Gluma tristă, citată mai sus, lansată de un poet în urmă cu câteva decenii, se potrivește, parcă, și azi. Pentru că – vede toată lumea – de jur împrejurul nostru, dar și al lumii în general, lucrurile stau nu rău, ci foarte rău sau, cum s-ar spune în limbajul pretențios de azi, „mega-rău”. O să … Continuă să citești TRIBUL SAU „Situația amenință să se îmbunătățească din ce în ce mai rău”
Autor: Viața Românească
ECONOMIE ȘI GRANDOARE: FESTIVALUL INTERNAȚIONAL SHAKESPEARE, CRAIOVA, 21-31 MAI 2026
Începând din anul 2010, când am lansat primele volume ale integralei Shakespeare coordonate de mine chiar în cadrul festivalului găzduit de Craiova, urmăresc cu atenție acest fenomen cultural care, în vremuri grele, de maximă instabilitate politică și accentuată criză financiară, prezintă lumii întregi o „altă Românie”, așa cum ne-am dori să fie țara noastră la … Continuă să citești ECONOMIE ȘI GRANDOARE: FESTIVALUL INTERNAȚIONAL SHAKESPEARE, CRAIOVA, 21-31 MAI 2026
TRAGICA IRONIE SHAKESPEARIANĂ
Orizont de abisuri Printre numeroasele probleme de analiză şi interpretare ce rezultă din textul nesigur al piesei Henry VI, partea I de Shakespeare este şi reprezentarea teatrală a lui Joan de Pucelle, legendara Ioana D’Arc. Ea este de multe ori o tânără ţărancă trimisă de divinitate pentru a îmbrăca haine de soldat în numele gloriei … Continuă să citești TRAGICA IRONIE SHAKESPEARIANĂ
Despre inventarele de nume, stil, ajustări între ediții și alte trăsături ale Istoriei literaturii…
Ce fel de critic a fost Nicolae Manolescu? (XVII) Construită – așadar – în secțiunile ei cronologice în funcție de cele cinci criterii adoptate succesiv și abandonate la fel, pe rând, sau diluate în favoarea următoarelor, și anume (1) curentele literare, (2) evoluția genurilor, (3) „canonul” și „bătăliile canonice”, (4) generațiile și (5) „gustul”, Istoria … Continuă să citești Despre inventarele de nume, stil, ajustări între ediții și alte trăsături ale Istoriei literaturii…
FORMA SCURTĂ A DEZAMĂGIRII INTELIGENTE
Putem privi viața noastră și ca pe un episod care tulbură zadarnic fericita liniște a neantului.[1] Cel care l-a introdus pe Schopenhauer în cultura română, nu doar ca nume de filosof, ci ca autor cu impact asupra gustului și reflecției culturale, a fost Titu Maiorescu. El a tradus Aforisme asupra înțelepciunii în viață mai întâi … Continuă să citești FORMA SCURTĂ A DEZAMĂGIRII INTELIGENTE
Invențiuni (fragmente)
Este paradoxul limita de netrecut a rațiunii umane? Este un câștig sau un bluf al minții noastre? Uite, arunc mingea în terenul tău. Așa ceva a spus și Gödel: un sistem logic complex intră la un moment dat în incompletitudine. Adică întotdeauna va conține adevăruri logice care nu pot fi demonstrate prin teoremele și operațiunile … Continuă să citești Invențiuni (fragmente)
REZISTENȚA CHIPULUI LA MULTIPLICAREA DIGITALĂ
„Căci mare parte din seducția Ioanei venea din vocea ei, din rostirea cuvintelor, din ritmul ușor obosit al frazelor. Nu doar gura femeii vorbea, ci și întreaga ei ființă interioară în care se amestecau bucuria și așteptarea, nostalgia și visul. Vocea Ioanei ascundea în materia ei indecisă, de întuneric și catifea, o căldură amară, o … Continuă să citești REZISTENȚA CHIPULUI LA MULTIPLICAREA DIGITALĂ
M. BLECHER ŞI TENTAŢIA SUPRAREALISMULUI
Romancierul M. Blecher (1909-1938) este dublat de un remarcabil poet, a cărui activitate a rămas, din păcate, destul de puţin cunoscută. Nu întâmplător, autorul Inimilor cicatrizate a debutat editorial cu versuri, publicând, în 1934, placheta intitulată Corp transparent. În prefaţa din 1971 a volumului Vizuina luminată (amplă selecţie ce reia şi poeziile scriitorului), Saşa Pană … Continuă să citești M. BLECHER ŞI TENTAŢIA SUPRAREALISMULUI
VIAȚA ROMÂNEASCĂ LA 120 DE ANI
În 2026, revista „Viața Românească” împlinește 120 de ani de existență. Fondată la Iași, în 1906, revista a traversat trei epoci, păstrându-și continuitatea instituțională și prestigiul intelectual. Ancheta de față își propune să marcheze acest moment aniversar, în câteva numere succesive ale revistei noastre. Pentru spiritul critic al Vieții Românești, ce exemple din colecția revistei … Continuă să citești VIAȚA ROMÂNEASCĂ LA 120 DE ANI
Poeme de SEBASTIAN REICHMANN
Să privim mai de aproape! în memoria lui Jerome Rothenberg Pe alee atelierele de dinainte de război se preschimbă în tatuajul tinereții eterne (foarte aproape pe pielea dezgolită o fâșie îngustă deasupra șalelor fetei cocoțate pe un scaun de bar) tinerețe citită chiar pe pielea ofilită ca și zidurile atelierelor de pe planurile de urbanizare … Continuă să citești Poeme de SEBASTIAN REICHMANN
Proză de DAN MARIUS COSMA: „DESPRE CĂRȚI ȘI ALTE PATIMI”
Înalt, blond, cu ochii albaștri și cam crăcănat. Așa arăta Ilie Găină, unul dintre puținii muncitori rămași, după valuri succesive de disponibilizări, într-o întreprindere de piese auto ce funcționa la limita supraviețuirii. Provenea dintr-o familie numeroasă cu unsprezece copii, era căsătorit cu o croitoreasă și avea trei fete și un băiat. Îi plăcuse încă de … Continuă să citești Proză de DAN MARIUS COSMA: „DESPRE CĂRȚI ȘI ALTE PATIMI”
Proză de MAIA LEVANTINI: „AMINTIRILE CĂLUȚULUI DE MARE”
În martie 2002, deja fusesem lăsată-n voia sorții de zece ani. Grădinița se închisese în ´92 din lipsă de fonduri, și, în absența copiilor, clădirea s-a melancolizat rău și repede. I-au crăpat geamurile de la etaj, și, prin´95, i-a căzut hornul mare. Consuela Noastră a adus niște meșteri din sat, care au bătut geamurile în … Continuă să citești Proză de MAIA LEVANTINI: „AMINTIRILE CĂLUȚULUI DE MARE”
Proză de EDUARD GABRIEL TĂNASE: „IEDERA”
Se apucase de scris la bătrânețe. Mă rog, „maturitate târzie”, așa obișnuia să-i spună. Prima soție murise de câțiva ani. De inimă rea, spusese, neortodox, un doctor; de pitici pe creier, își zicea el. Plânsese după ea. O visase. Vorbea cu ea la masă. O poreclise răutăcios, pe când era încă în viață, Iedera. Îi … Continuă să citești Proză de EDUARD GABRIEL TĂNASE: „IEDERA”
Proză de MIHAI BUDESCU: „BECIUL ALB DIN SOHO”
Era o seară mohorâtă în Londra. Parcă și becurile de pe stradă, cu lumina lor galbenă, erau reci. Noroc de vitrinele magazinelor puternic luminate care îți mai ridicau moralul. În metroul Northern Line mirosea a praf încins, peste care plutea un parfum greu, dulceag, sufocant. Aerul închis din vagon vibra la huruitul perceptibil al roților … Continuă să citești Proză de MIHAI BUDESCU: „BECIUL ALB DIN SOHO”
FRAGILITATEA CA TERITORIU UMAN
Fragilitatea nu mai este astăzi doar o temă psihologică. A devenit o stare de civilizație. Trăim într-o cultură care promite permanent autonomie, performanță emoțională și control, dar produce simultan indivizi tot mai incapabili să suporte pierderea, ambivalența, frustrarea sau singurătatea. Poate pentru că omul contemporan este educat să creadă că orice lipsă trebuie umplută imediat … Continuă să citești FRAGILITATEA CA TERITORIU UMAN
Poeme de PÉTER DEMÉNY
EMA Am găsit biscuiții pe care mi i-ai pus să nu mor de foame la Timișoara ronțăindu-i am simțit gustul iubirii noastre mica mea Emadlenă. Motivațional când simți că vine amurgul lumina nu mai are șanse doar în interior fă așa încât să ai mereu lumină ăsta-i sfatul meu motivațional Elegia a treia Am un … Continuă să citești Poeme de PÉTER DEMÉNY
Poeme de LÖVÉTEI LÁZÁR LÁSZLÓ
(Fragmente dintr-un volum în pregătire) DEPOZIT DE ORGANE „înșiră nesfârșite ale trupului său bogățiile munții pleșuvi ai ficatului trecătorile albe ale hranei venele șuierătoare ale plămânilor grămezile plăcute ale mușchilor lacurile și unduirile fierii și ale sângelui vântul rece al oaselor trecând peste sarea amintiriiˮ (Zbigniew Herbert: Apollo și Marsyas) Introducere: 1,1-3 1 1 Acestea … Continuă să citești Poeme de LÖVÉTEI LÁZÁR LÁSZLÓ
Poeme de GABRIEL NICOLAE MIHĂILĂ
mușamalizare emoțională toată lumea iubește că e roșie obsesivă precum 300 de trandafiri de la care te ia greața sau un colier cu diamante carevasăzică aduce fericirea că îi închizi rochia la spate sau că te trezești intenționat mai târziu să se poată machia în voie sau că strângeți skyward miles la Emirates pentru drumuri … Continuă să citești Poeme de GABRIEL NICOLAE MIHĂILĂ
Poeme de SZABOLCS SZONDA
metale ușoare Când îți schimbi vârsta dispari câte puțin cu fiecare lumânare din peisajul tău ca să apari tot mai mult în cel al altora. Ca și cum ai mânui un cub Rubik pe care pierzi din vedere mai mereu culorile și până la urmă și răbdarea-ți de tot. Cu fiecare răspuns găsit dai de … Continuă să citești Poeme de SZABOLCS SZONDA
Poeme de ADI G. SECARĂ
Știu ce-ai făcut în ultimul poem a mai trecut un an și n-am salvat pe nimeni nici de moartea mică, nici de moartea mare n-am cunoscut niciun zeu, nicio zeiță n-am cucerit nimic, măcar un arbore mă-ngrozesc de mine din ce în ce mai mult și mă joc de-a fi tot eu zi de zi, … Continuă să citești Poeme de ADI G. SECARĂ
CÂND CUVÂNTUL ROSTIT DEVINE DESTIN
O veche pacientă, rănită până la depresie de către iubitul ei care hotărâse să încheie relația de iubire dintre ei și care mergea foarte bine, îi spune acestuia, la ultima lor întâlnire și privindu‑l intens în ochi: „Femeilor care îmi vor urma le doresc să nu aibă parte de tine. Dacă nu puteam fi singura, … Continuă să citești CÂND CUVÂNTUL ROSTIT DEVINE DESTIN
Poeme de LIVIU CAPȘA
supliciu când s-a prăbușit l-au silit să se târască l-au ridicat ca să cadă-n genunchi l-au pus cu fruntea-n țărână l-au obligat să privească-n pământ când el se-ncăpățâna să vadă tot mai departe l-au forțat să-și șteargă toate amintirile tot trecutul unei vieți abia atunci a învățat să moară în izbăvitoarele chinuri ale uitării un … Continuă să citești Poeme de LIVIU CAPȘA
OROAREA DE VID (orașul viitorului și parfumurile sale)
Există teama de foaie (pânză) albă a pictorilor și teama scriitorilor să nu rateze prima frază care trebuie să sune desăvârșit și o ultimă pagină ca un gong final cu rezonanțe divine ce-și caută drumul spre inimile cititorilor. Există și horror vacui (lat.) sau kenophobia (gr.), putem observa, spre exemplu, în vechea artă indiană, cum … Continuă să citești OROAREA DE VID (orașul viitorului și parfumurile sale)
Poeme de REMUS-VALERIU GIORGIONI
MAREA: sorginți (sau obârșii) Și iată, odată cu seara Apare pe zări, transferată Din Invizibil chiar barca Zeiței Astarte… ascunsă Îndărătul cortinei de stele Marea și ea luminează ca ele Marea, destinul său cosmic… Nimerită din întâmplare aici La intersecția Căii Lactee Cu altele numeroase Căi luminoase (și numinoase) – Ea probează în cosmos Avânt … Continuă să citești Poeme de REMUS-VALERIU GIORGIONI
