Antologie lirică VR
LUMINIŢA ZAHARIA

poeme

Articol publicat în ediția 5/20185/2018

pact

o poezie s-a-nceput pe sine
eu i-am blocat accesul – n-a plecat!
musai voia-n rochița cu buline
din perioada ei de bal mascat

o poezie s-a stropșit la mine
mi-a pus căluș la gură, m-a legat
pistol la tîmplă: vreau cinci foi veline!
țineam la viața mea – deci i le-am dat

prevenţia e mama nemuririi
așa că i-am spus pinul pentru cord
card vreau să zic! și-n numele iubirii
căzurăm, ipocrite, de acord

ea, să-mi ia numele și semnătura
dubii să nu existe c-ar trișa
eu, să o scot din plate foi cu gura
în piețe mari, spre-a o aplauda

primarul, polițistul, cămătarul
groparul, cyrano de bergerac
criticul de serviciu, moașa, zarul
bogații și, de kiki, un sărac

un martor mai lipsea, cu o ștampilă
și l-am chemat pe păsărilățilungilă!

impozit pe like

am auzit că ni se pregătește
impozitul pe like, accelerat
în funcție nu doar de cantitate –
l-a dat un țînc, o fată, un băiat?…
contează, cică, și sinceritatea
viteza, nu mai spun, este în top
impozitul pe like o să se-adune
în contul unui mare filantrop
acesta, sfătuit de marii sfetnici
ai socializării fără frîu
îl va repartiza după nevoie:
pentru noi like-uri, pentru poale-n brîu
pentru mumificarea celor care
au luat premiu-ntîi, cu coroniță,
pentru statuia Like-ului, măreață,
pentru implementări la grădiniță…
noi manuale vor ieși pe piață,
metode de predare, cum ar fi:
like-ul la like, sau abordarea-n vitro
subliminal accept, lecții tîrzii…
cu analiza swot nu prea stai bine?
pac! o injecție cu likulină
frustrări trăiești că n-ai primit destule?
în biotopul tău fie lumină!
omisă nu va fi nicio fațetă
a științei like-ului, în plin avînt
ne va deschide uși de taină cerul –
și cîtă fericire pe pămînt!

ce te ascunzi, Gigel, sub pălărie?!
văd că nu mi-ai dat like la poezie!

la Socola se bea cola

refren monovers:
la Socola se bea cola, măi măi
sunt o grumpy cat cu față umană
mă strîmb la roz bonbon și la tocană
am un panseu, ba nu!, două pansele
din grădina vastă-a lu’ vanghele
discern tot mai greoi griul de bej
fug de castele, -mi place în manej
și, mai presus, iubesc trei frați pătrați
pe la icoana (care sunt!) dedați
un pat procustian m-așteaptă-acasă
enciclopedică și firoscoasă
mă dau, nu m-aș mai da, pe-un ar pe Lună
cratima o urăsc, dar mi-e stăpînă
chiar onomatopeea mi-e complice
și concubin contrastul, cum s-ar zice
leapșa jucăm imberbi prin alfabet
e rîndul meu, că sunt o grumpy cat

o giruetă iubea un șevalet

mă diluez, iubite, de-atîta poezie,
fac riduri de expresie comună
și nici măcar nu ești tu, știu acum,
omul misterios de pe lună
ești un iubit ca orice iubit
limitat de piele și haine
și singurele tale taine
sunt fluturașul de salariu
și parola de socializare…

ai auzit poveste mai tare?!
o giruetă iubea un șevalet
asta iubire dincolo de timp!
fără atingere fără punct culminant sau speranță…
ucigă-l toaca iubea o cotoroanță
altă poveste de lăsat la urmași!
numai noi ne iubim ca doi lași
măsurînd la miligram acest schimb
eu n-am rezerve tu n-ai nimb
și, vorba aia,
timpul nu mai are răbdare…

a fost odată o iubire mare…
ni s-a pierdut, scîncind, prin alfabet

au dat la știri că e adevărat:
o giruetă iubea un șevalet!