Cândva, critica literară era o profesiune bine definită, cu exigențele ei, cu pregătirea teoretică temeinică a celor care o practicau. Era o vocație pe care o simțeau anumite persoane în momentul când se apropiau de literatură, citind/ studiind atent operele trecute, deseori în paralel cu cele ale prezentului, precum și științele conexe, ideile filozofice care … Continuă să citești ATENȚIE! CADE TENCUIALA!
Autor: Viața Românească
URA MANIHEICĂ FAȚĂ DE VALOARE
Indicație preliminară. Pentru a lămuri de la bun început ce am în vedere cu acest titlu, poate pretențios pentru cei nefamiliari cu istoria ideilor religioase, trebuie să formulez câteva propoziții prin care sper să dau direcția temei pe care o voi dezvolta. Adopt adjectivul „maniheic” pentru a indica sensul pe care îl are dualitatea forțelor … Continuă să citești URA MANIHEICĂ FAȚĂ DE VALOARE
VICTOR REBENGIUC SAU ARTA DE A TRĂI ÎNȚELESURILE
Acum câțiva ani buni, Doamne, cum se grăbesc și anii aștia… am avut privilegiul și onoarea de a mărturisi în cadrul unui ceremonial academic, câteva fărâme din creativitatea unui Actor de legendă. Era ziua teatrului românesc, 30 ianuarie, ziua de naștere a lui Ion Luca Caragiale și Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică care îi … Continuă să citești VICTOR REBENGIUC SAU ARTA DE A TRĂI ÎNȚELESURILE
MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. ADRIAN PĂUNESCU (III)
Publicarea versiunii cenzurate a interviului a stârnit un mare scandal în mediile exilului anti-comunist. O bună parte din celebritatea lui se datorează, de fapt, acestor reacții. Contrar a ceea ce se crede, nu cenzurarea interviului a provocat nemulțumiri, căci, cu excepția celor puțini care primiseră dactilograma, cenzurarea va fi cunoscută abia după ce o va … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. ADRIAN PĂUNESCU (III)
CULTURA NEFERICIRII
(Jurnal de campanie) Tinereţea şi insurgenţa tinereţii sunt calităţi şi nu defecte; dar devin urâte când se transformă în a(p)titudini paranoide care nu au nimic de-a face cu literatura în sine. Imberbul care îşi înjură părinţii şi bunicii, ca să îşi/ să le demonstreze cât de mare a crescut el, cât de importantă e prezenţa … Continuă să citești CULTURA NEFERICIRII
REVANȘA CĂRȚILOR: DE DOUĂ ORI PE AN
De două ori pe an, în vară, la Bookfest, și în toamnă, la Gaudeamus, adică la cele două mari târguri de carte de la București, cărțile revin în prim-planul bulversantei noastre realități cotidiene. Cu alte cuvinte, își iau o binemeritată revanșă față de acaparanta preocupare a românilor pentru supraviețuire, dar, mai ales, față de jenanta … Continuă să citești REVANȘA CĂRȚILOR: DE DOUĂ ORI PE AN
CITITUL PENTRU ADOLESCENȚI, CA SĂ-I FACĂ MAI BUNI…
O experiență interesantă pe care mi-au adus-o ultimii ani, din 2022 încoace: „coordonarea” unei linii de manuale de Română pentru liceu. Editura Corint îmi adresase invitația cu un an înainte. Cărțile pentru școală le scriu profesoare și profesori din sistem, de obicei în mici grupuri de autoare și autori, practicieni de la catedre, care știu … Continuă să citești CITITUL PENTRU ADOLESCENȚI, CA SĂ-I FACĂ MAI BUNI…
TREI PRIETENI LA TEATRU
(3 noiembrie 1878) Din dorința lui Ion Ghica, directorul Teatrului Național, de a reprezenta piese cu ecou din repertoriul internațional contemporan, lui Caragiale îi este încredințată traducerea tragediei în versuri Roma învinsă, de Alexandru Parodi (publicată în 1876 la Calman Lévy). Din cercetarea lui Șerban Cioculescu, este cunoscut faptul că autorul traduce primul act din … Continuă să citești TREI PRIETENI LA TEATRU
NICOLAE IORGA ȘI POLONIA
Marele istoric și creator român nu numai că a cunoscut foarte bine istoria și cultura poloneză, dar încă din copilărie a manifestat dragoste și prețuire deosebită față de vecinii noștri din nord-vest. Istoricul, academicianul, literatul a fost cel care a cultivat și a militat ca nimeni altul pentru stabilirea de relații de cunoaștere și de … Continuă să citești NICOLAE IORGA ȘI POLONIA
Poezie
CATARINA Catarina avea mărgele de vânzare farduri din untură de porc și vopsele pe care le îndesa într-o traistă peticită cu mâna apoi umbla din casă în casă pentru câțiva bănuți ori ouă pielea pe față îi era brăzdată precum urmele roților în pământul de primăvară și pe fiecare deget își îndesa câte un inel … Continuă să citești Poezie
poezie
Dacă tu ai avea…. Dacă tu ai avea trupul din sticlă aș putea să-ți văd sufletul așa cum e el, înlănțuit, aș putea să-i văd fața schimonosită, mâinile cerând îndurare, aș putea să-i fac semne, să-mi facă semne. Dacă tu ai avea trupul din sticlă aș putea să-ți văd inima, șobolan aflat în transă, … Continuă să citești poezie
Noul val
LA COASĂ „Aiuiuiui” – gura bunicii. Nimeni nu răspunde de peste dealuri. Doar ecoul, în cercuri, Tremură aerul și fânul uscat. Peste pădure e iarba înaltă și capul lui tata, puțin aplecat. Brațul încordat scoate gresia, gresia intră în teacă, Coasa dansează cu tata de la dreapta la stânga, de la stânga la dreapta. Mâna … Continuă să citești Noul val
Noul val
MASA COLȚUROASĂ Lui Nicolae Manolescu, postum Fără o mână înfloresc conspirațiile se întețesc intrigile masa rotundă devine colțuroasă cavalerii își scutură proiectele fiecare e cel mai bun undeva lipsește ceva, cubului imperfect îi lipsește un Mithridate care a gustat din toate amărăciunile a purtat toate războaiele a extins autoritatea instituind marea masă a tăcerii. NU … Continuă să citești Noul val
NOSTALGIA
„La noi era așè: sîmțè omu’ că-l bântuie duhul cel rău, sau duhurile, dacă ierau mai multe. Îl îmblătè în casă, în pat, pân’-acela-și pierdè liniștea și iera musai să fugă la popi să-l scape cu rugăciuni. Să făcè aghiasma mică, ori sfințirea cea mică, în tătă casa. Să stropè păreții cu picuri deja sfințiți … Continuă să citești NOSTALGIA
MARIA ȘI BRAD PITT
„Ah… Pitt… te rog… oprește-te! Nu… nu așa… hai… mai ușor… mai încet, te rog… încet… așa! Da! Da… mă electrocutează!Ah… Ah… ești un sălbatic… eu… n-am făcut… ah… ah… de mult… așa, nu te opri… ce faci, Pitt? Nu! Nu!” Brusc, Maria se trezi buimacă și se uita în cameră. Televizorul încă mergea, aruncând … Continuă să citești MARIA ȘI BRAD PITT
MUNTELE
Versantul exterior Orașul încă dormea adânc la acel ceas al dimineții, când mașina, un Uber alb porni spre aeroport. Străzile erau pustii, șoferul volubil, chiar prea vorbăreț. Aveau tot timpul să ajungă. Trecură de Arcul de Triumf, lăsară în urmă Băneasa, în dreapta lor se zărea deja vechiul aeroport, când în fața lor apăru … Continuă să citești MUNTELE
DE LA PREJUDECATĂ CA METASTAZĂ A MINȚII LA INCONȘTIENȚA CU CARE DISTRUGEM MINTEA COPIILOR
După atâția ani de întâlniri în cabinet cu clienți corporatiști, azi îmi dau lesne seama dacă cel care stă pentru prima oară în fața mea, în fotoliul potențialului pacient, este sau nu corporatist. Căci apartenența la corporație se vădește imediat prin intermediul clișeelor de limbaj. La unii dintre ei există, mai mult, o vizibilă voluptate … Continuă să citești DE LA PREJUDECATĂ CA METASTAZĂ A MINȚII LA INCONȘTIENȚA CU CARE DISTRUGEM MINTEA COPIILOR
EU TE OGLINDESC PE TINE, TU MĂ OGLINDEȘTI PE MINE
Ne apropiem de sfârșitul anului și, privind retrospectiv, putem să spunem că am avut un an cu de toate: fiind un an electoral, nu numai la noi, suntem cu un ochi și la alegerile din SUA, căci știm cât de importante sunt rezultatele de peste ocean, deoarece deciziile de acolo influențează marile evenimente pe planetă. … Continuă să citești EU TE OGLINDESC PE TINE, TU MĂ OGLINDEȘTI PE MINE
VIOARA DOMNULUI INGRES
(arta de a trăi în timpul liber) Expresia franțuzească „violon d’Ingres” indică un hobby, o activitate făcută pentru delectare, o îndeletnicire pentru orele de după muncă. Formula vine de la pasiunea lui Jean-Auguste-Dominique Ingres, pictorul francez care cânta la vioară din plăcere. Și, cum desfătarea cheamă desfătare, fotograful Man Ray transpune această expresie într-o fotografie … Continuă să citești VIOARA DOMNULUI INGRES
„LUCEAFĂRUL” EMINESCIAN ÎN PORTUGHEZĂ
Fiica eminentului lingvist și umanist român Victor Buescu, cel care făcea cunoscute numeroase pagini ale literaturii române pe la mijlocul veacului trecut în spațiu lusofon – inclusiv o exemplară ediție bilingvă din Mihai Eminescu, prefațată de Mircea Eliade – dna Helena Carvalhão Buescu, profesoară la Facultatea de Litere din Lisabona, este o personalitate a lumii … Continuă să citești „LUCEAFĂRUL” EMINESCIAN ÎN PORTUGHEZĂ
ATEISM ȘI PERSECUȚIE
Ateismul nu e o idee. E o eroare. O profundă eroare. Chiar dacă viața nu e atât de convingătoare, toţi oamenii vor în primul rând să trăiască. E semnul unei ancorări ontologice profunde. Dovadă grăitoare a existenţei lui Dumnezeu. Trăiesc, deci Dumnezeu există. Să ne imaginăm că ateismul ar recunoaşte că de fapt nu cu … Continuă să citești ATEISM ȘI PERSECUȚIE
poeme
Sántha Attila (n. 1968 la Târgu Secuiesc) se numără printre cei mai importanți autori de limbă maghiară din Transilvania. Distins cu Crucea de Merit de Aur a Republicii Ungare (2018) și Premiul József Attila (2019), membru al Academiei Culturale din Ungaria, Sántha Attila se poate mândri cu faptul că este fondatorul celei mai populare reviste … Continuă să citești poeme
O PLEDOARIE PENTRU DIVERSITATEA LINGVISTICĂ: „HALTE À LA MORT DES LANGUES”, DE CLAUDE HAGÈGE
Halte à la mort des langues, aparținând lingvistului francez Claude Hagège, carte netradusă încă în română, al cărei titlu s-ar putea tălmăci ca: Stop morții limbilor, sau, și mai injonctiv: Să punem capăt morții limbilor, sau chiar Să spunem ,,nu” morții limbilor (Éditions Odile Jacob, 2000) este o ,,poveste”, realizată cu un instrumentar științific, despre … Continuă să citești O PLEDOARIE PENTRU DIVERSITATEA LINGVISTICĂ: „HALTE À LA MORT DES LANGUES”, DE CLAUDE HAGÈGE
ROMANELE UNEI GENERAȚII FĂRĂ FRONTIERE
Constat acum, la reeditarea (nu doar revăzută și completată, dar și „reconceptualizată”), după un deceniu, a unei monografii consistente a Mariei Șleahtițchi, Romanul generației ʼ80. (Geo)poetică, că gustul optzeciștilor (aproape o obsesie) pentru reeditări (revizuite, rescrise) se manifestă și în critica literară. Genul anunțat pe foaia de titlu este eseul, dar în realitate este un … Continuă să citești ROMANELE UNEI GENERAȚII FĂRĂ FRONTIERE