Virtualitate însemna cândva o posibilitate care nu se împlinea. Se spunea „există posibilități care se poate și posibilități care nu se poate”, cele din urmă fiind chiar – glumeț spus – niște virtualități. Că, între timp, posibilitatea care nu se putea a început să se poată, aflăm cu toții, acum, în fiecare zi. Ba un … Continuă să citești VECIA CU TAXĂ
Cărțile mele nu exprimă o viziune, ci un sentiment existențial. Cei care citesc aforismele lui Cioran, resimt în ele cel mai adesea o negativitate dizolvantă: „O vizită într-un spital și, după cinci minute, devii budist dacă nu erai, sau redevii, dacă încetaseși să fii.” De aceea, el a putut fi numit un „Buddha al Carpaților”. … Continuă să citești INSUPORTABILA NIMICNICIE A EXISTENȚEI
Cum se naşte arta? Ca un remediu la cunoaştere, este de părere Nietzsche; viaţa nu este posibilă decât graţie „iluziei artei”. Vrem să creăm impresia că există o altă lume, o lume a teatrului, a imaginaţiei, a fanteziei, în care realitatea gândește exprimări prin interpretare supusă și călăuzită transfigurării … „Sublim şi absurd – iată … Continuă să citești LUMINILE ILUZIEI
Dezvoltarea tehnologiilor comunicării a deschis posibilitatea expunerii fără limite, neîntrerupte a mesajelor oricărui posesor de cont într-o rețea virtuală, dar a contribuit totodată la transformarea mediilor în arene și baricade. Mijloacele de comunicare au devenit redute, mesajele funcționează ca arme. S-a depășit demult, cel puțin la noi, cultura polemicii argumentative și am intrat într-o eră … Continuă să citești SPAȚIUL PUBLIC DEVENIT BARICADĂ
Ce fel de critic a fost Nicolae Manolescu? (XVI) Cât de (stră)veche? Revenind la Istoria critică a literaturii române: Subtitlul, 5 secole…, e cam prea generos, indicând ditamai jumătatea de mileniu în locul mult mai modestei vârste reale a artei scrisului autohton. Medieviștii și istoricii literari au plusat sistematic, întreținând câteva confuzii care au permis … Continuă să citești SECOLE ȘI CRITERII
Publicat în urmă cu cincizeci de ani (în 1976), romanul lui Constantin Țoiu, Galeria cu viță sălbatică, are parte acum de o nouă ediție, a șaptea, tipărită la Editura Cartea Românească cu un studiu introductiv cât o carte și adaos de prețioase note și referințe critice, alcătuită de Marius Miheț. Este, cum se vede, un … Continuă să citești O REÎNTOARCERE LA „GALERIA CU VIȚĂ SĂLBATICĂ”
ești fericită, liuba? chiar și-o trapă dacă te-ajută să ieși prin tavan rămâne martoră a curajului de-a evada din închisorile inocenței spune liuba pe zoom monitorul se cuplează la fața ei gravă proiectând o imagine a distanței mascate liuba/ liuba unde s-a dus vremea când așteptam în ploaie să ne vină rândul la covrigii cu … Continuă să citești poeme de GELA ENEA
Casa mea Nu pot primi scrisoare, colet livrat prin Fun Curier, înștiințare de plată de la ANAF. Casa mea nu are stradă, număr, Casa mea e fără adresă. Centrul meu este casa mea. Pot locui (și uneori chiar o fac) la Ierusalim, în locul morții și al învierii. Pot locui în Staré Mesto, într-o frază … Continuă să citești poeme de CIPRIAN VOICILĂ
Un poem emblematic, inclus ca inedit în antologia de autor Dus simplu („Solo andata”) urmat de Oaspetele impenitent („L’Ospite incallito”), care ne duce dincolo de opoziția elementelor apă-aer/pământ-cer (vezi Poezie și transcendență la Erri de Luca, în VR, 2/2026) din perspectiva poetului mistic și rebel Erri de Luca, este Marea Noastră/Mare Nostro. Poemul începe cu … Continuă să citești ERRI DE LUCA, UN REBEL PERPETUU
Am ajuns la bazinul de înot acoperit nu pentru că aş fi mare fan al acestui sport. Sigur, când eram copil mergeam la ştrand, împreună cu colegi şi prieteni de vârsta mea. O făceam însă pentru că pe atunci asta era principala distracţie şi un mod plăcut (şi sănătos, aş adăuga acum) de a ne … Continuă să citești SIRENA DIN BAZINUL DE ÎNOT
vezi prima parte Există o competiție tăcută între noi, abia perceptibilă, în care fiecare își apără povestea ca pe un teritoriu. Nu o spunem direct, nu o declarăm ca pe o victorie, însă o trăim în fiecare alegere, în fiecare justificare, în fiecare fel în care ne explicăm viața. Povestea mea este mai bună ca … Continuă să citești POVESTEA MEA E MAI BUNĂ DECÂT A TA
(partea a doua)
Cu câțiva ani în urmă, am făcut cunoștință cu un copil a cărui mamă era convinsă că e bolnav. O mamă care îl trata ca pe un obiect asupra căruia are putere absolută. Doar că reprezentarea copilului visat era atât de departe de realitatea întruchipată de copilul real, încât, în doar câțiva ani, ajunsese la … Continuă să citești OMUL DIGITAL, NOUL „OM NOU”
(stil de viață în noii ani nebuni) Trăim înThe (new) Roaring Twenties, desigur fără sclipirile lumii lui Gatsby, dar în mod sigur cu clocotul și tunetele conflictelor care izbucnesc ca focurile pe câmpuri uscate. Însă ar fi nedrept să nu sesizăm și faptul că trăim totuși în cele mai bune timpuri, în primul rând, pentru … Continuă să citești ZÂMBIȚI, VĂ ROG!
Răspunzând la solicitarea unei reviste de a comenta fenomenul stângii, azi, Vasile Ernu declara că va sfida teoriile, deoarece „eu sunt scriitor, nu teoretician.” Identitatea literară a „scriitorului” o găsim în relativ recenta Generația canibală, o continuare a volumelor Născut în URSS (premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România) și Sălbaticii copii Dingo. Laitmotivul … Continuă să citești IDIOSINCRASIILE UNUI „SCRIITOR” AL TRANZIȚIEI
În noua carte a Gabrielei Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor, poate fi regăsită o trăsătură psihologică despre care scriitoarea a vorbit în mai multe rânduri, dând unora impresia că se „răsfață”. E vorba despre o neîncredere în propriul scris, cu asimetria dintre receptarea entuziastă a primilor cititori ai manuscriselor sale și părerea despre sine a autoarei, … Continuă să citești DESTIN DE FEMEIE
În versurile oferite de Carmen Secere, întâlnim un real ruinat, ordinea trece în dezordine, aceasta provoacă stări obsesive proiectându-se într-un simulacru al delirului. Punctul de plecare îl constituie o raționalitate răsturnată, lăsând o vagă nostalgie care pune în expresivă atenție impaciența irepresibilă a imaginilor ce se succed rapid. Nimic nu pare a mai fi cu … Continuă să citești O VITALITATE CRITICĂ
Poezia lui Marian Drăghici din ultimii ani nu mai e una a căutării și invocării luminii, din volumele anterioare, ci mărturia celui trecut prin apele întunecate ale vieții, care supraviețuiește în proximitatea morții, prin trezire spirituală. Bătrânul ego în dimineața de după moarte (Limes, 2026) este o mărturisire de credință și o carte despre condiția … Continuă să citești MARIAN DRĂGHICI: O MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ
Într-un oraș îndepărtat, trăiește Niu Cuilan, o văduvă în vârstă de treizeci și cinci de ani, care-și împarte timpul între locul de muncă (e magazioneră la o fabrică de instrumente de măsură) și centrul spa unde îi place să se relaxeze și să înoate – dar care găzduiește și un bordel, frecventat, între alții, de … Continuă să citești DESPRE DRAGOSTE ȘI ALTE SECRETE
Cartea Homo Creator. Încercare de explicare a omului cu ajutorul ideii de creație, publicată de Vasile Boari la Editura Eikon în 2026, este reprezentativă pentru reflecțiile de o viață ale profesorului clujean. Cred că este potrivit ca prezentarea unei cărți despre om și condiția sa să pomenească, măcar în treacăt, despre autor, cu profilul său intelectual … Continuă să citești CONDIȚIA UMANĂ DIN PERSPECTIVA UNEI FILOSOFII A COMPLEXITĂȚII
Cu acest volum, al treilea, doamna Rodica Lăzărescu încheie publicarea selecției din corespondența lui Niculae Gheran (14 octombrie 1929 – 4 aprilie 2023), care i-a fost încredințată spre păstrare și valorificare. Volumul cuprinde două părți: partea întâi, Portret în oglindă și a doua, Autoportret în oglindă. În încheiere sunt câteva pagini intitulate „Epilog”. Partea întâi … Continuă să citești NICULAE GHERAN: PORTRET ȘI AUTOPORTRET ÎN CORESPONDENȚĂ
Pentru un debut, romanul Sus e numele meu, Ila! al Andreei Ionescu-Berechet surprinde printr-o maturitate a construcției și a frazei care nu lasă să se întrevadă ezitările începătorului. Scriitura este bine strunită, sigură pe mijloacele ei, cu o coerență care sugerează un autor deja exersat. Prezența pe coperta a patra a unor nume precum Stejărel … Continuă să citești NUMELE DE SUS ȘI RĂNILE DE DEDESUBT
În orice limbă s-ar scrie titlul nostru, el ar rămâne aceeași chinuită parafrază, dar, totodată, și o aluzie politicoasă la faimoasa povestire a lui Jorge Luis Borges, scrisă în 1941, Grădina potecilor ce se bifurcă (El jardín de senderos que se bifurcan) și republicată în 1944, sub titlul Ficțiuni (Ficciones). N-o să facem rezumatul povestirii … Continuă să citești GRĂDINA GÂNDURILOR CE NU SE PIERD
Ajuns la ediția a XXIII-a (28 aprilie – 3 mai 2026), festivalul de film „Crossing Europe” de la Linz oferă publicului său șansa de a descoperi noi regizori talentați și a explora noi direcții semnificative ale cinematografului european contemporan. În fiecare an, curatorii festivalului, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate filmului din Austria, stabilesc … Continuă să citești CINEMATOGRAFUL EUROPEAN DE AZI, VĂZUT DIN AUSTRIA
În ziua de 5 mai, a avut loc la sediul din București al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, acordarea Premiului „Romulus Rusan” pe anul 2025, pentru cartea de literatură a memoriei. Premiul „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei, instituit în 2022 de Fundația „Ana Blandiana & Romulus Rusan” și Fundația „Spandugino” celebrează … Continuă să citești Premiul „Romulus Rusan” pe 2025, atribuit doamnei Smaranda Vultur