CU ȚARA LA PURTĂTOR, PARTEA NEVĂZUTĂ În orașul-arhipelag icoanele au fețe blonde și zâmbesc cu seninătatea celor care n-au cunoscut iernile noastre. Lumina cade altfel aici, nu prin vitralii sparte, ca acasă, ci netedă, rece, cu miros de mare nordică și piatră lustruită. Mă opresc adesea în fața unei biserici și ascult tăcerea ei ordonată, … Continuă să citești poeme de MIHAI FIRICĂ
SCRISORI CĂTRE ISOLDA LX trece în van încă un an fără tine ești tot mai departe în noaptea mioapă eu doar exist în țara nimănui cineva mătură norii din rigole celeste plouă cu lacrimi peste munții dorului undeva în harghita dragostea mea LXI încercănate nopțile aduc doar insomnii fierbinți stelele tot mai stingher apun în … Continuă să citești poeme de MARCEL LUCACIU
Poeții se întreabă tot mai des – o făceau și înainte, în alte secole chiar, dar parcă mai rar – dacă poezia, adică rostul lor pe acest pământ, mai rezistă, sau se află, ei, într-o eroare fatală. Va muri poezia, așa cum pare a muri interesul pentru ea al celor care (mai) citesc, iar ei, … Continuă să citești ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS
MERELE DE AUR Motto: ,,Am vrut să cânt. A ieșit o bâlbâială fără sfârșit în care, rar, strălucea perla unui cuvânt pe care-l rostiseră zeii!” GABRIEL CHIFU Am îngrijit zilnic acest copac, din primăvară, i-am curățat omizile de pe literele verzi, i-am tăiat crengile uscate ale propozițiilor, am văzut cum au dat mugurii gândurilor, cum … Continuă să citești poeme de Paul Sârbu
Opera cu statut de creație originală este structura ce sigilează testamentar altitudinea creatorului ei. Faima, recunoașterea publică, statutul de unicitate, toate înălțările nobiliare ale personalității sunt ecouri fertile ale pluralității universului semnificațiilor care întăresc ideatic transfigurarea în limbaj specific. Expresie a imaginației ce inițiază inedit traseele de gândire prin explorarea magică a densității existenței, ce … Continuă să citești Lefter Popescu așteaptă intrarea în scenă
Partiția și proporțiile Istoriei critice… Să revedem partiția Istoriei critice a literaturii române: secțiuni, capitole, număr de pagini pentru fiecare, proporții. După Introducere. Istoria literaturii la două mâini, sunt în carte 3 secțiuni mari: Secolele XVI-XVIII, Secolul XIX, Secolul XX. Prima, cu puțină materie de explorat, are un singur capitol, Literatura medievală. 1521-1787. A doua, … Continuă să citești Ce fel de critic a fost Nicolae Manolescu? (XII)
Partidul născut din cinicul pragmatism brucanian, asezonat cu uriașa dorință de revanșă iliesciană, a dat de-a lungul timpului scurs de la revoluția/lovitura de stat în veci nelămurită, lideri ce s-au pliat pe un noian de caracteristici în care gradul de comic (uneori cu nuanțe tragice) a fost acoperit cu asupra de măsură. Acum, când praful … Continuă să citești UN ARLECHIN LA CURTEA GUVERNULUI
În 1965, la revista care n-a mai apărut Doi critici aflați în emergență la jumătatea anilor 1960 sunt Nicolae Manolescu și Ion Bălu. La început, au colaborat: erau împreună în redacția unei reviste care urma să apară, în 1966, la Ploiești, Revista Nouă. Își amintește Nicolae Manolescu: „Reapăruseră la mijlocul anilor 1960 câteva din cele … Continuă să citești O întâlnire a lui Nicolae Manolescu cu Ion Bălu
Sfori nevăzute se pun brusc în mișcare și două păpuși inerte își dezmorțesc încheieturile încet de tot, cu o mișcare scârțâită ce răscolește puțin praful camerei. Mâinile se ridică și rămân o clipă suspendate în vid, apoi coboară, se răsucesc și își expun obscen coatele. Palmele, numai palmele, fără coate, sunt trase în sus, le … Continuă să citești O, NA, NA, NE
„Există un semn mai bun de «civilizație» decât laconismul? A sublinia, a explica, a demonstra – atâtea forme de vulgaritate.” E. M. Cioran Modernitatea ne-a obișnuit să vedem în Platon, Aristotel, Kant și Hegel careul de ași ai filosofiei occidentale. Ea prețuiește tratatele de mari dimensiuni, pentru că ele sunt mărturia unei elaborări ce implică … Continuă să citești ÎNTRE AXIOMĂ ȘI HAIKU – AFORISMUL
Am putea să intitulăm acest roman Poem cu tata, raportându-l la primul exercițiu romanesc al Tatianei Țîbuleac, care era, evident, un poem despre mama. Dar am putea să-l numim și Poeme despre tandrețe, doar că ea, tandrețea, se ascunde sub șapte peceți dure ale unui cotidian sumbru și niciodată just cu personajele. Dincolo de ficțiunea … Continuă să citești POEM CU TATA
Fiu al Ardealului, George Vulturescu continuă într-un fel revolta socială a unor predecesori ai d-sale precum Coșbuc, Goga, Cotruș printr-una existențială, cochetând cu absurdul expresiv suprarealist. Contemplația metafizică blagiană e ocolită, substituindu-i-se o erupție postmodernă cu efectele caracteristice ale acesteia, coincidente cu vocația unui fond temperamental. Fibra rurală a autorului tranzitează o cazuistică probată pe … Continuă să citești UN POSTMODERNIST AL NORDULUI
De la debutul din 1977, cu nuvelele din Despre purpură, Eugen Uricaru a publicat, la intervale scurte, vreo douăzeci de cărţi care sunt, toate, radiografii originale ale istoriei româneşti din ultimele trei secole. A evocat, între altele, evenimente majore precum răscoala lui Horea, în romanul 1784, vreme în schimbare (1974), anul revoluţionar 1848 în Rug … Continuă să citești LAŢURI PENTRU O „PASĂRE A CERULUI”
„domnul era un ins mărunt cât palma, puțin chel, puțin sașiu și cu barba albă până-n brâu. avea și vorba șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stânga și cu alta-n dreapta sa. hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o țigare și ia o votcă și tu, parcă altfel vezi lumea după ce tragi puțin la … Continuă să citești MESIANISMUL CARICATURAL
Sfârșitul anului 2025 a stat sub semnul lui Sergiu Celibidache. Două cărți: prima scrisă de tovarășa sa de viață, Ioana Celibidache, Sergiu altfel…, Humanitas 2025, cealaltă de un istoric cu veleități de eseist, Stejărel Olaru, Spațiul Celibidache, editura OMNIUM 2025 și un film artistic, Cravata galbenă, realizat de fiul muzicianului, Serge Ioan Celibidachi, în care … Continuă să citești CELIBIDACHE DE FIECARE ZI
E ceva în neregulă cu tenul baronului Wenckheim, iar acest lucru devine repede evident pentru toată lumea, de la călătorii din vagonul restaurant și cei din gară, până la rudele sale de la Budapesta, iar verișoara Christianne, atunci când familia îl așteaptă inutil pe Béla să-și facă apariția la cină, îndrăznește să constate cu voce … Continuă să citești Paloarea baronului Wenckheim
Un adolescent decide să-și părăsească orășelul natal și să se refugieze, neștiut de nimeni, pe Insula Jackson de pe Mississippi, iar apoi s-o pornească pe fluviu cu o plută, împreună cu un sclav fugit de la reședința stăpânilor săi, în căutarea marilor adevăruri despre sine și despre lumea în care trăiește. Orice cititor american și, … Continuă să citești TWAIN, EVERETT, JAMES…
Acum când există nenumărate feluri de a-ți petrece timpul, ba chiar pericolul prea multor distracții care ne fură timpul, paradoxal, una dintre plăgile care au luat în stăpânire generațiile mai tinere este plictiseala. Specialiștii spun că tocmai oferta prea mare este cauza: dacă individul solicitat cu prea multă informație pe unitatea de timp nu reușește … Continuă să citești TERIBILA PLICTISEALĂ
O selecție din opera lui Corneliu Baba (1906 – 1997) construită în jurul uneia dintre temele majore ale artei universale și, în același timp, o constantă a căutărilor plastice ale artistului – portretul feminin – este prezentată la Muzeul Colecțiilor de Artă în perioada 15 noiembrie 2025-15 martie 2026. Se numește: Corneliu Baba. Chipul feminin … Continuă să citești CORNELIU BABA ȘI ETERNUL FEMININ
Ajunși în perioada bilanțurilor, o privire înapoi către ce a adus 2025 cinematografiei românești este oportună pentru a trage concluzii și a anticipa ce ne așteaptă în viitorul apropiat. Despre unele dintre filmele remarcabile ale unor regizori români care au avut premiera națională în cursul anului trecut (cum sunt lungmetrajul de ficțiune Jaful secolului, de … Continuă să citești ANUL CINEMATOGRAFIC 2025 ÎN ROMÂNIA
De curând, o pacientă mi-a povestit o experiență prin care trecuse cu câteva zile în urmă și pe care o alesese deliberat: fusese invitată într-un retreat – acest cuvânt la modă care sparge timpanul, dar și face lumea „bună” să se-nghesuie să cumpere bilete. Acolo, un guru, român stabilit în Statele Unite, adusese din lumea … Continuă să citești NOUA MODĂ DE A FI „COOL”: AUTENTICITATEA
Se non è vero, è ben trovato. Giordano Bruno Când te știi cu musca pe căciulă, ai senzația că și celălalt pregătește ceva dezagreabil. De fapt, e doar un reflex al propriei abateri aruncat asupra unui alt om, de teamă ca sinele egoist să nu se simtă amenințat, o acoperire prin descoperire. Metehnele, rătăcirile au nevoie de … Continuă să citești VICIUL ȘI VIRTUTEA CA MODURI DE A INTERPRETA
N-ai zice că Radu Afrim a regizat, ba mai mult, e și autorul textului care stă la baza spectacolului Casa dintre blocuri. Scris cu stil textul, regizat cu imaginație, spectacolul Teatrului Național Tg. Mureș – Compania „Tompa Miklós”, pe scena Festivalului Național de Teatru, adică în sala „Ion Caramitru” a naționalului bucureștean, a fost o … Continuă să citești CASA DINTRE BLOCURI DE RADU AFRIM
Nu știu dacă ați aflat că personajul nelipsit de lângă mine, într-o permanentă provocare, glasul poeziei care îmi cere insistent să îi răspund și, fără de care, acest text nu ar fi văzut lumina tiparului (cât și ultimele mele cărți) este poeta Angela Baciu, care îmi ține poezia trează. Angela B. e cel mai frumos … Continuă să citești MĂRTURISIRE POETICĂ