Nu ești pregătit niciodată să mori, chiar dacă sentimentul persistă uneori cu anii și simți că-ți pierzi răbdarea căutând să înțelegi de unde pot veni pericolele. Este suficient uneori să deschizi ochii și să vezi în profunzime, trecând peste amănuntele ce încarcă inutil realitatea. Să te afli într-o veghe continuă este greu. Îți amorțește corpul … Continuă să citești ACCIDENTUL
Mă uit încă o dată pe tichetul de îmbarcare. Row 14, seat A. Pătrund în avion, trec pe lângă cele două stewardese care au lăsat cu mult timp în urmă prima tinerețe – Buon giorno. Buon giorno – și intru pe culoarul de la bussiness class. Sunt doar câteva persoane așezate pe locurile rezervate „aristocrației … Continuă să citești PUI
Ies în aerul dimineții. De peste drum îl aud tușind, apoi îl văd pe vecinul meu umblând prin curte, mă vede și el, ridic brațul în semn de salut. − De la ce o fi fost bubuitura? − Dă-te-ncoa să vorbim, îmi zice. Traversez, deschid poarta și intru. Pe măsuța de sub dud are o … Continuă să citești Precum și noi iertăm greșiților noștri
Totul se schimbă, nimic nu piere. Sufletul rătăceşte şi vine de acolo aici şi de aici acolo, se aşază în orice corp… – Ovidiu, Metamorfoze (în românește de Ion Florescu și Petru Creția) Agamemnon Stoicescu se trezi binedispus. Se duse la baie și elimină un jet constant puternic, semn că operația de prostată fusese reușită. … Continuă să citești TIGAIA PE PATRU ROȚI
„Baronul Stoltz” îi spuneau desiștenii. Era singurul ungur din Desiștea. Carletta era nepoată-sa. Stoltz era notar. După moartea lui, Carletta l-a moștenit. A rămas singură în conacul de mai sus de primărie. Comuniștii l-au rechiziționat. Au făcut din el sediul cooperativei agricole de producție. Carletta nu s-a dat dusă. Au lăsat-o în pace. Au dat … Continuă să citești Carletta Stoltz din Desiștea
Paul, licean 7 aprilie 1975 Eu sunt filfizonul. Pentru proști, a te îngriji puțin pentru a arăta onorabil în societate înseamnă să fii prost. Mi se pare normal să faci duș zilnic, să te piepteni, să ai niște haine care să cadă bine pe tine. Chiar și ținuta trebuie să fie una semeață, de bărbat. … Continuă să citești Trecutul este o femeie insistentă
În casa bunicilor se afla un dulap negru, din lemn masiv, aflat undeva între cuptorul de cărămidă și un bufet verde, plin cu tot felul de vase, sticlărie și alte obiecte de cult familial. De câte ori mă duceam pe acolo, bunicul îmi spunea că dulapul are, pe puțin, o sută de ani. Lemnul său … Continuă să citești CUPTORUL DE VISE
În timp ce mă aflam într-o vizită în Reykjavík, am intrat într-un anticariat de pe o stradă lăturalnică. Petrecând cu ochii pe deasupra unor halbe metalice, înalte, cu mânere răsucite, în formă de coarne de berbec, mi-a atras atenția în mod irezistibil o carte groasă, legată în piele, care zăcea, mai mult ca decor, chiar … Continuă să citești NUFĂRUL
Gara era plină de oameni. Se strecură printre ei, agitat. Până în ultima clipă se temuse că trenurile nu vor mai circula; biletul și-l luase online, imediat după ce fusese anunțată știrea de necrezut. Mai mult ca sigur, nu avea să fie singurul care voia să fugă din oraș. Nu se gândise o clipă dacă … Continuă să citești ULTIMUL REFUGIU
Zburam cu un avion rece ca frigiderul, un Antonov sau un Tupolev. Era spre sfârșitul lui martie. Ce avion e ăsta? îl întreb pe Oleg, care moțăia în stânga mea. Avion, îmi răspunde și lasă iar capul în piept. Dincolo de interval, pe aceeași linie a scaunelor, un bărbat ținea pe picioare o cușcă din … Continuă să citești Dincolo de UralI. 1993