Nu ne este dat să vedem în fiecare zi un barbar, așa că multă lume a tresărit când radioul a anunțat, în prime time, că la porțile orașului nostru a apărut unul. Nu au fost date prea multe amănunte, de aceea curiozitatea a luat forma neliniștii, iar neliniștea s-a transformat într-un frison colectiv. Un barbar? … Continuă să citești UN BARBAR LA PORȚILE ORAȘULUI
Bărbatul intră în oraș pe la orele prânzului. Periferia îi era familiară. Era convins că nu se înșeală… Primele repere: câteva containere cu gunoaie neridicate, de când ?… Asaltate de câini maidanezi și pisici. O mulțime. Cei de la salubritate nu mai trecuseră pe-aici, temându-se, cu siguranță, de agresiunea maidanezilor care-și revendicau dreptul de proprietate … Continuă să citești ILUZIA PĂSĂRILOR CĂLĂTOARE
Profil grecesc. Ah, femeile astea, acum sunt peste tot, e vremea lor. Fumează, normal. Părul strâns în coc, blondă, suplă, pare să aibă cam șaizeci de ani. Blugii îi vin trăsnet. Picioarele subțiri, antrenate. E desculță. Am fi putut schimba câteva vorbe, dar am preferat să dau politicos din cap și să trec mai departe, … Continuă să citești CREATURILE OCEANULUI SUNT DESCULȚE
1 E sâmbătă seara. E încă zăpușeală. Înserarea n-a reușit să potolească aerul fierbinte ce izvorăște încă din betoanele încinse. La Vecernie, ca de obicei, sâmbăta, va participa și arhiereul. De aceea catedrala arhiepiscopală e plină ochi. O atmosferă vibrantă și mistică, deopotrivă. Diaconii au aprins cădelnițele, se cunoaște asta după mireasma fină ce împânzește … Continuă să citești OMULEȚUL CU PALTON
Aleg, adesea, un oraș mai retras, ca destinație de vacanță, și fac o rezervare de o noapte, două. Apoi, aștept perioada cu pricina, optez pentru autocar sau tren, foarte rar mașinile de ocazie, și o tai în direcția respectivă. Nu prea sunt un partener de conversație. Prefer să am la îndemână perechea de ochelari de … Continuă să citești COPILUL FOSFORESCENT
În stație coborâră două persoane și urcă una singură. Autobuzul pufăi tare și se urni din loc învăluit într-un nor de fum. ̶ Ce te grăbești așa? îi zise bărbatul femeii, care o luase înainte, cu geanta săltându-i pe coapsă. ̶ Ți-am spus doar că vreau să văd emisiunea. – Toate vă uitați la prostiile … Continuă să citești SÂMBĂTĂ SEARA
3 sept. 011. Pocola-Beiuş, 1968 Poate pornind de la sugestia satului din proximitate, schiţând o aglomerare de aşezări umane (dar şi a satelor de dincolo de Criş, ca nişte burguri în miniatură), să-mi fi venit ideea asemănării dealului Piatra Pietranilor cu un Acropolis? – desigur fără … polisul respectiv. Iar în fapt, calcarele dolomitice din care … Continuă să citești PASĂREA DIN ZID – O REMEMORARE DIN ANII ʼ60
„La noi era așè: sîmțè omu’ că-l bântuie duhul cel rău, sau duhurile, dacă ierau mai multe. Îl îmblătè în casă, în pat, pân’-acela-și pierdè liniștea și iera musai să fugă la popi să-l scape cu rugăciuni. Să făcè aghiasma mică, ori sfințirea cea mică, în tătă casa. Să stropè păreții cu picuri deja sfințiți … Continuă să citești NOSTALGIA
„Ah… Pitt… te rog… oprește-te! Nu… nu așa… hai… mai ușor… mai încet, te rog… încet… așa! Da! Da… mă electrocutează!Ah… Ah… ești un sălbatic… eu… n-am făcut… ah… ah… de mult… așa, nu te opri… ce faci, Pitt? Nu! Nu!” Brusc, Maria se trezi buimacă și se uita în cameră. Televizorul încă mergea, aruncând … Continuă să citești MARIA ȘI BRAD PITT
Versantul exterior Orașul încă dormea adânc la acel ceas al dimineții, când mașina, un Uber alb porni spre aeroport. Străzile erau pustii, șoferul volubil, chiar prea vorbăreț. Aveau tot timpul să ajungă. Trecură de Arcul de Triumf, lăsară în urmă Băneasa, în dreapta lor se zărea deja vechiul aeroport, când în fața lor apăru … Continuă să citești MUNTELE
– Îmi plac mult tablourile expuse, auzi Sophiana o voce bărbătească în spatele ei, vorbind în franceză, limba bunicii sale. Întoarse capul și zări un bărbat necunoscut privind picturile lui Maleas. – Claude Roquet, critic de artă. – Sophiana Gysis, curatorul expoziției. – Mă bucur să vă cunosc și să pot vorbi în limba mea. … Continuă să citești ÎNTÂLNIREA CU ROQUET
Nimeni nu ştia cum o cheamă. Toţi îi ziceau „Gheboasa”. Se născuse pe un grind numit „Pocorăşti”, după numele primului om care îl locuise, un străbunic al ei. Pe fiecare grind erau câteva case. Oamenii îşi împărţeau fâneaţa, creşteau animale, pescuiau. Pe lângă colibe aveau şi câte o grădină cu zarzavaturi. Când venise prigoana colectivizării, … Continuă să citești GHEBOASA
Unul dintre ei a descoperit focul și l-a dat și celorlalți. Mocnea pitit într-o smoală de sub o scară de bloc. E focul care i-a încălzit preț de câteva nopți, până când mâncarea de la gheene s-a cam terminat, așa că grupul a trebuit să plece în altă parte. Sunt vremurile în care nimeni nu … Continuă să citești MINCINOSUL
Curtea interioară a unui cvartal de blocuri, într-un oraș de provincie. Pubele de gunoi, răsturnate de-a valma. Hârtii care zboară sub adierea vântului acestuia furios, de primăvară. Doi câini, care răscolesc cu botul maldărele de resturi multicolore. Câțiva copii – slabi și gălbejiți – urlă, alergând după o minge minusculă. E ceasul prânzului, e ceasul … Continuă să citești LIFTUL NU URCĂ DECÂT PÂNĂ LA ETAJUL I
Veneam de la bunica Nona, era într-o joi seara, deși aprilie, ploua torențial, ca vara, dar era frig, bătea un vânt tăios. Aș fi rămas să dorm la ea, dar n-aveam chef să mă scol devreme a doua zi ca s-ajung la școală, mai ales că mama lucra de noapte. Mi-am lăsat bicicleta la Nona; … Continuă să citești ALEX, PENULTIMUL AN DE LICEU
Când vine toamna nu ai vreme nici să mori, dacă ți-ai pus cumva în gând să faci asta, cum tot așa, și în celelalte două anotimpuri de dinainte, timpul nu te lasă nici măcar să-ți tragi sufletul, abia la iarnă ce mai poți sta câteodată lungit pe pat în plină zi, să te gândești la … Continuă să citești DATORIA
Veneam ca în fiecare zi cu Leni de la școală, țin foarte bine minte că era deja a treia oară când o conduceam eu spre casă, după ce mă condusese ea de două ori până aproape de poarta casei noastre. Nu se terminase povestea din vis pe care o tot lungeam în episoade, ca să … Continuă să citești ÎN CĂUTAREA ATENEI
(fragment de roman) Din București au plecat de îndată ce s-a luminat de ziuă, amestecându-se cu valul de turiști de duminică ce năzuiau să evadeze măcar pentru o zi din canicula Capitalei. Aproape tot timpul drumului, Tom a stat pe bancheta din spate, mare, masiv, bolovănos și, cu o figură crispată, urmărind încruntat fiecare polițist … Continuă să citești POIANA ÎNGERILOR
În dezordinea celor două camere în care se mutase de când era din nou burlac, căuta și nu găsea o pilulă mare și colorată. Ar fi trebuit să-și dea seama că e depresiv și anxios de mult, luni, ani, dar nu aflase decât în urmă cu o zi. Cu impresia că diagnosticul fusese rostit cu … Continuă să citești O CĂDERE NERVOASĂ
Jan Zigu trebuia să-i spună lui Valentin Balotă un lucru foarte important. De când se cunoscuseră, aprecia la acest tip lipsit de ambiţie şi răsfăţat, un fel de frate mai mare, înalt şi suplu, cu ochii de păpuşă care spune „mama”, faptul că îşi păstrase virtutea şi demnitatea fără eforturi suplimentare, ceea ce nu era … Continuă să citești UMBRELE EROILOR
Sunt amintiri care îți vin fără să vrei, ca un vânticel de seară ce răstoarnă franjurii norilor alburii și-nvârtejește crenguțele din vârful copacilor. Semne făcute pe-un cer de tăgadă, ceva între a fi și a nu fi, un regret ascuns într-un clopot stricat sau o moară de apă cu șipote stinse și-mprăștiate ca un fum … Continuă să citești MENGHINA
Șantropel avea niște iarbă în fața casei. Vecinul meu Șantropel. Cizmar de meserie, dar făcea de toate. Se pricepea la tot ce alții uitaseră. Cum să bați un cui și să-ți agăți de el haina. Ura casele pline de cuiere inutile. Cum să meșterești un capac de WC dintr-o bucată de placaj găsită în magazie. … Continuă să citești UN GEAMANTAN CU IARBĂ
Toma se trezi buimăcit când alarma de la mobil intonă tema filmului Psycho. Inima îi galopă ca un cal nărăvaș, dar reveni la normal înainte să cadă în hăul de unde nu mai exista cale de întoarcere. Scoase o mână dintre așternuturi și opri alarma. „Hotărât lucru, va trebui să schimb melodia”, gândi el. Privirea … Continuă să citești TIGAIA ROȘIE
Aţipisem în fotoliu imediat după urările de Anul Nou pe care şeful statului le adresase naţiunii nu la miezul nopţii, cum îndeobşte se obişnuieşte, ci undeva pe la ora 22. Cu duioşie aproape îmi adusesem aminte de preşedintele anterior care, pe cai mari aflându-se încă, de pe o scenă în faţa a mii de petrecăreţi … Continuă să citești APROAPE DUPLEX