Categorie: proză

Înalt, blond, cu ochii albaștri și cam crăcănat. Așa arăta Ilie Găină, unul dintre puținii muncitori rămași, după valuri succesive de disponibilizări, într-o întreprindere de piese auto ce funcționa la limita supraviețuirii. Provenea dintr-o familie numeroasă cu unsprezece copii, era căsătorit cu o croitoreasă și avea trei fete și un băiat. Îi plăcuse încă de … Continuă să citești Proză de DAN MARIUS COSMA: „DESPRE CĂRȚI ȘI ALTE PATIMI”

Se apucase de scris la bătrânețe. Mă rog, „maturitate târzie”, așa obișnuia să-i spună. Prima soție murise de câțiva ani. De inimă rea, spusese, neortodox, un doctor; de pitici pe creier, își zicea el. Plânsese după ea. O visase. Vorbea cu ea la masă. O poreclise răutăcios, pe când era încă în viață, Iedera. Îi … Continuă să citești Proză de EDUARD GABRIEL TĂNASE: „IEDERA”

Era o seară mohorâtă în Londra. Parcă și becurile de pe stradă, cu lumina lor galbenă, erau reci. Noroc de vitrinele magazinelor puternic luminate care îți mai ridicau moralul. În metroul Northern Line mirosea a praf încins, peste care plutea un parfum greu, dulceag, sufocant. Aerul închis din vagon vibra la huruitul perceptibil al roților … Continuă să citești Proză de MIHAI BUDESCU: „BECIUL ALB DIN SOHO”

Am ajuns la bazinul de înot acoperit nu pentru că aş fi mare fan al acestui sport. Sigur, când eram copil mergeam la ştrand, împreună cu colegi şi prieteni de vârsta mea. O făceam însă pentru că pe atunci asta era principala distracţie şi un mod plăcut (şi sănătos, aş adăuga acum) de a ne … Continuă să citești SIRENA DIN BAZINUL DE ÎNOT

Societatea poeților dispăruți Presupun că în rai sau în iad, pentru a se evita inflația poetică, poeții plecați dintre noi scriu versuri cu rândul, disciplinați, aproape sindicalizați, când în schimbul unu, când în schimbul doi, inclusiv în schimbul solemn al Zilei de Apoi. Eternitatea, dacă ar fi lăsată pe mâna lor, fără regulament, ar risca … Continuă să citești Leo Butnaru: „Fantezii”

 „Noaptea străbate cerul, învăluită într-o mantie închisă la culoare, într-un car tras de patru cai negri și însoțită de alaiul fiicelor sale, Furiile și Parcele…”  Dinu Calamar își strânge vestonul înmatriculat Banca Metropolitană în jurul pieptului. Este o seară rece iar prognoza meteo nu este nici ea prea optimistă. Anticipează o noapte cu temperatura mult … Continuă să citești FLORIN LOGREȘTEANU: „PAZNICUL DE NOAPTE”

Ți-ai pus vreodată problema cum de te-ai ivit tu pe lume? De ce eu stau de vorbă cu tine și nu cu mine însumi? Sau cu el? De ce te oripilez pe tine cu gândurile mele, făcându-te fără voia ta părtaș la ele, uneori luându-te chiar în balon? Și nu le mărunțesc în solitudinea mea … Continuă să citești HORIA AL. CĂBUȚI: Invențiuni (fragmente)

Seara se lăsa încet. Acoperișurile blocurilor înghițeau o parte din soarele aproape topit în pasta umedă a apusului. Departe, după faleză, acoperișuri neregulate își profilau umbrele grele pe pământ. Vladimir și David stau în picioare în spatele magazinului de la capătul falezei, aproape de ieșirea în strada principală. Este magazinul de bărci al tatălui Taniei. … Continuă să citești Proză de LAURA ILINCA: TANIA

Lupta între inima şi creierul lui Ramòn se dădea cam la mijlocul distanţei, în gât. Dacă cineva i-ar fi privit cu atenţie mărul lui Adam din beregată, ar fi rămas cu gura căscată: se mişca atât de repede în sus şi-n jos, de parcă ar fi fost viu. Dar în casa lui Ramòn n-aveau ce … Continuă să citești RAMÒN SINUCIGAȘUL

Soarele se revărsa din plin peste curtea din spatele clădirii. N-ai fi zis că e o zi de sfârșit de noiembrie,  atât de blând și cald era aerul. Doar copacul acela înalt, cu frunzișul auriu, aplecat până la pământ, îți spunea că e toamnă. Închiși în saloanele învechite și mohorâte ale unui fost conac boieresc, … Continuă să citești SONIA ELVIREANU, „DINCOLO DE PRAG”

Sfori nevăzute se pun brusc în mișcare și două păpuși inerte își dezmorțesc încheieturile încet de tot, cu o mișcare scârțâită ce răscolește puțin praful camerei. Mâinile se ridică și rămân o clipă suspendate în vid, apoi coboară, se răsucesc și își expun obscen coatele. Palmele, numai palmele, fără coate, sunt trase în sus, le … Continuă să citești O, NA, NA, NE

Cine n-ar fi vrut să fie prietenă cu Draga? În pauze, fetele i se grămădeau împrejur, ca albinuțele în jurul reginei-mamă. Trântorii, băieții adică, dădeau și ei târcoale, prefăcându-se dezinteresați. Câteodată reușeau, mai ales în zilele când Draga aducea la școală, spre a fi pipăite și râvnite, lucruri de-ale fetelor: păpuși care dădeau ochii peste … Continuă să citești DRAGA

Când porniseră la drum, sta să plouă în oricare clipă. Cerul e încărcat ca un uger de vacă, remarcase hâtru Pietro, poetul, la plecare – dar ele nu se răzgândiră. Fie ce-o fi. Ajunseră mai repede decât se așteptau, poate pentru că de-a lungul drumului, care nu durase nici o oră, atenția le-o absorbise pădurea. … Continuă să citești ȘI, IARĂȘI, ȘUVOAIE

Ascult Passacaglia. Amețită și cu ochii ascunși în copac – paltinul acela care nu mai este. Urmele crengilor trosnesc, deși vântul doar adie, iar frunzele mișcă pânza de păianjen; s-a întins până la streașina din care uneori bea apă Fifi, cioara domesticită în gândul meu. Soarele se sprijină de marginea terasei, puful se așază pe … Continuă să citești FUGA

GO este un joc strategic pentru doi jucători, asemănător cu șahul, însă mult mai complex, cu originea în China antică. Se juca pe o masă care avea desenat un caroiaj, iar piesele (discuri albe sau negre) se lăsau plasate, pe rând, în intersecții de către împărații chinezi și partenerii lor de joc, în așa fel … Continuă să citești PSIHEDELICA

atelier/proza   (fragment) Au dormit înfășurați în mantale, noaptea se făcea frig. Din spatele lanurilor de ovăz sălbatic și a tufișurilor se auzeau schelălăielile șacalilor. Au mers până când soarele a ajuns deasupra lor și, deși era cel mai departe de pământ, ardea mai tare ca oricând. Au avansat proiectându-și corpurile prin pulberea nisipurilor, din … Continuă să citești 3300 DE PERECHI DE PALME

(fragmente de roman)   ZĂVORUL Concluzia bunăstării pe care mi-am ales-o este venirea morții.  Stau întins, cu ochii închiși, într-o atmosferă temperată de umbra draperiilor ermetice. Am ajuns la libertatea de-a nu-mi păsa prea mult nici dacă aerul ar avea probleme să circule prin mine. Nu mai acord de mult atenție finisajelor arhitecturii interioare, ceea … Continuă să citești JURNALUL ASCUNS

Nu ne este dat să vedem în fiecare zi un barbar, așa că multă lume a tresărit când radioul a anunțat, în prime time, că la porțile orașului nostru a apărut unul. Nu au fost date prea multe amănunte, de aceea curiozitatea a luat forma neliniștii, iar neliniștea s-a transformat într-un frison colectiv. Un barbar? … Continuă să citești UN BARBAR LA PORȚILE ORAȘULUI

Bărbatul intră în oraș pe la orele prânzului. Periferia îi era familiară. Era convins că nu se înșeală… Primele repere: câteva containere cu gunoaie neridicate, de când ?… Asaltate de câini maidanezi și pisici. O mulțime. Cei de la salubritate nu mai trecuseră pe-aici,     temându-se, cu siguranță, de agresiunea maidanezilor care-și revendicau dreptul de proprietate … Continuă să citești ILUZIA PĂSĂRILOR CĂLĂTOARE

Profil grecesc. Ah, femeile astea, acum sunt peste tot, e vremea lor. Fumează, normal. Părul strâns în coc, blondă, suplă, pare să aibă cam șaizeci de ani. Blugii îi vin trăsnet. Picioarele subțiri, antrenate. E desculță. Am fi putut schimba câteva vorbe, dar am preferat să dau politicos din cap și să trec mai departe, … Continuă să citești CREATURILE OCEANULUI SUNT DESCULȚE

1 E sâmbătă seara. E încă zăpușeală. Înserarea n-a reușit să potolească aerul fierbinte ce izvorăște încă din betoanele încinse. La Vecernie, ca de obicei, sâmbăta, va participa și arhiereul. De aceea catedrala arhiepiscopală e plină ochi. O atmosferă vibrantă și mistică, deopotrivă. Diaconii au aprins cădelnițele, se cunoaște asta după mireasma fină ce împânzește … Continuă să citești OMULEȚUL CU PALTON

Aleg, adesea, un oraș mai retras, ca destinație de vacanță, și fac o rezervare de o noapte, două. Apoi, aștept perioada cu pricina, optez pentru autocar sau tren, foarte rar mașinile de ocazie, și o tai în direcția respectivă. Nu prea sunt un partener de conversație. Prefer să am la îndemână perechea de ochelari de … Continuă să citești COPILUL FOSFORESCENT

În stație coborâră două persoane și urcă una singură. Autobuzul pufăi tare și se urni din loc învăluit într-un nor de fum. ̶  Ce te grăbești așa? îi zise bărbatul femeii, care o luase înainte, cu geanta săltându-i pe coapsă. ̶  Ți-am spus doar că vreau să văd emisiunea. – Toate vă uitați la prostiile … Continuă să citești SÂMBĂTĂ SEARA

3 sept. 011. Pocola-Beiuş, 1968  Poate pornind de la sugestia satului din proximitate, schiţând o aglomerare de aşezări umane (dar şi a satelor de dincolo de Criş, ca nişte burguri în miniatură), să-mi fi venit ideea asemănării dealului Piatra Pietranilor cu un Acropolis? – desigur fără … polisul respectiv. Iar în fapt, calcarele dolomitice din care … Continuă să citești PASĂREA DIN ZID – O REMEMORARE DIN ANII ʼ60