‒ În sinagoga inimii mele, o lumină va arde mereu pentru Lionel Messi… M-am apropiat cu o nedisimulată grimasă de don Belial de Gehenna care, tolănit în jacuzzi-ul princiar, cu miros de pucioasă și rozmarin, bea singur Sânge de taur, și am îndrăznit să-l întreb: ‒ Stăpâne, ce să mă fac? Au sosit încă o … Continuă să citești Amintiri cu Messi din vremea pandemiei
„Dirijorul se exteriorizează prin gesturi. El devine om abia în fața publicului spectator”, avea s-o spună mereu maestrul Corpade, omul cel mai tăcut și retras pe care l-am văzut vreodată în acest domeniu. Aflat dincolo de cincizeci de ani, devenit celebru datorită unui stil propriu de interpretare, el a devenit marfă bună de export, adică … Continuă să citești GESTICĂ PROGRAMATICĂ
– Sărutmâna, domnișoară, iată, a venit momentul să ne cunoaștem. E un fel de-a spune „să ne cunoaștem”, pentru că întotdeauna se dovedește că nu știm mare lucru. Dumneata m-ai chemat, așa mi-a zis, în drum spre cabinet, gardianul Vasilache. Cred că este a zecea oară când trec pragul acestei încăperi, iar tu ești al … Continuă să citești INCURABILUL PACIENT
Ileana venise o singură dată în Scăeni, dinspre Bucov. După Albeşti, şoferul de ocazie o luase peste Dealul Seciu. Vă duc pe scurtătură, a spus. Era un cer de carton. Sus, pe vârful dealului, s-au dat jos din maşină să vadă locurile. Era păcat să pierzi o privelişte cu miezul de gând în ea. Ca … Continuă să citești DE LA SECIU LA HRAMUL PLOIESCILOR. ȘI O REPUBLICĂ
(…) I-a mirosit a mort. Așa c-a închis imediat ușa. Trebuia totuși să intre. Avea de vorbit neapărat cu Hans. Și știa că el era în salon. Și-a făcut curaj. A încercat să-și rețină respirația. Și a redeschis din nou panicată ușa scorojită. A intrat concentrându-și voința la maximum. În salon erau opt paturi. Bărbați. … Continuă să citești HANS-SFÂNTUL. VASILE-SFÂNTUL
– Cunosc mulţi oameni care au iubit o singură persoană pentru o perioadă mai lungă de timp, după care s-au îndrăgostit de o alta, dar fără a o da uitării pe cealaltă. Davvero, eu sunt omul ăsta, nu am auzit de altcineva sau poate că vreo colegă prin şcoala generală mi-a dezvăluit asta, dar la … Continuă să citești 12 ZILE LA COSTINEȘTI
Iosif Vissarionovici a venit pe lume prin mila unchiului său, un vârcolac ieșit la pensie, șchiop și săritor, cu obraz gros și ofticos, care ultima dată când l-am văzut arunca cu cartofi prăjiți în surorile de caritate de pe terasa azilului de boli nervoase, surori care dansau îngăduitoare pe ritm de Can’t touch this. Mustața … Continuă să citești Mustața vârcolacului
L-am cunoscut mai bine pe colegul meu Amfiloh doar când, printr-o coincidență, am plecat împreună în concediu la Sinaia, cu bilet de sindicat. Amândoi holtei, el ceva mai în vârstă, cu vreo șapte ani, contabil. Ni s-a repartizat o cameră într-o minunată vilă îmbrăcată în iederă roșie, că era toamnă. Să nu credeți că am … Continuă să citești CU AMFILOH ÎN DEȘERT
Punctul neclintit al lumii în mișcare T.S. Eliot „La Jung, femininul personifică un aspect al inconștientului numit anima, afirmă profesorul Constandache. Pentru psihologul și psihiatrul elvețian, Anima este personificarea tuturor tendințelor psihologice feminine ale sufletului bărbatului, ca de pildă sentimentele și stările vagi, intuițiile pozitive, sensibilitatea la irațional, capacitatea de a iubi, sentimentul naturii și, … Continuă să citești IUBIREA DOCTORULUI EMIL – fals eseu prozastic despre iubire –
Este 5 dimineața, travaliul a început de-aseară și pare că nu se mai termină; întâi a secerat-o durerea la 20 de minute, apoi la 10, acum o încearcă la fiecare minut, nu mai are putere nici să țipe, nici să se plimbe, așa cum o sfătuiește asistenta. Măcar de-ar fi vrut să-i facă o injecție, … Continuă să citești TRAVALIU