ești fericită, liuba? chiar și-o trapă dacă te-ajută să ieși prin tavan rămâne martoră a curajului de-a evada din închisorile inocenței spune liuba pe zoom monitorul se cuplează la fața ei gravă proiectând o imagine a distanței mascate liuba/ liuba unde s-a dus vremea când așteptam în ploaie să ne vină rândul la covrigii cu … Continuă să citești poeme de GELA ENEA
Casa mea Nu pot primi scrisoare, colet livrat prin Fun Curier, înștiințare de plată de la ANAF. Casa mea nu are stradă, număr, Casa mea e fără adresă. Centrul meu este casa mea. Pot locui (și uneori chiar o fac) la Ierusalim, în locul morții și al învierii. Pot locui în Staré Mesto, într-o frază … Continuă să citești poeme de CIPRIAN VOICILĂ
Noapte de februarie Când frica se rotunjește întâmplător, când, în ciuda vastelor culori ale frigului, eu încă respir, nu se poate altfel să fiu decât fericită. În colțul meu de lume, trebuie să fi sosit primăvara, să se fi întors lumină după lumină, plâns după plâns. Ca o lustră stă luna deasupra mea, ca o … Continuă să citești Poeme de FLAVIA ADAM
Cap de pod Până aici te-ai târât, ai mers pe coate, ai înfruntat arșița și ninsoarea, ai mestecat scorpioni și aspide. Și a fost seară, și a fost dimineață însă n-ai pregetat, te-ai târât înainte, rănit pe degete, pe genunchi și pe suflet Până aici, pe acest cap de pod, de unde întrevezi, însângerată, priveliștea … Continuă să citești Poeme de MIHAI BANCIU
Mama, tăcerea din oasele mele Mama este rana care nu se va închide niciodată, un lapte amar care îmi hrănește poezia. Ea nu mai e, dar metalul ei e în mine, mai greu ca oricând. Te-ai retras în albul pereților mei și m-ai lăsat să descifrez singură geometria durerii din buncărul de mătase. Nu mai … Continuă să citești Poeme de FLORINA ZAHARIA
Bantu Privirea unui vânător bantu pândindu-și prada trece ecuatorul Și mă lovește în ceafă. Clipesc încet împotriva soarelui, ceea ce vreau să spun este foarte puţin. Visele mele sunt despre apă curată și despre carnea războinicului adulmecată de lei, strigătul lui victorios e la doar o oră distanţă de studiile despre poezia africană Mi-am petrecut … Continuă să citești Poeme de FLAVIA TEOC
Liturghia absenței E târziu, tot mai frig, în mine înflorește o peliculă de ger, o mucegăire blândă a gândului. Îmi tremură venele sub piele, ca niște râme scoase la lumină, cu bățul, de către un copil. Curge sânge prin ele sau o apă acidă care îmi spală organele de memorie? În parcuri, copacii par gata … Continuă să citești Poeme de MARCEL VIȘA
Rugă poeților ascunși după nori celor care au plătit bir pe cuvânt și celor care acum cu mâna mea, scriu când semnez o carte, plâng pentru poeții care cred odată cu mine în libertatea de a se naște cu moartea în brațe și au forța să dea cu ea de pământ cred în libertatea de … Continuă să citești Poeme de GABRIELA ANA BĂLAN
piatra vai, mă trezesc rugându-mă în rime Ție: nu știu ce-mi vine și cer iertare, pesemne-i de la îndoiala cât oare din lume îmi vorbește poezia, cât din Tine… de cade-afară-o piatră (în mine un secol de nisip) sunt iarăși prea departe de Tine ca s-adorm și scriu pe gând, cu gândul de parcă-al altui … Continuă să citești Poeme de GABRIELA CHIRAN
partners in crime superbi și absurzi ne sorbeam viața picătură cu picătură unul altuia de pe gură ce mai! eram partners in crime încă de când furam de prin restaurante pahare păstram astfel un înveliș numai al nostru înfășurați în siliciul subțire mai fragil ca dragostea mai transparent ca dezastrul mai inconștient decât tinerețea eram … Continuă să citești Poeme de LUMINIȚA GIURGIU
înainte să pleci nimic nu poate fi întreg fără o pierdere. lipsa exersează în mine. mi-e greu să admit o amintire ce încape într-o propoziție — așa că tăcerile noastre se lărgesc imperceptibil ca o rană ce nu sângerează. frica se mută în gesturi mici: verific dacă respiri dacă ibricul mai e pe foc înainte … Continuă să citești Poeme de MIHAELA OANCEA
DULCEA SPAIMĂ A LUCRURILOR în camera din splaiul unirii unde a tăcut canarul am pus o linguriță de miere pe clanță ca să învețe ușa cum e să treacă în neființă mama zicea că trebuie să închid ochii când moare un lucru altfel se întoarce și mă trage de păr noaptea dar cine s-o asculte? … Continuă să citești Poeme de NONI-EMIL IORDACHE
DIMINEAȚĂ CU TASTE LIPSĂ Am visat că îngerul meu păzitor era chelner într-o bodegă de lângă Piața centrală din Cluj, semăna cu Ioan-Pavel Azap îmbrăcat în cămașă albă, dar pătată cu borș și păcate mici – alea care nu ajung în spovedanie, că-s prea de zi cu zi. Avea grijă să nu uite comanda nimănui, … Continuă să citești Poeme de EUGEN BARZ
SCRISORI CĂTRE ISOLDA LX trece în van încă un an fără tine ești tot mai departe în noaptea mioapă eu doar exist în țara nimănui cineva mătură norii din rigole celeste plouă cu lacrimi peste munții dorului undeva în harghita dragostea mea LXI încercănate nopțile aduc doar insomnii fierbinți stelele tot mai stingher apun în … Continuă să citești poeme de MARCEL LUCACIU
MERELE DE AUR Motto: ,,Am vrut să cânt. A ieșit o bâlbâială fără sfârșit în care, rar, strălucea perla unui cuvânt pe care-l rostiseră zeii!” GABRIEL CHIFU Am îngrijit zilnic acest copac, din primăvară, i-am curățat omizile de pe literele verzi, i-am tăiat crengile uscate ale propozițiilor, am văzut cum au dat mugurii gândurilor, cum … Continuă să citești poeme de Paul Sârbu
atunci știți când e vorba de poezie sunt mic ca atunci când eram la bunici la țară în Lăstun ei împingeau iar eu ajungeam la volan dar nu și la pedale și ce fericit eram despre autostrăzile cititului și-am citit și-am citit cuvintele au răsărit asemeni soarelui au încălzit chipuri inimile au stat cu fruntea … Continuă să citești poeme de GABRIEL NICOLAE MIHĂILĂ
Martorii de pe rafturi Cu siguranță ai cunoscut și tu O mulțime de femei frumoase Și la fel ca mine, observai cum Femeile rămâneau o vreme, nu prea mult, lângă tine, Iar frumusețea mergea mai departe. Trecea de la o femeie la alta, De la unul ca mine, la altul ca tine, Dacă aveam norocul … Continuă să citești poeme de LIVIU MIRCEA
* * * prizonieri pe o corabie în largul mării el cântă la ghitară ea dansează mişcările ei ard ochii ca sarea mateloţii râd aplaudă se închină la buricul femeii cum la Steaua Polară curge romul poate şi sângele cui îi pasă se joacă barbut zarurile sar mai sus decât peştii marea îşi împinge ecoul … Continuă să citești poeme de COSTEL STANCU
Lecţia de zi cu zi Există o femeie care intră dimineaţă de dimineaţă în cameră. E când tânără-tânără, numai nuri şi numai poftă de viaţă, când bătrânicioasă şi gârbovită, şi numai riduri pe faţă. Intră, mă priveşte, tăios, de sus până jos, ca o învăţătoare, cu ochelarii pe nas, muştruluind un cor cristalin de … Continuă să citești atelier/poezie
un hobbit știrb cine a plecat din sine și-ncepe să plângă în beznă este doar un hobbit doldora de insignifianțe rătăcind în statistica optimismului fiecare poartă o frică cenușie pentru că oamenii sunt condamnați să fie săraci atunci când se întorc în ei înșiși translatorul de lângă noi devine tot mai nervos văzând că tot … Continuă să citești poeme
puzzle games în orașul dormitor – 1 cred: unui scriitor la care ţin poate că tatăl i-a dat viaţă, atunci când s-a spânzurat; și mai cred că nici măcar un sfânt nu poate rezista dragostei celorlalţi, mulţimii netemătoare ce vine și-l înconjoară întruna fără să înţeleagă că el chiar vrea să fie singur în colţ … Continuă să citești puzzle games în orașul dormitor
atelier/poezie ei ei ce zici Bebs asta am ajuns – un străin în ochii ei în visele lor și nu știu dacă femeia asta de fum și lumină amară de țărână și vis a fost vreodată a mea sau totdeauna a pustiului privesc în oglinzi – numai ochi năpădiți de tristețe „nu vei prinde … Continuă să citești Poeme de Ion Tudor Iovian
bătrânul din apartamentul nr. 7 bătrânului cu veșminte demodate îi place supa fierbinte. doar vecina de palier îi duce pensia și corespondența. nu-i place să deschidă ușa străinilor (bătrânul crede mai degrabă în blândețea cuielor decât în sinceritatea semenilor). candela îi luminează chipul. în tăcere bătrânul își pregătește supa. se simte obosit. cu o veche … Continuă să citești poeme de MIHAELA OANCEA
doar închipuie-ți închipuie-ți doar închipuie-ți că am fi vii că am țâșni din pământ ca din mame copii de bunavestire sau poate de florii că ne-am iubi toată vara printre raze zglobii cu foșnete verzi și-apoi vag arămii iar după serbarea din urmă a sfintei marii cu cei mai dulci struguri ți-aș scrie poezii închipuie-ți … Continuă să citești poeme de ALIN DOBAI