Gara era plină de oameni. Se strecură printre ei, agitat. Până în ultima clipă se temuse că trenurile nu vor mai circula; biletul și-l luase online, imediat după ce fusese anunțată știrea de necrezut. Mai mult ca sigur, nu avea să fie singurul care voia să fugă din oraș. Nu se gândise o clipă dacă … Continuă să citești ULTIMUL REFUGIU
Categorie: proză
Dincolo de UralI. 1993
Zburam cu un avion rece ca frigiderul, un Antonov sau un Tupolev. Era spre sfârșitul lui martie. Ce avion e ăsta? îl întreb pe Oleg, care moțăia în stânga mea. Avion, îmi răspunde și lasă iar capul în piept. Dincolo de interval, pe aceeași linie a scaunelor, un bărbat ținea pe picioare o cușcă din … Continuă să citești Dincolo de UralI. 1993
DOI OAMENI PERFECȚI
Dimineață mi-am spart capul. Mă simt ca un cocoș care-și aude propriul cântat. Lumina zilei taie ca o lamă. Îmi fac o cafea. Mult zgomot pe stradă. Mașinile de gunoi se agită în toate direcțiile, așa e într-un oraș civilizat. În alte orașe, se deplasează doar într-un singur sens. Cei doi iubiți trec prin mulțimea … Continuă să citești DOI OAMENI PERFECȚI
ATENTATUL
Téotijuan Alvàrez se găsea în miezul fierbinte al unui coșmar îngrozitor. Se făcea că iese din clădirea dărăpănată a Școlii de Arte și Meserii, în zorii zilei de marți, 3 octombrie. Se anunța o zi mohorâtă, cu o lumină epuizată, muribundă, zbătându-se disperată, neputând să iasă din capcana nopții. Acolo, într-unul dintre atelierele școlii, de … Continuă să citești ATENTATUL
GESTICĂ PROGRAMATICĂ
„Dirijorul se exteriorizează prin gesturi. El devine om abia în fața orchestrei”, avea s-o spună mereu maestrul Corpade, omul cel mai tăcut și retras pe care l-am văzut vreodată în acest domeniu. Aflat dincolo de cincizeci de ani, devenit celebru datorită unui stil propriu de interpretare, el a devenit marfă bună de export, adică este … Continuă să citești GESTICĂ PROGRAMATICĂ
DELICIILE UNCHIULUI DAUT
Golam Arslan, în încercarea de a-și încheia fermoarul de la pantalonii trapez mult prea strânși pe trup, scăpă un vânt tulbure, asemănător cu mirosul berbecuțului insuficient de prăjit, servit cu mâini și gesturi sfioase de mătușa Ghiulem, în a treia zi după Ramadan. Unchiul Daut trebăluia fluierând cu burta plină, în dorul lelii, prin chioșcul … Continuă să citești DELICIILE UNCHIULUI DAUT
Foarfeca
Mult timp am fost obsedat de casa copilăriei mele. Ea îmi revenea deschizându-și larg ușile până și în vis. Dacă se întâmpla însă să-i trec pragul, mă simțea străin. Nici un lucru pe care-l cunoșteam nu se mai afla la locul său, căci spațiul intim din interiorul casei se transforma într-un adevărat labirint, prin care … Continuă să citești Foarfeca
EŞARFA ROŞIE
Nordul Transilvaniei. Negura de pe munți, coborîtă pînă aproape de apă, e spartă de sulițe aprinse, s-a pornit carul de foc tras de patru armăsari, pe coaste începe să se prelingă ceața albă, nu, nu se prelinge, ci urcă pe munți, lăsînd în urmă roua proaspătă. Pădurea și viețuitoarele ei sunt deja în picioare. Peste … Continuă să citești EŞARFA ROŞIE
Paharul acesta
Victor se ridică înspăimântat. O văzuse deasupra prăpastiei, la o masă cu două pahare de vin şi o lumânare aprinsă. În fața ei stătea un bărbat necunoscut, care povestea ceva cu gesturi puțin exagerate, încercând parcă să impresioneze în ritm accelerat. La început nu auzi nimic, vru să citească pe buze şi reuşi să prindă … Continuă să citești Paharul acesta
LUMEA DINTRE COLINE
E un fenomen pe care-l observi fără să te forțezi privind apusul de soare. Definiție și succes: asfințitul este acea parte a zilei în care lumina se diminuează rapid, creând un gol în sorbul căruia pătrunde echipa schimbului de noapte. Sunt două faze absolut contrastante a căror percepție se datorează slavei vizuale. Celelalte senzații nu-și … Continuă să citești LUMEA DINTRE COLINE