proză
VARUJAN VOSGANIAN

CRUCEA SUDULUI

Articol publicat în ediția 9/2020

Povestea noastră începe chiar în clipa în care scriu aceste rânduri. E prima zi de mai a anului 2020, o după-amiază caldă, ce luminează ca prin brațele unui candelabru. Magnoliile își păstrează încă petalele, iar ciorchinii albi și violeți ai liliacului cheamă domnișoarele să numere petalele fără soț, ca zălog pentru noroacele viitoare. E, totuși, … Continuă să citești CRUCEA SUDULUI

proză
FLORIN GABREA

111

Articol publicat în ediția 8/2020

…95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111. 111 boabe de grâu, mici, gălbui, care se înghesuiau în farfuria albă de porțelan. De la cine o fi primit minunea asta de cadou, Nuțu nu reușea să-și dea seama. Nimeni nu i-o înmânase direct și probabil că … Continuă să citești 111

proză
MARIAN DRUMUR

O SEARĂ LA OPERĂ

Articol publicat în ediția 8/2020

Amfiteatrul veritabil între colinele Parcului Central fusese amenajat rudimentar, pasămite să nu impieteze frumusețea naturală a locului, astfel că publicul se răsfăța pe brazdele concentrice de iarbă cu ajutorul păturilor risipite pretutindeni, în vreme ce primele șiruri beneficiau de scaune portabile. Câțiva prichindei descălțați explorau vecinătățile. După-amiaza văratică, fără pic de vânt, contribuia la succesul … Continuă să citești O SEARĂ LA OPERĂ

proză
Constantin Rupa

Amintiri cu Messi din vremea pandemiei

Articol publicat în ediția 7/2020

‒ În sinagoga inimii mele, o lumină va arde mereu pentru Lionel Messi… M-am apropiat cu o nedisimulată grimasă de don Belial de Gehenna care, tolănit în jacuzzi-ul princiar, cu miros de pucioasă și rozmarin, bea singur Sânge de taur, și am îndrăznit să-l întreb: ‒ Stăpâne, ce să mă fac? Au sosit încă o … Continuă să citești Amintiri cu Messi din vremea pandemiei

proză
LUCIAN BURERIU

GESTICĂ PROGRAMATICĂ

Articol publicat în ediția 6/2020

„Dirijorul se exteriorizează prin gesturi. El devine om abia în fața publicului spectator”, avea s-o spună mereu maestrul Corpade, omul cel mai tăcut și retras pe care l-am văzut vreodată în acest domeniu. Aflat dincolo de cincizeci de ani, devenit celebru datorită unui stil propriu de interpretare, el a devenit marfă bună de export, adică … Continuă să citești GESTICĂ PROGRAMATICĂ

proză
GEORGI CRISTU

INCURABILUL PACIENT

Articol publicat în ediția 3/2020

– Sărutmâna, domnișoară, iată, a venit momentul să ne cunoaștem. E un fel de-a spune „să ne cunoaștem”, pentru că întotdeauna se dovedește că nu știm mare lucru. Dumneata m-ai chemat, așa mi-a zis, în drum spre cabinet, gardianul Vasilache. Cred că este a zecea oară când trec pragul acestei încăperi, iar tu ești al … Continuă să citești INCURABILUL PACIENT

proză
VIORICA RĂDUȚĂ

DE LA SECIU LA HRAMUL PLOIESCILOR. ȘI O REPUBLICĂ

Articol publicat în ediția 2/2020

Ileana venise o singură dată în Scăeni, dinspre Bucov. După Albeşti, şoferul de ocazie o luase peste Dealul Seciu. Vă duc pe scurtătură, a spus. Era un cer de carton. Sus, pe vârful dealului, s-au dat jos din maşină să vadă locurile. Era păcat să pierzi o privelişte cu miezul de gând în ea. Ca … Continuă să citești DE LA SECIU LA HRAMUL PLOIESCILOR. ȘI O REPUBLICĂ

proză
MONICA SĂVULESCU VOUDOURI

HANS-SFÂNTUL. VASILE-SFÂNTUL

Articol publicat în ediția 1/2020

(…) I-a mirosit a mort. Așa c-a închis imediat ușa. Trebuia totuși să intre. Avea de vorbit neapărat cu Hans. Și știa că el era în salon. Și-a făcut curaj. A încercat să-și rețină respirația. Și a redeschis din nou panicată ușa scorojită. A intrat concentrându-și voința la maximum. În salon erau opt paturi. Bărbați. … Continuă să citești HANS-SFÂNTUL. VASILE-SFÂNTUL

proză
OLGA PÂSLARU

12 ZILE LA COSTINEȘTI

Articol publicat în ediția 11-12/2019

– Cunosc mulţi oameni care au iubit o singură persoană pentru o perioadă mai lungă de timp, după care s-au îndrăgostit de o alta, dar fără a o da uitării pe cealaltă. Davvero, eu sunt omul ăsta, nu am auzit de altcineva sau poate că vreo colegă prin şcoala generală mi-a dezvăluit asta, dar la … Continuă să citești 12 ZILE LA COSTINEȘTI

proză
Constantin RUPA

Mustața vârcolacului

Articol publicat în ediția 11-12/2019

Iosif Vissarionovici a venit pe lume prin mila unchiului său, un vârcolac ieșit la pensie, șchiop și săritor, cu obraz gros și ofticos, care ultima dată când l-am văzut arunca cu cartofi prăjiți în surorile de caritate de pe terasa azilului de boli nervoase, surori care dansau îngăduitoare pe ritm de Can’t touch this. Mustața … Continuă să citești Mustața vârcolacului