LUMINĂ ca să pot traversa neînsoțită cenușiul îmi iau lumină dinăuntru la fiecare traversare, mut câte ceva, de-aici dinăuntru, în grădina pustiită când se va termina, de mult voi fi adormit de partea cealaltă IMAGO MUNDI nu contează cine vede greșit – eu sau tu prin imateriala pânză secretă prin freamătul alb prin acest ceva … Continuă să citești poeme de GABRIELA CHIRAN
INSTALATORUL DE SUFLETE Numai el, instalatorul ştie cât de fisurate sunt conductele cât de ruginiți stâlpii de rezistenţă cât de înfundate cu gemete ţevile încât sângele abia mai circulă după cum obișnuia, uneori curge pe-alături inundând camerele de siguranţă numai el, instalatorul, se luptă bietul de el, singur cu robinetele înţepenite, ruginite de lacrimile reci … Continuă să citești poeme de VICTORIA MILESCU
Capcană pentru vânturi Poate doar cu amestec de ierburi magice și cu vrăji de ayahuasca se vor fi lăsat culcate la Machu Picchu docile una sub umărul alteia stâncile Anzilor; iar zidurile ciclopice din vechiul Qusqo îmblânzite au fost de incași cu mâinile lor ca ale tale și ale mele aproape goale tăiate direct din … Continuă să citești poeme
logodnicul sinuciderilor străinul zîmbea infinit căutîndu-şi aripile • zdrenţele pânzelor clipeau în depărtare • incerte erau privirile timpului – devenirea accelerată a pleoapelor • silaba ochiului – nitescentă • nesigură moartea însetată de ore • frustrările terne – sângele cenuşiu al banalului • cine ar putea să răspundă acestei măşti de nerecunoscut • logodnicul sinuciderilor cu năvoadele-i negre • şi lampa de nervi … Continuă să citești poeme
Când și-a lipit mâna mea de obraz am închis ochii și atunci am simțit cum frigul din ea se scurge în mine și-atunci am început să văd momentul când ea l-a întâlnit pentru întâia oară la ieșirea din azilul de noapte și când el i-a cerut o țigară A tras lent și adânc un fum … Continuă să citești ȘAPTE ANI DE PARADIS
Și a fost sunetul ș și a fost litera ș/ Ș. Și interjecția șșs – scrisă pe tabla școlară de o mână rafinată, de verișoară Și fu o iarnă prodigioasă, când am fost botezați prin troiene cât o casă de țară, cu fulgi poststaliniști de nea, de omăt, de zăpadă bunăoară Pe acoperișul bisericii – … Continuă să citești SUNETUL ȘI LITERA Ș
CATARINA Catarina avea mărgele de vânzare farduri din untură de porc și vopsele pe care le îndesa într-o traistă peticită cu mâna apoi umbla din casă în casă pentru câțiva bănuți ori ouă pielea pe față îi era brăzdată precum urmele roților în pământul de primăvară și pe fiecare deget își îndesa câte un inel … Continuă să citești Poezie
Dacă tu ai avea…. Dacă tu ai avea trupul din sticlă aș putea să-ți văd sufletul așa cum e el, înlănțuit, aș putea să-i văd fața schimonosită, mâinile cerând îndurare, aș putea să-i fac semne, să-mi facă semne. Dacă tu ai avea trupul din sticlă aș putea să-ți văd inima, șobolan aflat în transă, … Continuă să citești poezie
I s-a spus poem științific și oarecum didactic dar azi percepem și un substrat melancolic la Lucrețiu cum se raporta el (cu suflet material!) la acea natură misterioasă imposibil totuși să o desfaci până-n ultimele elemente ce declină permanent sub unghi oblic de perisabilitate când viața-i transmite morții ștafeta iar sufletul și trupul ajung să … Continuă să citești DE NATURA RERUM
HOMER, UN PAPARAZZO Nu am crezut niciodată că am să vă spun hai să ne amintim cu mândrie că a existat cândva un ins numit ulise pe care tot ceea ce-l ținea viu era convingerea că drumul către penelopa duce spre casă o nesăbuință plătită scump chiar cu pierderea vederii de perversul homer un paparazzo … Continuă să citești poeme
palma de nagual (cititorului din viitor prezumat de Al. Cistelecan) Când primești o scatoalcă după ceafă uau!, instant apare și-aproape că te bucuri, o explozie de lumină în fața ta surprinsă visătoare. Mi-aduc aminte din copilărie palma de nagual a doamnei noastre învățătoare Nițu Maricica – ce palmă grea; o femeie cât ușa, când te … Continuă să citești poeme
Se spune că domnul Ioachim a fost pentru întâia oară împresurat de efemeride într-o zi de duminică Se făcea că tocmai pășise prin dreptul ușii întredeschise Camera tatălui cu ferestrele spre grădină și soarele și dimineața târzie în care timpul nu mai era timp ci un șir de secvențe încetinite întrepătrunse și obscurizate Ace mărunte … Continuă să citești UN INCIDENT ÎN FAMILIE/ SURSE
BLIND CU EINSTEIN lângă noi se curbează lumina ar trebui să purtăm ochelarii fumurii doar noaptea la intrarea în labirint unde soarele devine mucegai fosforescent pe culoarele înguste trupurile celor ce pândesc au umbră de lup dar focurile vii îi împuşcă în umăr cu o rămânere în urmă eu sunt relativ tânăr tu eşti relativ … Continuă să citești poeme
LADY G A MURIT AICI nu cum mor unii prin spitale nici pe stradă în urma vreunui accident lui lady G norocul i-a scos în cale șoferi prudenți deși mai coborau geamul portierei s-o dea-n origini pentru că nu traversa cum se traversează liniile albe pe fundal negru semănau cu o zeghe diminuau forța destinului … Continuă să citești poeme
EA VINE CA UN CÂNTEC O creangă măcinată de vânt O închisoare cu turnuri viața mea de pe țărm Pretutindeni pe drum marginea-i caut Drumul începe cu mine Praful își deschide lumina ca un felinar Ea vine – un cântec lunecându-mi pe urme Mă umple cu un râu vis rătăcitor în deșert IEȘIREA DIN SOMN … Continuă să citești poeme
POVESTEA UNUI CAMPION Te poți naște într-o altă familie care-ți poate dărui cele mai frumoase lucruri, Dar cu inima ești tot în mahalaua fără curent electric, apă potabilă sau gaz. Erai fericit că te jucai cu puștii de o seamă cu tine, chiar mai mari. Într-o zi mahalaua a luat foc de la o țigară, … Continuă să citești poeme
PUNCTE DE VEDERE câtă strigare și cât întuneric între speranță și abandon? adevărul ar trebui să emită lumină pentru un bine comun dar e atât de greu de pătruns prin resturi de viață opacă când sclipirea întrezărită induce fiorul ochilor de lup AUTOCONTROL îmi apăr inima cu o suită melodică invoc intermitențe din marșul nupțial … Continuă să citești poeme
MESAJUL Cecyl și Eaton locuiau în păsări vii cine știe de când și doar cu câteva zile înainte de sfârșitul fiecărui anotimp primeau mesajul din picături de ploaie de la Marele Învățător. CĂLĂTORIA Fiul alături de care voi călători o viață întreagă călare pe asin cu toba de gât. Dinlăuntrul tobei furnicile roșii vor tamburina … Continuă să citești poeme
un poem ,,În vechea poveste egipteană Cei doi frați, scrisă sub domnia lui Ramses al doilea, în jurul anului 1300 î. e. n., citim că unul dintre frați și-a vrăjit inima și a pus-o într-o floare de salcâm și, atunci când floarea a fost ruptă, el a căzut mort, dar a reînviat când fratele său … Continuă să citești MITUL SALCÂMULUI
SÂNGE CALD ȘI FOTONI Acum nu-i mai pot face niciun rău, dar îi făcuseră tot ce se poate face și oamenii și demonii, cu schimbul. Cu mare durere, prietene, îți scriu, L-au coborât. Era greu. E jos, zace. Din mormântul nou, săpat în stâncă, (și acesta darul unui discipol discret) s-a trezit însă spre dimineață … Continuă să citești poeme
Într-o limbă uitată Am venit cu toții pe pământ cu un bilet de intrare la un spectacol în care spectatorii și actorii par să aibă o înțelegere pe care uneori o respectă, pe care, în destul de multe momente, o neglijează mulți pământeni pierd biletul de intrare în lume și toată viața rămân pe dinafară, … Continuă să citești poeme
Ne vor cânta greierii în cimitire și asta va fi cea mai mare realizare a vieților noastre într-un acces de minimalism copiii vor arunca la gunoi mobilele hainele cărțile fotografiile tot trecutul se va scurge ca apa murdară într-un canal doar iluzia că am trăit va rămâne doar iluzia o scândură într-un sicriu putrezit Cine … Continuă să citești poeme
Oedip – Enescu Beat de muzică cum însuși spunea în levitație, fără ancoră care-i o femeie uneori prințesă uneori dar mult mai fidel e câinele de la căpătâiul său dintr-un hotel parizian părăsit. Nichita nici Nichita n-a existat. A fost doar un vis din care se trezește oricine un țipăt al nou-născutului vorbind deja direct … Continuă să citești MICROPOEME CU NUME PROPRII
Copacul Iggdrasil. O vară cu Socrate Ca să ne-mpărtășim din clima ideală, când plouă peste țarini cu știință și cu sânge, o vară de răcoare vom petrece în vârful copacului ceresc. Lasă deci grijile recoltei și spada nemiloasă a soarelui, retrage-te-n penumbră, sub frunzele învăluite în tihna altei lumi, unde Socrate, volubil, încă ne-ntreabă despre … Continuă să citești poeme