Întrebarea fundamentală pentru oricine e implicat în mod real în procesul educației este aceasta: ce fel de om ar trebui să creeze sistemele noastre de educație? Cum arată omul bine alcătuit?! Teoretic, ne răspundem în fiecare zi. Mă tem, însă, că răspunsurile noastre sunt simple lozinci. Gândirea critică e fundamentală, vor spune unii. Inteligența trebuie … Continuă să citești Angoasele omului nou
Limbajul este, probabil, cel mai important ingredient în orice construcție a unei identități publice. Vorbesc despre limbaj în sensul cel mai larg al termenului, care merge dincolo de vorbirea articulată și coboară către zonele mai mult sau mai puțin subtile ale nonverbalului și paraverbalului. Suntem pentru ceilalți ceea ce spunem că suntem sau ceea ce … Continuă să citești Limitele rațiunii
S-au emis multe sentințe despre lumea în care trăim, s-au folosit multe clișee pentru a-i defini ritmurile și trăirile. „Secolul vitezei”, „era tehnologiei”, „postmodernitate”, „postcultură”, „epoca inteligenței artificiale” ș.a.m.d. Nu știm cum va rămâne în istoria culturală a umanității secolul pe care îl traversăm deja de câțiva ani buni. Nu știm nici măcar dacă, în … Continuă să citești Minunata lume nouă
De la o vreme, în medii dintre cele mai diverse, se răspândește o îngrijorare stridentă legată de corectitudinea cu care se vorbește limba română. Ea, îngrijorarea, ar fi rezonabilă dacă am putea-o prezuma inocentă și dacă s-ar extinde și dincolo de micile observații legate de formă. Voluptatea cu care ne corectăm unii pe alții, atunci … Continuă să citești BOCIND LA CĂPĂTÂIUL LIMBII ROMÂNE
Când, pe la 13-14 ani, de fiecare dată când plecam undeva cu trenul și era încă noapte afară, priveam la geamurile blocurilor din depărtare și-mi imaginam cam ce se putea petrece dincolo de acele geamuri, trebuie să fi crezut despre mine însumi că sunt original. Am aflat, mai apoi, că li se întâmplă multora, copii … Continuă să citești Vă rugăm, poftiți în vagoane!
Trebuie să admit că pare stranie asocierea între fundamentalism și literatură. În vreme ce fundamentalismul, de orice fel ar fi el, se caracterizează prin închidere și obtuzitate, prin refuzul alternativei și sacralizarea dogmei, literatura, dimpotrivă, pornește de la premisele deschiderii, de la ideea că lumea ideilor și a poveștilor e o realitate fluidă ce se … Continuă să citești Fundamentalismul textual
„Dacă li se cere intelectualilor să producă mult, o vor face, firește, dar lumea ideilor nu va avea nimic de câștigat de aici.” Viețile noastre, de câteva decenii bune, se birocratizează și se standardizează constant. Existențele și biografiile pare că ne sunt reduse, din ce în ce mai mult, în așa fel, încât să poată … Continuă să citești Birocratizarea vieții intelectuale
E foarte posibil ca literatura să fi dobândit, în epoca noastră, definită de excesul de informație, o funcție nouă, o utilitate pe care n-o putea avea în trecut. Asaltată de ritmurile nebunești ale contemporaneității, conștiința umană atinge, din ce în ce mai des, punctul în care nu mai poate procesa mecanismele complicate ale realității. Consecința … Continuă să citești Zgomotul de fond
În cea mai mare parte a istoriei omenirii, analfabeții au fost net majoritari. A ști să scrii și să citești era, până nu demult, un privilegiu. Ca orice privilegiu, el a fost acordat subiectiv, în baza unor merite de ordin genealogic sau financiar. A fi analfabet într-un univers în care analfabeții constituie majoritatea confortabilă nu … Continuă să citești Analfabetul funcțional
Ceea ce cred că definește orice narațiune cu impact asupra publicului (fie că vorbim de formele discursului politic, fie că discutăm despre literatură) e raportarea la sens. O poveste trebuie să aibă sens, trebuie să răspundă nevoii de coerență a lumii căreia i se adresează. Sigur, ne încurcă adesea în evaluare prejudecata că sensul ar … Continuă să citești Realitatea – mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix, numit ficțiune