cronica debuturilor
ANDREA H. HEDEȘ

CA DINTR-UN MĂR VERDE

Articol publicat în ediția 11-12/2025

„Da, domnule, un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume.” recunoașteți, desigur, aceste cuvinte ale lui Stendhal. Întâlnim însă cazuri în care poetul alege să poarte oglinda de-a lungul unui peisaj conturat din emoții, sentimente, expresivitate, trăiri incandescente… O astfel de călătorie oglindită în versuri este volumul de debut al poetului Răzvan Fugaciu. Fondul acestei poezii este copilăria, conturată din crâmpeie de amintiri. Nu sunt amintiri cu zvâc, precum cele consacrate în literatura română, ci duioase, melancolice, triste chiar, de aici și modalitatea de exprimare aleasă, poezia, mai potrivită pentru valorificarea acestor emoții, acestor jocuri de lumini și umbre pe care alege să le exprime Răzvan Fugaciu. O suită de tablouri lirice înfățișează copilăria aproape idilică, locurile comune unei întregi generații: satul, bunica, pomul cu mere de vară, cățelul din ogradă, cozonacii și sarmalele, râul din apropiere, vecinii. O altă suită înfățișează copilăria la oraș: viața la bloc, serviciul la fabrică, bicicleta, magazinul, din nou, vecinii, micile bucurii, atât în partea rurală cât și în cea urbană a vieții. Inocența, uimirea cu care copilul vede viața se împletesc însă cu severitatea destinului, cu loviturile care cad asupra oamenilor aflați sub vremi, indiferent de vârsta lor, fragedă sau înaintată. Aparența de pictură naivă a poeziilor insistând asupra frumuseții, purității vieții, naturii, „Prin fața grădinii trece valea/ unde ne scăldăm./ Mai în jos se bălăcesc gâștele./ Mai târziu jucăm fotbal cu bunica/ pe post de portar.”, maschează armătura specială, pulsândă, alcătuită din traumă, doliu, durere. Pe măsură ce înaintăm cu lectura, versurile devin irizate de lacrimi neplânse. Poezia se ancorează în cotidian nu doar prin referințe directe la probleme sociale și politice (războiul din Ucraina), ci și la fenomenul de amploare numit „epidemia de singurătate” de care suferă generațiile actuale la nivel global iar, la nivel național, și bătrânii noștri, vezi poemul Singur de Revelion.

Căutarea, sensul călătoriei reflectate în oglindă, sunt, până la urmă, iubirea, cântată în versuri în toate formele sale: storge – iubirea față de familie, philia – „iubirea prietenească”, agape – sentimentul de iubire altruistă, universală și eros – parcă cel mai greu de împlinit, într-o lume în care eul liric se simte stingher: „fericiți sunt îndrăgostiții care își găsesc liniștea la pieptul partenerului./ Dar te gândești că singurătatea nu e așa de rea/ cum se spune în tabloide.”

Cu toate că scrie despre evenimente autobiografice, poetul le exprimă într-un stil aproape jurnalistic: informarea „publicului” asupra evenimentelor din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat, evenimente la care se pot raporta cu ușurință cititorii, se face succint, fiind favorizate notația, observația, distanța, folosirea unor clișee lingvistice, limbajul accesibil: „Locuiam deasupra magazinului alimentar/ unde făceam voluntariat/ în fiecare sâmbătă./ Căram zahăr, făină, ulei/ și le puneam pe rafturi./ La amiază mâncam slănină, ceapă, brânză/ și salam de vară./ Atunci am simțit/ fericirea dintr-un căuș”. Când apelează la mijloace stilistice, acestea nu tulbură claritatea mesajului, nesuferind nici de digresiune, nici de prolixitate: „În vale spălăm covoarele cu săpun, până când se fac albe/ ca fața bunicii din sicriu.” Răzvan Fugaciu este un poet al timpului său. O caracteristică a „poeziei tinere” este exprimarea unui puternic sentiment de alienare, de singurătate și stranietate, sentimentul copleșitor al perplexității în fața a ceea ce este perceput ca abandonare a tinerei generații de către societate, de unde și diferitele grade de revoltă din lirica tânără. Aceste accente de rebeliune sunt fie fără echivoc, chiar și prin stilul post-postmodernist, fie într-un stil edulcorat, clasicizat, cu reverberații transilvane, în cazurile altor poeți tineri despre care am scris, amintind, prin ancorarea în geografia satului arhaic, mitizat, de un Ion Horea, de exemplu. În acest din urmă siaj îl vedem pe Răzvan Fugaciu cu volumul său de debut urmând să descoperim cum va evolua lirica sa din care, astăzi, poetul mușcă precum dintr-un măr verde.

Răzvan Fugaciu, Toate într-o singură inimă,  Editura Cartea Românească, 2025