poeme
ADRIAN POPESCU

Ochii mari

Articol publicat în ediția 2/2021

Lui Mihai Şora Ce-au văzut ochii lui Șora din geamul mansardei lui, acolo, în Oraşul luminilor? Ce văzuseră și ochii adânci ai lui Ms. Charles Péguy, și ai lui Jacques Maritain. Astrele reci, un păienjeniș. Stele, rețele, la Saint Louis, Și la Catedrala Saint Denis. Poate pe copiii jucându-se în Jardin du Luxembourg, și unde … Continuă să citești Ochii mari

poeme
PETRE IOAN CREȚU

poeme

Articol publicat în ediția 2/2021

Fluturi de sticlă între bine și rău locul meu aici casele nu au ferestre nici uși nici pereți și unde îmi voi chema curând prietenii cei mai buni ne vom vopsi sufletele cu urme de ruj și vom bea tot soarele și vinul promis omul singuratic și orbecăiala lui din oglindă o moarte înceată un … Continuă să citești poeme

poeme
CRISTIAN OVIDIU DINICĂ

poeme

Articol publicat în ediția 2/2021

Cu tata în jurul lumii Cu tata în jurul lumii tata ţinea cuvintele în lăzi de campanie în care mama aşeza cu migala gestului repetat gândurile stivuia lăzile lângă soarele său palid pe care părea că-l vopseşte cu inima lăzile pline purtau replici din şantierele aglomerate cu rime pentru munca obsedantă a deceniilor aurite subjugat … Continuă să citești poeme

poeme
MARIAN HOTCĂ

poeme

Articol publicat în ediția 2/2021

se anunță din senin temperaturi negative în emisfera sufletului îngerii coboară pe ascuns din icoană sădind dumnezeiasca împietrire în vreme sunt clipe care ar trebui să fie eternitatea când aș vrea să-mi pun cuvintele nespuse în leagăn să le vântur în vis ca pe niște aripi oarbe ce adună-n sudoarea lor întreaga rugăciune acest gri … Continuă să citești poeme

poeme
MIHAI PĂCURARU

poeme

Articol publicat în ediția 2/2021

Lasă-mi partea de cer Lasă-mi partea de cer ce se naște și crește în mine ca un alt corp dăruit odată cu apa ce m-a acoperit cu zgomotul acelui de trei ori cântat al cocoșului. Lasă-mi partea de cer ce nu se va mai multiplica, este una, întreagă, având chipul meu de rezervă când va … Continuă să citești poeme

poeme
GHEORGHE VIDICAN

Poemul iertărilor

Articol publicat în ediția 2/2021

miroase a pâine coaptă vârsta mea lacrima are circumferințele albe un cireș înflorit nesfârșite mulțimi de mâini în pânza de păianjen descălecăm în umbrele prietenilor le zgâriem umezeala cu unghiile simțim mirosul sângelui moale ca un răsărit de soare vocea ta o sală de spectacol adună iertările din lacrimile prietenilor la capătul vocii un strigăt … Continuă să citești Poemul iertărilor

poeme
Sebastian Reichmann

poeme

Articol publicat în ediția 1/2021

Carnaval de pandemie în alb și negru Statistica vorbește: este penurie de fețe negre pentru măști albe și stocuri nevândute de măști negre pe de altă parte foarte rar se pot observa măști negre pe fețe negre în timp ce fețele albe își împart cu de la sine putere măștile albe și negre în general … Continuă să citești poeme

poeme
RADU FLORESCU

FORME DE RELIEF

Articol publicat în ediția 1/2021

* * * încet încet cineva te șterge din lume. azi în timp ce traversai strada urma pașilor trecerea de pietoni trotuarul de vizavi ceasul din turla primăriei s-au șters. ajuns acasă cineva ți-a șters ușa de la intrare ferestrele peretele dinspre nord lumina zilei. e noapte. îți e frică să adormi. cineva ar putea … Continuă să citești FORME DE RELIEF

poeme
Ion Tudor Iovian

poeme

Articol publicat în ediția 11-12/2020

1. întunericul a dat în clocot e deasupra minţii tale pe braţul unui scaun de fier în care şi-a turnat tristeţea statuie s-a aşezat frântă o pasăre – poate a nefericirii poate pasărea rok a destinului – deasupra ei nu era nicio rază nicio mână nu era pregătită să-i prindă sufletul în implozie – doar … Continuă să citești poeme

poeme
Simona-Grazia Dima

poeme

Articol publicat în ediția 11-12/2020

Dependență Te visezi prins pentru totdeauna-n potirul unei flori, cu totul dependent de suflet. Cum o faci să rodească, ai și ofilit-o, cu biciul amintirii – valuri izbesc țărmul petalelor sau seacă de tot. Rege tiranic, uns în somn, iradiezi cu-atâta forță visul (fără miresme, dar magnetic), încât se schimbă ca topită până și casa … Continuă să citești poeme