Întrebare: de câte ori citiți ce mare e cutare autor care – la o lectură liberă – nu e chiar așa, nu vă puneți întrebarea clasică „ce-i mâna pe ei în luptă”, pardon în compunerea ditirambilor? Pe lăudători, vreau să zic. Întrebare devenită și ea clasică într-o țară unde prea adesea mobilul unor asemenea exagerări … Continuă să citești DE LA „CUI ÎI PASĂ” LA „CUI PRODEST”
Aflat mereu sub reflectoare, „vedetă” a scenei noastre scriitoricești și culturale, chiar și a celei politice în anii 1990, Nicolae Manolescu ne-a lăsat o operă vastă. Atent urmărit, citit și comentat de-a lungul vieții sale, i s-au consacrat sute și sute de articole, cronici, „profiluri” de autor și câteva monografii, încât s-ar zice că activitatea … Continuă să citești CE FEL DE CRITIC A FOST NICOLAE MANOLESCU? (I)
Rescriem continuu Scrisoarea pierdută, desăvârşim prin nimicnicie o plasmă existenţială grotescă, fardată cu idealuri mistificate la purtător, trăim intens, obsesiv, agonic, delirant, spasme politice şi erotice, construind mulţumiţi de noi înşine o vieţuire băşcălioasă gonflabilă, din pretexte şi măscări, o surpare mocirloasă de jos în sus, trâmbiţând sloganuri patriotarde, putrezite în maculări de-a pururi vii. … Continuă să citești CETĂȚEANUL TURMENTAT…
Mai mulți dintre susținătorii și admiratorii lui Mircea Eliade au încercat să facă ceva împotriva noii prohibiții impuse odată cu articolul lui Miron Constantinescu. Epopeea acestor încercări merită reconstituită integral, căci e un moment important nu doar al receptării lui Eliade, ci și al istoriei culturii române sub comunism. Ea va fi posibilă atunci când … Continuă să citești MIRCEA ELIADE ȘI CONTEMPORANII SĂI. ADRIAN PĂUNESCU (I)
palma de nagual (cititorului din viitor prezumat de Al. Cistelecan) Când primești o scatoalcă după ceafă uau!, instant apare și-aproape că te bucuri, o explozie de lumină în fața ta surprinsă visătoare. Mi-aduc aminte din copilărie palma de nagual a doamnei noastre învățătoare Nițu Maricica – ce palmă grea; o femeie cât ușa, când te … Continuă să citești poeme
Nimeni nu ştia cum o cheamă. Toţi îi ziceau „Gheboasa”. Se născuse pe un grind numit „Pocorăşti”, după numele primului om care îl locuise, un străbunic al ei. Pe fiecare grind erau câteva case. Oamenii îşi împărţeau fâneaţa, creşteau animale, pescuiau. Pe lângă colibe aveau şi câte o grădină cu zarzavaturi. Când venise prigoana colectivizării, … Continuă să citești GHEBOASA
Singura libertate care ne-a fost lăsată în pandemie a fost cea a internetului. Nu libertatea informării, ci a informației. În stare de regresie, orice adult devine un copil aflat în nevoie. În stare de regresie, un popor are, și el, nevoie de un părinte curajos și capabil să inspire încredere. Doar că părintele (singurul) la … Continuă să citești COPILUL VOLATIL – DE LA OBIECT LA INFORMAȚIE
Unul dintre ei a descoperit focul și l-a dat și celorlalți. Mocnea pitit într-o smoală de sub o scară de bloc. E focul care i-a încălzit preț de câteva nopți, până când mâncarea de la gheene s-a cam terminat, așa că grupul a trebuit să plece în altă parte. Sunt vremurile în care nimeni nu … Continuă să citești MINCINOSUL
Am avut o vară „plină”: Campionatul european de fotbal din Germania, Jocurile Olimpice de la Paris cu toate (ne)mulțumirile cauzate de corectitudinea politică exacerbat implementată, vizavi de bucuria pentru reușitele alor noștri, care muncesc din greu, în ciuda condițiilor din țară. Toate astea, în timp ce războiul de uzură din vecini continuă și se înmulțesc … Continuă să citești JOCURILE MINȚII
Recitind, cu câteva zile în urmă, cartea-album a doamnei Maria-Magdalena Ioniță, Prin cafenelele din Micul Paris, și îmbătat de parfumul istoriilor acelor timpuri, mi-am reamintit de fotografia cu care Alex Ștefănescu își ilustrează, în Istoria literaturii contemporane – 1941-2000, capitolul „Sfârșitul unei lumi”, de acea fotografie a unui grup de doamne și domni, elegante și … Continuă să citești ȘI CLĂDIRILE POT MURI, NU-I AȘA!?
(comedie cu stil, cântec și carnețel de bal) „LULUȚA (se apropie de Guliță): Monsieur Guliță?… mai sunt mulți ca d-ta în provinție?… Ha, ha, ha!” Să deschidem balul cu Coana Chirița, personajul lui Vasile Alecsandri. Ce eroină afânată, din seria celor care copiau modele fără să priceapă fondul adevărat al lucrurilor! Un clapon … Continuă să citești ORIENT ȘI OCCIDENT
Literatura (dar mai ales poezia) este, la urma urmelor, o formă de confesiune semnificativă, marcată prin stil. Autorii (chiar când, în proză, narează despre alte persoane/ personaje) scriu, de fapt, despre ei. Omul, în general, greu se poate desprinde de sine, raza sa de înțelegere fiind condiționată de eu, nu în sens antropocentric, ci într-unul … Continuă să citești ȘTIINȚA DE A TRĂI
Există un testament oficial, din 30 august 2023, cu doar o lună înainte ca scriitorul să închidă ochii pentru totdeauna. Reținem din el că scriitorul, deși creștin ortodox activ, manifestă un soi de erezie canonică, rugând să fie înmormântat în mijlocul naturii, lângă „Lumânarea Recunoștinței”, bizarul monument păgân construit de el, la umbra copacilor și … Continuă să citești TESTAMENTUL LITERAR AL LUI ION DRUȚĂ
Motto: „Eșecul poate fi o asemenea unealtă…” „Eșecul este o experiență care ne deschide ochii precum puține alte lucruri o fac”. De la această premisă pleacă eseul lui Costică Brădățan, provocator, în măsura în care sfidează o întreagă mitologie modernă și postmodernă a succesului ca valoare supremă, mitologie care vede viața ca o … Continuă să citești DESCHIDE OCHII!
În versurile sale Dumitru Augustin Doman efectuează plimbări degajate de la tematica vieții la cea a morții și viceversa. Fără anxietăți ori angoase, mai curând cu o bonomie nelipsită de tentații ludice, cu secvențele unui umor crispat, reflectând o certitudine de sine cu posibilă sorginte rurală. Cu toate că Bacovia e menționat în câteva rânduri, … Continuă să citești UN DEBUT NEOBIȘNUIT
La un an de la moartea lui Niculae Gheran (1929-2023), reputatul editor al celor douăzeci şi trei de volume de Opere ale lui Liviu Rebreanu, al corespondenţei şi însemnărilor sale diaristice, autor şi al unor studii de referinţă despre viaţa şi creaţia scriitorului, dar nu în ultimul rând al excelentei tetralogii memorialistice Arta de a … Continuă să citești NICULAE GHERAN ÎN OGLINDA CORESPONDENŢEI
Una dintre cele mai potrivite numiri din politica românească postdecembristă a fost cea a profesorului și gânditorului politic american originar din România, Vladimir Tismăneanu în fruntea Comisiei prezidențiale care a analizat dictatura comunistă din România. Nu știu dacă ideea i-a aparținut fostului președinte Traian Băsescu sau unor oameni cu influență din jurul său, dar ea … Continuă să citești ERUDIȚIE ȘI SUBTILITATE ANALITICĂ
„Scriitorul cel mai subtil și mai elegant al timpului său. Și, probabil, ceva rar: un om bun.” (Mario Vargas Llosa, Casa jucăriilor) Când a apărut, în 1982, excelentul volum editat de Willis Barnstone, intitulat Borges at Eighty (Indiana University Press, ediția în limba română numindu-se Borges despre Borges, Editura Dacia, 1990), care includea o serie … Continuă să citești BORGES DESPRE BORGES. VARGAS LLOSA DESPRE BORGES
„Regele a murit! Trăiască regele!” – un paradox al eternității regelui supus și el, până la urmă, morții fizice. Dar este Regele cu adevărat Unsul lui Dumnezeu, părtaș întru eternitate cu El, dacă nu își îndeplinește misiunea politică și spirituală? Aceasta este marea întrebare adresată de Adrian Papahagi în noul volum din seria „Shakespeare interpretat … Continuă să citești SHAKESPEARE, UN ISTORIC AL PARADOXULUI
Aflat la un moment de bilanț, Nicolae Panaite ne propune o antologie extrem de selectivă a operei sale poetice care cuprinde șapte volume, începând cu Norul de marmură (1981), la care adaugă un consistent ciclu de inedite, toate adunate sub titlul de Mîna scriitoare (Editura Junimea, 2024, 378 p.). În prefața pe care o semnează … Continuă să citești BILANȚ POETIC
A trecut mai bine de un an de la apariția romanului Trei femei, cu mine, patru (Editura Cartea Românească, 2023) de Hanna Bota și, în intervalul scurs, au apărut multe comentarii admirative. Două nominalizări la premii importante din partea juriului mare al Uniunii Scriitorilor și cel al revistei România literară, plus două prestigioase premii acordate … Continuă să citești REALITATE ȘI FICȚIUNE ÎN ROMANUL „TREI FEMEI, CU MINE, PATRU”
Ne întrebam cât va mai dura până când – urmând scenariul contemporan al noilor linii progresiste ale wokismului sau ale la fel de periculoasei filozofii cancel culture – și privirea asupra operei de artă să fie afectată și să suporte, la rândul ei, tot felul de malformații abracadabrante, de mutilări, deformări și de interpretări furioase. … Continuă să citești RĂTĂCIRI FABULATORII PRINTRE ÎNGERI
Deși filmografia sa numără deocamdată doar două lungmetraje, Ladj Ly, cineast francez originar din Mali (fostă colonie a Hexagonului din Africa Occidentală), este deja un nume de rezonanță în circuitul festivalier mondial. Regizorul s-a afirmat în 2019 cu Mizerabilii (Les Misérables, dezvoltare a scurtmetrajului său cu același titlu din 2017), care a reușit trei performanțe … Continuă să citești NU E LOC PENTRU EROI ÎN LUMEA LUI LADJ LY
Grație seriozității, independenței de gândire, neafilierii doctrinare și evaluării cât mai exacte, apropiate de adevăr, atuuri inoxidabile, nu de ieri-de azi, ci „antice”, de câteva decenii, Dan Cristea și-a făurit o aură de critic integru, impersonal, nepreocupat de onoruri, funcții, chit că avea ca suport științific un doctorat în SUA și o carieră fără glisări, … Continuă să citești O lecție despre cronica literară