Opt ani de școală am tot învățat limba rusă, chipurile cântând, cuvânt în locul căruia mai potrivit ar fi fost alt gerunziu, și anume plângând. Sigur, copii fiind, nu prea plângeam noi, ci mai degrabă trăgeam chiulul la limba ocupanților, că doar știam de-acasă ce e în realitate pe-afară. Învățam, firește, cu ocazia asta și … Continuă să citești Geografie tragică
Povestariul și „intertextualitatea”. Emoţia, sentimentul, care primează în opera considerată ca un întreg a humuleşteanului, sunt conţinute, de o solemnitate a exprimării ţinând de rit şi de o deşteptăciune conservatoare. Emoţia nu este, aşadar, lirică, subiectivă şi nici secondată de o luciditate neliniştită, scormonitoare. Lumea copilăriei şi a poveştilor, illo tempore, este o lume mitică … Continuă să citești ION CREANGĂ, FIȘE DE RE-CITIRE
Anul acesta, la calendele lui martie sau, mai degrabă, odată cu intrarea în decarul lui iunie, că ne vom dovedi bine pregătiți să celebrăm sau nu, după cel puțin patru sezoane de epidemie abderită curentă, cei 185 de ani de la nașterea lui Ion Creangă – cel mai năzdrăvan prozator din câți avem – pentru … Continuă să citești Ion Creangă – 185
„Visul este o parte importantă din instrumentele de cunoaștere ale Monicăi Pillat. Monica Pillat e un fel de medium. Ea este un om a cărui memorie, a cărei inteligență funcționează printr-un instrument cognitiv care nouă nu ne este neapărat familiar. Acest instrument cognitiv este visul. Monica Pillat visează, Monica are vise geniale. Monica învie morții … Continuă să citești MONICA PILLAT: „CEL MAI FRUMOS VIS ESTE ÎNSĂȘI VIAȚA, CU NIMBUL EI DE IMAGINAȚIE ȘI LIBERTATE”
Volumul de aproape 500 de pagini, Opere II, ABC–ul lecturii. Ghid spre kulthură, traducere, prefață și note de Radu Vancu, ediție de Horia-Roman Patapievici, 2019, reprezintă a doua secvență din ampla serie de autor Ezra Pound inițiată de Editura Humanitas Fiction cu Opere I, Poezii, 1908-1920, 2015. Geneza celor două cărți de eseuri cuprinse în … Continuă să citești EZRA POUND ȘI CULTURA CA ETERNĂ PROSPEȚIME
Un mănunchi de scrisori primite de subsemnatul de la prieteni din București, multe în anii tot mai grei ai regimului comunist, mi-au fost sprijin moral, fratern, venind în întâmpinarea unor întrebări dintre cele mai tensionate. Nicolae Prelipceanu mi-a făcut cunoștință cu poetul Dorin Tudoran, căruia revista îi reproduce două epistole, mature și lucide, mult mai … Continuă să citești Cinci epistole de la prieteni
en: metaforele sînt desene benzi desenate prin care descifrăm noaptea ne câștigăm ziua ten: am trecut lacul înot de pe malul celălalt aud lătratul stepei sînt îngerii ba nu acolo-i bătrâna ursoaicâ lăsați-o să nască tina: cot-codac! striga cot-codac! smulgeți algele astea ruginite de pe mine dați jos coaja de fier de pe mărul frumos … Continuă să citești Ce mână largă ai, Doamne!
I. Negoițescu e – probabil – cel mai comentat „cerchist” după Ștefan Aug. Doinaș (cu tendința de a prelua… șefia „clasamentului”!). Exegeții săi au avut destule motive să-i consacre studii. A fost de departe cel mai efervescent membru al grupului, un excentric într-o echipă de „oameni serioși”, „așezați”, „ardeleni sobri”, pătrunși de importanța misiei lor … Continuă să citești Negoițescu în restituiri documentare
Mă părăsești ca pe un copil într-o piață aglomerată când sufletul iernii se pogoară peste cvartal și amintirile se năpustesc pe scara de incendiu a centralei termice dizolvându-se în frigul din inima începuturilor de ianuarie sub ecoul abia perceput al întrebării pe care nimeni nu are să o pună în spațiul strâmt și vital dintre … Continuă să citești Început de ianuarie
LA PLUG lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp un ștergar cu pliuri drepte fără zgomot aburii pământului răsucesc lumina în brazde calde la capătul locului bunicul întoarce caii izvoare negre se desfac în urmă pașii iscodesc reavănul plugului scufundați în speranțe picuri scăpați de pe fruntea lui obosită se înfig în brazdă ca … Continuă să citești poeme