Mie mi se părea că trăiesc într-un oraş pustiu, mort, cu doamne şi domni în vîrstă care, dimineaţa, stăteau la coadă la ghişeul băncii şi, cînd le venea rîndul, întrebau dacă au sosit şi pentru ei ceva bani din Spania, Italia, Germania, Franţa, de la copiii plecaţi la muncă. De cînd mă ştiu aşa e … Continuă să citești TĂRÎMUL RÎMELOR
Drumul este o bănuială fără repere, pierdută în imensitatea zăpezii timpurii, până aproape de Tecuci, când albul începe să alterneze cu griul asfaltului. Și gerul se înmoaie, urcă ușor spre zero grade, iar la Bârlad, unde nimic nu amintea de vifornița prin care trecusem, bordul mașinii arată un grad peste zero. Trec din iarnă într-o … Continuă să citești Cinci vagoane de cuie și recepționera Zoica
Hotelul micuţ, cochet, fusese odinioară doar o simplă vilă pentru conducătorii din regimul celălalt. Când s-a dus prima dată acolo, partea dinspre vest nu exista. Apoi, se construise la sfârşitul ultimului deceniu al secolului trecut încă un corp, prelungit din aceeaşi intrare, iar capacitatea de a găzdui se mărise simțitor, putând fi cazate acum aproape … Continuă să citești Trenul
Ziua de luni, ziua întâi a săptămânii, considerată de bun augur, e rezervată cu deosebire treburilor importante, iar dacă acestea sunt şi de durată, se încep acum. Pentru Alexandru Daneş, a se aşeza la masa de scris să înceapă o carte nouă, după o întrerupere atât de mare, constituia un eveniment, marcat ca o dată … Continuă să citești LICĂR
Îl aleseseră pe el pentru că era mai vesel decât ceilalți, nu-l acuzau pentru asta, nici nu-l decorau, era de-ajuns că se fixase undeva, acolo în superiorii săi. De la un timp, de când conducerea navei, conducerea portului, ba chiar și conducătorii țării, bătrânii conducători cu mersul lor legănat care mai păstra ceva din urmele … Continuă să citești Solul
După ce ne-au debarcat de pe vapor, ne-au urcat într-un trenuleț, un fel de căruță cu scaune, care se mișca pe o linie ferată. Eu m-am urcat în prima tură în unul din cele trei vagonele, apoi trenul s-a întors și a adus celelalte fete. Ne uitam în jur, ce așezare era aceea, lăsam în … Continuă să citești RÂUL MORȚII
I. Era o dimineață de aprilie, mai exact, ultima zi a lunii, pentru că a doua zi era 1 Mai, sărbătorit cu pompă, căci era primul 1 Mai după Naționalizare. Abia ajunsesem la birou și am fost trimis la un deces, undeva, în marginea orașului. Într-o mahala care nici măcar nu era în sectorul meu. … Continuă să citești ANCHETA
S-a trezit brusc. Fără vise. Un sentiment nefiresc, o presimţire reprobabilă în ochii înmuiaţi de întunericul cel învelise. Ce dracu-i cu bezna asta! mormăi, amintindu-şi luminile oraşului, oceanul acela de clipociri a cărui maree acum nu îi dizolva, ca de obicei, jaluzelele. Pipăind locul unde se găsea de obicei întrerupătorul, nimic. Sării ars de pe … Continuă să citești CANDIDAT LA SINGURĂTATE
Mesajul unui domn binevoitor: Mulţumesc, domnule scit! Să ne mai încânţi cu poveştile tale cu dropii miraculoase, asudate frumos şi ameţite de căldura de lut a Dobrogei. Cadiul Ibrahim Regep, al sangeacului de Silistra fusese deja înştiinţat că dominicanul înveşmântat ca moartea, din moţ, până-n tălpi era, de mai mulţi ani, sfetnicul de taină al … Continuă să citești PEISAJ CU DROPII COAPTE
-Ziziţo, vezi să nu se ardă şi tranşa asta de cozonaci, că nu-′ş ce fac din tine! Ce Dumnezeu, acum două ore ai spart o covată întreagă de ouă! Şi erau de alea extra, de la Sofica de la moşie!… – Acuşica mă uit, coniţă, doar am tras cu ochiu’ la fripturica din ăstălalt cuptor, … Continuă să citești PANTAGRUEL ȘI DOGMA
Bijutierul se simţea singur. Atât de singur încât, deşi cerul se umpluse de nori grei vestitori de ploaie, se hotărî să îşi ia pălăria şi să o pornească în plimbare. Nu era obosit, deşi trebăluise toată ziua. Dacă nu ar fi avut ceas, privind pe geam nici nu şi-ar fi dat prea bine seama dacă … Continuă să citești BIJUTIERUL
Articolul fusese plasat strategic pe ultima pagină a unui mensual obscur, sub un titlu care reuşise raritatea de-a fenta vigilenţa ofiţerilor de la Cultură: Cum putem avea o minte agilă chiar şi cînd nu sîntem prea inteligenţi? În meniu erau enumerate mai multe tipuri de hrană „ştiinţifică“ (din numărul cărora predomina frugalitatea), de somn prelungit … Continuă să citești SALTUL
Cerșetorul intră timid în mănăstire. Câțiva frați – cum se apelau între ele cele câteva momâi negre – reînnoiau uleiul în candele, ștergeau praful imaginar de pe broderii. Slujba se terminase, cei câțiva enoriași, îngăduiți la slujba de duminică, se împrăștiaseră. Unul dintre ei, cel mai bătrân, poate, aruncase în poalele cerșetorului o bancnotă de … Continuă să citești FERESTRE DESCHISE
Celor arși și uitați Zăcea pe un pat imens, înalt, cu o saltea atât de plăcută, încât câteva minute se aruncase în sus, pofticios și curios să se afunde-n ea, pentru a fi împins apoi, lent, la o orizontală corectă, dar tihnită. Pereții îmbrăcați într-o țesătură de culoarea vișinei putrede respirau o eleganță primitoare. Pe … Continuă să citești EVADATUL DIN GHETOU
(fragment) 28. Presă mucul în scrumieră şi continuă să tragă din ţigara abia aprinsă. Soarele puternic îl deranja şi îl făcea să lăcrimeze. Se şterse la ochi cu dosul palmei şi clipi de câteva ori. – Ce faci, le sudezi? Mama stătea sprijinită de tocul uşii şi îl privea atentă. – Nu te-ai gândit să … Continuă să citești MORTUA EST
I se tot povestise că e simplu să îmbătrâneşti, dar până în seara asta nu băgase de seamă. Era ajunul Crăciunului, neobişnuit de cald, ai fi jurat că e în toiul primăverii, că lumea se pregăteşte de Paşti, nu de Crăciun. Coborâse din căsoiul de pe Berzei, colţ cu Schitu Măgureanu, o rămăşiţă a Bucureştiului … Continuă să citești JENI
Îl chema Mina. În fiecare dimineaţă, când deschidea ochii, o vedea pe maică-sa, în camaşa lungă de noapte, cu părul despletit, îngenuncheată în faţa icoanelor. – Adorm greu şi dorm adânc, fără vise, iubitul meu! Unde eşti?! răsuna, ca o litanie, în şoaptă, vocea ei. Din icoană, Sfîntul Mina o privea în tăcere. Pe măsură … Continuă să citești MINA
Locotenentul Manuel Comnati, Ninel, mă făcea părtaș la analiza lui despre motivele pentru care un român primise un glonț în cap când i-a sunat telefonul. Un derbedeu șterpelise sacoșa de plajă a unei englezoiace, fusese prins după ce o golise de portofel și un aparat de fotografiat și refuza să vorbească. ─ Nu veniți cu … Continuă să citești IPOTEZE
(fragment de roman) Oftînd, Anton se ridică din pat. Nu-i plăcea această vizita neanunțată. Nu-l întîlnise pe Sandu de cîțiva ani, dar nici nu-i ducea dorul. Acum, din păcate, nu putea să-l mai evite. Sandu contase pe elementul surprindere. Procedase în maniera lui. Nu dăduse un telefon dinainte, cum se obișnuiește între oameni civilizați. Iar … Continuă să citești UN TELEFON DIN FUNDUL IADULUI
Imediat după terminarea studiilor, domnişoara Batistelle fu angajată la agenţia imobiliară a unchiului său, în micul oraş S. Dar asta se întâmplase de mult. Tânăra absolventă, năltuţă, sveltă, sportivă, era acum o doamnă onorabilă mamă a doi copii, cunoscută nu doar în Montolive şi în oraşul S., ci în toate satele din jur pe o … Continuă să citești ŞI, TOTUŞI…
L’Autre est ce qui me permet de ne pas me répéter à l’infini. (Jean BAUDRILLARD, La Transparence du Mal) Oricât de incredibil ar părea, acesta nu-i un roman despre Chera Ghelase. Din câte ştiu, acesta a murit acum doi-trei ani. Chiar patru, dacă stau să mă gândesc bine. Nu e un roman nici despre mine, … Continuă să citești CHERA GHELASE
1. La periferia oraşului timpul este mai lent, oamenii mai tăcuţi şi orice nouă zi te tulbură ca un fir de iarbă răsărit în pragul uşii. Călătorul care îşi încredinţează paşii dimineţilor poate descoperi din pură întîmplare strada cea lungă cu depozite şi hangare părăsite, cu case goale, ziduri nedorite de nimeni, cu arbori strâmbi … Continuă să citești PE STRADA PLOII
La Bucureşti, cerul e câteodată mai albastru şi mai gol, decât o sacoşă lâncedă şi umflată de vânt, iar soarele se face stâlp de foc, la amiază, când omul iluminat de pretutindeni deodată, se prăbuşeşte în propria-i umbră, ca un sinucigaş de pe buza întunecată-a abisului. Pe urmă, vine nourul de praf otoman, al Vlăsiei, … Continuă să citești MAMONA ŞI FIUL
Prietenul meu, Mauriciu Botgros, a fost iniţial director de protocol la primărie. Nici că se putea găsi persoană mai indicată pentru această funcţie. Umblă întotdeauna îmbrăcat sobru, în ţinută de culoare închisă, pălărie, mănuşi, ghetre, cămaşă neapărat albă, cravată invariabil uni. În era blugilor, a ginşilor, a fustelor mini pare căzut de pe o altă … Continuă să citești CEREMONII ÎN ALB-NEGRU ȘI SEMITONURI