun și alcool; Femeia despre care scriu; VorbaIago; Persona; Nu m-au lăsat să conduc lumea; Plagiator. 1962; Memoria unui mort … Continuă să citești NICOLAE COANDE – O „SABIE” CE SFÂȘIE „EPIDERMA” REALULUI