atelier/poezie ei ei ce zici Bebs asta am ajuns – un străin în ochii ei în visele lor și nu știu dacă femeia asta de fum și lumină amară de țărână și vis a fost vreodată a mea sau totdeauna a pustiului privesc în oglinzi – numai ochi năpădiți de tristețe „nu vei prinde … Continuă să citești Poeme de Ion Tudor Iovian
bătrânul din apartamentul nr. 7 bătrânului cu veșminte demodate îi place supa fierbinte. doar vecina de palier îi duce pensia și corespondența. nu-i place să deschidă ușa străinilor (bătrânul crede mai degrabă în blândețea cuielor decât în sinceritatea semenilor). candela îi luminează chipul. în tăcere bătrânul își pregătește supa. se simte obosit. cu o veche … Continuă să citești poeme de MIHAELA OANCEA
doar închipuie-ți închipuie-ți doar închipuie-ți că am fi vii că am țâșni din pământ ca din mame copii de bunavestire sau poate de florii că ne-am iubi toată vara printre raze zglobii cu foșnete verzi și-apoi vag arămii iar după serbarea din urmă a sfintei marii cu cei mai dulci struguri ți-aș scrie poezii închipuie-ți … Continuă să citești poeme de ALIN DOBAI
Pragul orelor Un loc bine păstrat în memoria acestor alei când imaginile din curțile caselor părăsite se strâng în sine ca un arici atins din greșală și toate prejudecățile își așteaptă victima în pragul orelor Un endroit caché pentru începutul lunii Ianuarie când toate secretele îți sunt dezvăluite pe jumătate iar undeva aproape fluviul transfrontalier … Continuă să citești poeme de Alexandru Cazacu
o întâmplare le-a spus ce doreau să audă era ecoul dorințelor tuturor brațul de care te sprijini când vrea să te-nghită prăpastia îl priveau cu încrederea cu care slujbașul se dă pe mâna statului cu speranța cu care hoțul pășește-n pretoriul instanței cuvintele lui erau puntea de lacrimi pe care li se întâlneau privirile era … Continuă să citești poeme
Răsărit de soare la Prut. Umbra e prima ce trece granița în Patrie din aceeași Patrie. Apus de soare la Prut. Umbra e prima ce trece granița în Patrie din aceeași Patrie. ● Inima mea ca și Patria este locul unde se poate întâmpla orice și chiar se întâmplă: Jos retorica! ● …În acele vremuri … Continuă să citești PATRIE ȘI STAT
DE-ACUM NU MAI EȘTI O NEBULOASĂ De acum nu mai ești o nebuloasă, steaua ta s-a limpezit, Poezie, ești la câteva zeci de ani-lumină, dar știu că exiști, ziua și noaptea. Vezi lumea până departe, prin telescopul de rouă, în tine sau în afară, până la Sanctuarul din Fátima, unde în coroana Sfintei Fecioare găsești … Continuă să citești poeme de ADRIAN POPESCU
PAROLA PENTRU PRIETENI o insomnie sonoră cu nume uitate de străzi în fiecare dimineață o salvă de inconștiență mulțumită de sine o ejaculare precoce a creierului reunificat un zid al Berlinului încă niciodată căzut PARIS-PRAGA, DUS/ÎNTORS trebuie să-ți plătești mai întâi condiția de turist așteptând resemnat botezul stropitoarelor de stradă modelul feminin a părăsit definitiv … Continuă să citești poeme de SEBASTIAN REICHMANN
Gândul că îmbraci iarăși același loc fără margini și fără chip. Iarba înaltă de atunci ziua o lași mai întâi mâinilor apoi vântului. Ieșirea din timp sorbind din pumnii copilului (uitat) apa vie prin care înota cerul suflându-i în ochi Vei crește în tine. Apoi se va ivi amiază lungă și seară târzie. Iubită albastră … Continuă să citești DIN CARNETUL CU CÂRLIONȚI NEGRI
LUMINĂ ca să pot traversa neînsoțită cenușiul îmi iau lumină dinăuntru la fiecare traversare, mut câte ceva, de-aici dinăuntru, în grădina pustiită când se va termina, de mult voi fi adormit de partea cealaltă IMAGO MUNDI nu contează cine vede greșit – eu sau tu prin imateriala pânză secretă prin freamătul alb prin acest ceva … Continuă să citești poeme de GABRIELA CHIRAN
INSTALATORUL DE SUFLETE Numai el, instalatorul ştie cât de fisurate sunt conductele cât de ruginiți stâlpii de rezistenţă cât de înfundate cu gemete ţevile încât sângele abia mai circulă după cum obișnuia, uneori curge pe-alături inundând camerele de siguranţă numai el, instalatorul, se luptă bietul de el, singur cu robinetele înţepenite, ruginite de lacrimile reci … Continuă să citești poeme de VICTORIA MILESCU
Capcană pentru vânturi Poate doar cu amestec de ierburi magice și cu vrăji de ayahuasca se vor fi lăsat culcate la Machu Picchu docile una sub umărul alteia stâncile Anzilor; iar zidurile ciclopice din vechiul Qusqo îmblânzite au fost de incași cu mâinile lor ca ale tale și ale mele aproape goale tăiate direct din … Continuă să citești poeme
logodnicul sinuciderilor străinul zîmbea infinit căutîndu-şi aripile • zdrenţele pânzelor clipeau în depărtare • incerte erau privirile timpului – devenirea accelerată a pleoapelor • silaba ochiului – nitescentă • nesigură moartea însetată de ore • frustrările terne – sângele cenuşiu al banalului • cine ar putea să răspundă acestei măşti de nerecunoscut • logodnicul sinuciderilor cu năvoadele-i negre • şi lampa de nervi … Continuă să citești poeme
Când și-a lipit mâna mea de obraz am închis ochii și atunci am simțit cum frigul din ea se scurge în mine și-atunci am început să văd momentul când ea l-a întâlnit pentru întâia oară la ieșirea din azilul de noapte și când el i-a cerut o țigară A tras lent și adânc un fum … Continuă să citești ȘAPTE ANI DE PARADIS
Și a fost sunetul ș și a fost litera ș/ Ș. Și interjecția șșs – scrisă pe tabla școlară de o mână rafinată, de verișoară Și fu o iarnă prodigioasă, când am fost botezați prin troiene cât o casă de țară, cu fulgi poststaliniști de nea, de omăt, de zăpadă bunăoară Pe acoperișul bisericii – … Continuă să citești SUNETUL ȘI LITERA Ș
CATARINA Catarina avea mărgele de vânzare farduri din untură de porc și vopsele pe care le îndesa într-o traistă peticită cu mâna apoi umbla din casă în casă pentru câțiva bănuți ori ouă pielea pe față îi era brăzdată precum urmele roților în pământul de primăvară și pe fiecare deget își îndesa câte un inel … Continuă să citești Poezie
Dacă tu ai avea…. Dacă tu ai avea trupul din sticlă aș putea să-ți văd sufletul așa cum e el, înlănțuit, aș putea să-i văd fața schimonosită, mâinile cerând îndurare, aș putea să-i fac semne, să-mi facă semne. Dacă tu ai avea trupul din sticlă aș putea să-ți văd inima, șobolan aflat în transă, … Continuă să citești poezie
I s-a spus poem științific și oarecum didactic dar azi percepem și un substrat melancolic la Lucrețiu cum se raporta el (cu suflet material!) la acea natură misterioasă imposibil totuși să o desfaci până-n ultimele elemente ce declină permanent sub unghi oblic de perisabilitate când viața-i transmite morții ștafeta iar sufletul și trupul ajung să … Continuă să citești DE NATURA RERUM
HOMER, UN PAPARAZZO Nu am crezut niciodată că am să vă spun hai să ne amintim cu mândrie că a existat cândva un ins numit ulise pe care tot ceea ce-l ținea viu era convingerea că drumul către penelopa duce spre casă o nesăbuință plătită scump chiar cu pierderea vederii de perversul homer un paparazzo … Continuă să citești poeme
palma de nagual (cititorului din viitor prezumat de Al. Cistelecan) Când primești o scatoalcă după ceafă uau!, instant apare și-aproape că te bucuri, o explozie de lumină în fața ta surprinsă visătoare. Mi-aduc aminte din copilărie palma de nagual a doamnei noastre învățătoare Nițu Maricica – ce palmă grea; o femeie cât ușa, când te … Continuă să citești poeme
Se spune că domnul Ioachim a fost pentru întâia oară împresurat de efemeride într-o zi de duminică Se făcea că tocmai pășise prin dreptul ușii întredeschise Camera tatălui cu ferestrele spre grădină și soarele și dimineața târzie în care timpul nu mai era timp ci un șir de secvențe încetinite întrepătrunse și obscurizate Ace mărunte … Continuă să citești UN INCIDENT ÎN FAMILIE/ SURSE
BLIND CU EINSTEIN lângă noi se curbează lumina ar trebui să purtăm ochelarii fumurii doar noaptea la intrarea în labirint unde soarele devine mucegai fosforescent pe culoarele înguste trupurile celor ce pândesc au umbră de lup dar focurile vii îi împuşcă în umăr cu o rămânere în urmă eu sunt relativ tânăr tu eşti relativ … Continuă să citești poeme
LADY G A MURIT AICI nu cum mor unii prin spitale nici pe stradă în urma vreunui accident lui lady G norocul i-a scos în cale șoferi prudenți deși mai coborau geamul portierei s-o dea-n origini pentru că nu traversa cum se traversează liniile albe pe fundal negru semănau cu o zeghe diminuau forța destinului … Continuă să citești poeme
EA VINE CA UN CÂNTEC O creangă măcinată de vânt O închisoare cu turnuri viața mea de pe țărm Pretutindeni pe drum marginea-i caut Drumul începe cu mine Praful își deschide lumina ca un felinar Ea vine – un cântec lunecându-mi pe urme Mă umple cu un râu vis rătăcitor în deșert IEȘIREA DIN SOMN … Continuă să citești poeme