Uniunea Scriitorilor din România anunță cu adâncă durere trecerea în eternitate a profesorului și distinsului critic și istoric literar Virgil Nemoianu. Cunoscutul comparatist s-a născut în anul 1940 la București, a absolvit Liceul „Titu Maiorescu” (actualmente Liceul „I. L. Caragiale”) și Facultatea de Limbi Străine (secția germană-engleză). După terminarea facultății (în 1961), a lucrat timp de un an ca redactor de limbi străine la Editura Academiei, iar apoi, tot un an, ca redactor la secția externă a revistei „Contemporanul”. Din 1964 până în 1975, când s-a stabilit în SUA, a fost asistent și apoi lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București. Între 1969-1971 a făcut studii doctorale la University of California din San Diego, unde a devenit doctor cu teza „The Growth and Uses of the Idyllic Model in Literature (England, France, Germany)”. A deținut catedra specială „William J. Bayron Distinguished Professorship” la Universitatea Catolică din capitala Statelor Unite. A mai predat la universități din: Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati și Berkeley (California), a ținut conferințe și a prezentat comunicări la circa 50 de universități din Europa și din America de Nord. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în: România, Elveția, Anglia, Olanda, Canada, Germania, Ungaria, Statele Unite și în alte țări.
Domeniile sale de specialitate au fost romantismul european, teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor XIX și XX. Este autorul romanului Simptome (1968) și a cărții autobiografice Arhipelag interior (1994). A fost Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj.
Între 1979 și 1994 a fost director al programului de literatură comparată la Catholic University of America, iar între anii 1989 și 1991, prorector-asociat al aceleiași universități.
Dintre cărțile sale de comparatistică cităm: Îmblânzirea Romantismului/ The Taming of Romanticism (Harvard, 1985), A Theory of the Secondary. Literature, Progress and Reaction/ O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacțiune (1989) la prestigioasa editură americană „The Johns Hopkins University Press”. A editat, împreună cu Robert Royal, o colecție de eseuri: Canons la John Benjamins (Amsterdam and Philadelphia). Dintre volumele publicate în România: Structuralismul în 1967, Simptome, în 1968, Calmul valorilor în 1971, Utilul și plăcutul în 1973, iar după căderea comunismului: Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice în opera lui Ștefan Augustin Doinaș, în 1994, Jocurile divinității – Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu și România și liberalismele ei. Atracții și împotriviri, în 2000 și Tradiție și libertate, în 2001. Prin dispariția lui Virgil Nemoianu, literatura română, dar și lumea universitară românească și internațională suferă o ireparabilă pierdere.