Vom ajunge la aşa o încurcătură, că nici Iisus Hristos în persoană, coborând pe Pământ, cu ceasul în mână, nu va putea şti ce oră e. Salvador Dali Serile mele cu nuniţii şi cu poveştile lor erau tot mai tihnite. Fără sfârşit. Și ne şi învăţaserăm unii cu alţii. Aşa am aflat povestea timpului. Timpul … Continuă să citești POVESTEA TIMPULUI
Anul şcolar una mie nouă sute nouăzeci şi unu, am predat ca profesor suplinitor limba şi literatura română la o şcoală generală din oraş. Se schimbase orînduirea. În locul comuniştilor, au venit alţi comunişti mai mărunţi. Am pornit ziarul din Mittelstadt, reluând o tradiţie din perioada imperiului austro-ungar. Cum se muncea din entuziasm, cum renunţasem … Continuă să citești PRAZNICUL BABEI IOANĂ A NECULUI, VRĂJITOAREA DIN DESIȘTEA
Din cele ce urmează, cititorul va înțelege în sfârșit de ce mi s-a impus distanțarea socială de fantoma mea, pe care nu o mai pot vizita, nici să o contactez pe Skype nu mai am voie, darmite să îi mai duc pachete la vorbitor. Era pe vremea când vecinul din patul de sus ne era … Continuă să citești Amintiri din țara dinozaurilor pitici
OMUL CARE ÎȘI ÎNGHIȚISE MOARTEA Pascu era cunoscut drept omul care îşi înghiţise moartea. Se credea despre el că nu va mai muri niciodată. Îşi pierduse şansa. Scăpase de propriul sfârşit. Teribila întâmplare avusese loc în tinereţea sa. Venise omul de la câmp, unde arase un pogon zdravăn de pământ, după nişte călduri insuportabile. Nu … Continuă să citești proze
Unul dintre scriitorii latino-americani reprezentativi ai zilelor noastre, distins cu numeroase premii naționale și internaționale, Rafael Ángel Herra (născut în 1943, în Costa Rica) a publicat până acum peste douăzeci de volume (romane, povestiri, eseuri și poeme), iar numeroase dintre acestea au fost deja traduse în limbile germană, franceză și italiană. A fost profesor de … Continuă să citești Povestitorii se prezintă
Suntem multe, foarte multe, nenumărate n-aș zice, din cel puțin două motive, unul, nu cred că suntem într-un număr atât de mare, încât să nu putem fi numărate, al doilea, odată, cu mult timp în urmă, dintr-o curiozitate firească, ne-a evaluat numeric, i-a luat ceva timp, n-aș ști cât, știu doar că, după ce ne-a … Continuă să citești Locul desfătărilor
Povestea noastră începe chiar în clipa în care scriu aceste rânduri. E prima zi de mai a anului 2020, o după-amiază caldă, ce luminează ca prin brațele unui candelabru. Magnoliile își păstrează încă petalele, iar ciorchinii albi și violeți ai liliacului cheamă domnișoarele să numere petalele fără soț, ca zălog pentru noroacele viitoare. E, totuși, … Continuă să citești CRUCEA SUDULUI
…95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111. 111 boabe de grâu, mici, gălbui, care se înghesuiau în farfuria albă de porțelan. De la cine o fi primit minunea asta de cadou, Nuțu nu reușea să-și dea seama. Nimeni nu i-o înmânase direct și probabil că … Continuă să citești 111
Amfiteatrul veritabil între colinele Parcului Central fusese amenajat rudimentar, pasămite să nu impieteze frumusețea naturală a locului, astfel că publicul se răsfăța pe brazdele concentrice de iarbă cu ajutorul păturilor risipite pretutindeni, în vreme ce primele șiruri beneficiau de scaune portabile. Câțiva prichindei descălțați explorau vecinătățile. După-amiaza văratică, fără pic de vânt, contribuia la succesul … Continuă să citești O SEARĂ LA OPERĂ
‒ În sinagoga inimii mele, o lumină va arde mereu pentru Lionel Messi… M-am apropiat cu o nedisimulată grimasă de don Belial de Gehenna care, tolănit în jacuzzi-ul princiar, cu miros de pucioasă și rozmarin, bea singur Sânge de taur, și am îndrăznit să-l întreb: ‒ Stăpâne, ce să mă fac? Au sosit încă o … Continuă să citești Amintiri cu Messi din vremea pandemiei