proză
Constantin RUPA

ADIO, LENIN!

Articol publicat în ediția 7/2021

A fost odată ca niciodată, pe vremea când se potcoveau poeții proletcultiști cu 99 ocà de fier și săreau, hăt!, în slava ceriului, de unde, veșnic tineri și străvezi, recitau pe de rost poemul de 3.000 de versuri, intitulat Lenin, scris de Maiakovski între un manifest futurist și două sticle de rakiu: „…cu tine în … Continuă să citești ADIO, LENIN!

proză
CONSTANTIN STOICIU

NUMELE

Articol publicat în ediția 6/2021

Când Leopold l-a cunoscut, viața lui Dinu Miclușan. se oprise în 1948. Era anul în care fusese arestat și condamnat la șase ani de închisoare. Treizeci și cinci de ani mai târziu, trăia cu aceeași intensitate dureroasă stupoarea de a fi căzut victimă pasiunii Anei Pauker pentru fotbal. Leopold nu auzise niciodată de această slăbiciune … Continuă să citești NUMELE

proză
CĂTĂLIN RĂDULESCU

STRATEGII

Articol publicat în ediția 5/2021

– Ce au, domnule, cu noi? Ei sunt burghez-capitalişti, noi, socialist-comunişti! Din principiu, nimeni din coadă nu lămuri aspectul şi parcă nu putea garanta că pe tipul ăsta nu îl mai văzuse; parcă o dată în faţa Tribunalului, era anul trecut, un august tot canicular, ca şi acum, pe acolo trebuia să treacă coloana cu … Continuă să citești STRATEGII

proză
Adrian Mureşan

Scrisori către Bazil (I)

Articol publicat în ediția 4/2021

Îi privesc fluturaşul de pensie. Un sfert din venituri îi intră la „reţineri”. N-am ce să fac, îmi răspunde, am girat pentru el. Şi cât de etic e oare să îți bagi picioarele efectiv, că nu mai poți suporta, mă-ntreb atunci, și să îl lași să se autodistrugă. Exact aşa cum pare că încearcă de … Continuă să citești Scrisori către Bazil (I)

proză
RĂZVAN NICULA

STRADA CUCULUI

Articol publicat în ediția 4/2021

La două sute de paşi de la intrarea pe strada Cucului stau deschise larg, ruginite şi uneori chiar ieşite din vreo balama, parcă ironic-primitor, sau primitor-ironic (pentru că nu este acelaşi lucru, există o diferenţă de nuanţă), porţile cimitirului orăşenesc. Oraşul, unul mic, de provincie, fusese mereu caracterizat îndeosebi prin neschimbare și, totodată, prin legătura … Continuă să citești STRADA CUCULUI

proză
IOAN FLORIN STANCIU

PORŢILE ORIENTULUI

Articol publicat în ediția 3/2021

În toamna aceea fără sfârşit, nici nu mai conta dacă era joi, vineri sau marţi, pentru că zilele treceau cuminţi şi egale, ca nişte dungi de lumini şi de umbre uşor fluturate peste pietre şi ierburi. Astfel încât mergeau zilnic, cât vedeau cu ochii, lăsându-se purtaţi de înţelepciunea sau de înverşunarea tăcută a Dascălului, călătorind … Continuă să citești PORŢILE ORIENTULUI

proză
VALENTIN IACOB

POVESTEA TIMPULUI

Articol publicat în ediția 2/2021

Vom ajunge la aşa o încurcătură, că nici Iisus Hristos în persoană, coborând pe Pământ, cu ceasul în mână, nu va putea şti ce oră e. Salvador Dali Serile mele cu nuniţii şi cu poveştile lor erau tot mai tihnite. Fără sfârşit. Și ne şi învăţaserăm unii cu alţii. Aşa am aflat povestea timpului. Timpul … Continuă să citești POVESTEA TIMPULUI

proză
MARIAN ILEA

PRAZNICUL BABEI IOANĂ A NECULUI, VRĂJITOAREA DIN DESIȘTEA

Articol publicat în ediția 1/2021

Anul şcolar una mie nouă sute nouăzeci şi unu, am predat ca profesor suplinitor limba şi literatura română la o şcoală generală din oraş. Se schimbase orînduirea. În locul comuniştilor, au venit alţi comunişti mai mărunţi. Am pornit ziarul din Mittelstadt, reluând o tradiţie din perioada imperiului austro-ungar. Cum se muncea din entuziasm, cum renunţasem … Continuă să citești PRAZNICUL BABEI IOANĂ A NECULUI, VRĂJITOAREA DIN DESIȘTEA

proză
CONSTANTIN RUPA

Amintiri din țara dinozaurilor pitici

Articol publicat în ediția 11-12/2020

Din cele ce urmează, cititorul va înțelege în sfârșit de ce mi s-a impus distanțarea socială de fantoma mea, pe care nu o mai pot vizita, nici să o contactez pe Skype nu mai am voie, darmite să îi mai duc pachete la vorbitor. Era pe vremea când vecinul din patul de sus ne era … Continuă să citești Amintiri din țara dinozaurilor pitici

proză
SAVU POPA

proze

Articol publicat în ediția 11-12/2020

OMUL CARE ÎȘI ÎNGHIȚISE MOARTEA Pascu era cunoscut drept omul care îşi înghiţise moartea. Se credea despre el că nu va mai muri niciodată. Îşi pierduse şansa. Scăpase de propriul sfârşit. Teribila întâmplare avusese loc în tinereţea sa. Venise omul de la câmp, unde arase un pogon zdravăn de pământ, după nişte călduri insuportabile. Nu … Continuă să citești proze