exerciții de luciditate
OVIDIU IVANCU

Singurătatea la persoana I

Articol publicat în ediția 5 / 2017

Ficțiunile scrise la persoana întâi au, aproape fără excepție, ceva în comun: un imens sentiment de singurătate ce se desprinde plenar din interiorul textului și mă învăluie pe mine, cititor, uneori angoasant. Există, firește, specia literară a jurnalului, unde lucrurile nu se petrec întotdeauna așa. În jurnale, persoana întâi nu este atât o convenție aleasă … Continuă să citești Singurătatea la persoana I

exerciții de luciditate
OVIDIU IVANCU

A reciti o carte…

Articol publicat în ediția 3 / 2017

A reciti o carte, a revedea un film, a reasculta o melodie, a revizita un muzeu ș.a.m.d. sunt, toate, acțiuni de validare a unui produs cultural. Mai mult, ele sunt indiciul unei anume vitalități personale, o dovadă a atributului nostru de ființe vii, în continuă transformare. Dacă, în ceea ce ține de funcționarea noastră ca … Continuă să citești A reciti o carte…

exerciții de luciditate
OVIDIU IVANCU

Oamenii-insulă în căutarea timpului liber pierdut

Articol publicat în ediția 1 / 2017

Dacă am putea face vreodată efortul de a ne detaşa de societatea în care trăim până într-acolo, încât s-o putem privi din afara ei, poate că ne-am găsi în mijlocul unor paradoxuri ce ar arunca asupra lumii noastre o lumină difuză, unde lucrurile devin de neînţeles. Aşa, în interiorul ei fiind, parte noi înşine a … Continuă să citești Oamenii-insulă în căutarea timpului liber pierdut

exerciții de luciditate
OVIDIU IVANCU

Câte ceva despre Hugo, autostrăzi și mall-uri

Articol publicat în ediția 10 / 2016

În ediția definitivă, din 1832, a romanului său Notre-Dame de Paris, Victor Hugo introduce trei capitole pe care, spune el, le-ar fi regăsit după publicarea textului, în edițiile sale anterioare. Unul dintre ele vorbește despre mutația fundamentală care are loc în secolul XV, odată cu introducerea și răspândirea tiparului. Hugo pare a crede că, vreme … Continuă să citești Câte ceva despre Hugo, autostrăzi și mall-uri