Gabrielei, in memoriam Moartea concomitent o stradă lungă scurtă cotită în zigzag ondulată în cerc pe când aveam succesiv 13 33 45 81 de ani omenești nu știam realmente nimic și deplângeam cele 12 minute de făt avortat îmi ziceam că ar fi fost mai bine așa respiri 12 minute aerul acestei planete cordonul ombilical … Continuă să citești MOARTEA SAU POEMUL SURPRIZELOR
ÎNTOARCEREA Casele de la munte au pereții din lemn, strâmbi ca o tentativă de îmbrățișare, afumați de sobe vechi. A noastră are pivnița din piatră de râu cărată cu calul de departe, zidită de tata între două beții. După moartea lui, o iarnă întreagă am ascultat sunetul dălții modelând grinda la ore târzii. Dimineața, în … Continuă să citești poeme
oare unde e scăpare o rază trece prin copacul ciudat, fără ramuri își lasă umbra peste pământul reavăn prin valea umbrelor am trecut și nici nu v-am văzut, am trecut cântând și nici frică nu mi-a fost, nici frică totul înverzise și copacul dădea și el semne aerul invada plămânii și înserarea respira stele către … Continuă să citești poeme
NOI OBOSELI Iarba aia crescută pe acoperișul casei cu turn îți arată locul unde a lăsat o urmă vizibilă moartea, îi spune copilului. Dar nu e casă, e biserică, nu? Acolo moartea s-a odihnit cine știe când. Dar cămila aceea? De unde a apărut cămila aceea cu o cocoașă și de ce nu știe să … Continuă să citești poeme
APROAPE PRIMĂVARĂ Seara ce se adună în vertebrele mamiferelor şi cafeaua băută trei sferturi și frazele unui monolog întrerupt un fel de histoire imaginaire care încearcă să înlocuiască viața odată cu senzația că altcineva răspunde la întrebări în locul nostru când fiecare colț al orașului din care vom pleca a început să ne reconstituie Ceasuri precise … Continuă să citești poeme
DESPRE TATA Artemis spune e una din serile în care tata scufundă capul în poem și își ține respirația câteva ore bune când tata lipsește o bucățică din mine se rupe dinăuntrul lui și pleacă în lume și lovește capul de cer și dă cu mâinile de-a dura norii și trage sfori ca pe niște … Continuă să citești poeme
Aflându-mă, aici, printre atâția poeți laureați, răsplătiți pe merit, desigur, cu felurite distincții, în lungul anilor, îmi pare că sunt un amărât, un sărăntoc rătăcit într-o adunare festivă alcătuită din cei mai bogați oameni ai acestor vremuri. Un prăpădit al cărui trecut, șterpelit de țărănci, a fost făcut sperietori de ciori pe câmpuri îndepărtate unde … Continuă să citești Printre poeți
Disperat până la Dumnezeu de existența mea cârtiță ce sapă-n lumină tunele de poezie pentru a-i vorbi mi-am cioplit un monument cu mușuroiul de cârtiță peste care mișună furnici și crește mai înaltă iarba – asta e tot doamne? Asta e tot (Din volumul Opera poetică, Editura Rocart, 2023)
Să nu-ți fie frică de viață bă zice Sile când se-mbată că nu înseamnă nimic ea e ca o fată îmbrăcată mireasă pe care o siluiești pentru prima și ultima dată și iar o facem lată bem vodcă și bere vodcă și bere până ne pierdem din putere atunci tocmai atunci trece Fela cu fusta … Continuă să citești Viața de mucava
Atunci în întunericul camerei priveam filmul în care plutea (în ciuda unor scene ce sărbătoreau un mic eveniment al personajelor) un fundal straniu de tristețe o premoniție a sfârșitului de film drama – pe măsura profunzimii personajelor timpul întâmplării lor într-un cadru în care astăzi nu se mai petrece nimic Costume impecabile și rochii distinse … Continuă să citești Retro
privește atent ca să poţi sta mai bine în trup privește atent trupuri de ghiocei pe un trup de pământ trupuri de raze pe un trup de floare trupuri de păsări pe un trup de copac privește atent ca să poţi sta mai bine în trup iluminare mai întâi vine clipa când metroul de noapte … Continuă să citești poeme
cadavre exquis Ideea este fiica materiei după cum spunea bătrânul translucid pe autobuz cu o specie dispărută-n buzunar (numit în general „marsupiu”, în colonel „vespasiană”, în maior „mouchoir”) și în care prospețimea se degradează prin strangulare lentă și prin căutarea zadarnică a unui vrăjitor îmbătrânit în așteptarea țâțelor eliberatoare din acea mănușă pe sânii britanici … Continuă să citești Un joc în patru
Târgul moșilor Așa e la bătrânețe, mai scade omul. Se teșește. Îi rămân mari, mari doar urechile și pleoapele, și limba tot mai galbenă și bleagă. Așa e la bătrânețe, omul se sfrijește dacă n-are pântece, se fleșcăiește dacă e purtat de grăsimi rotunde, cu colăcei de turtă dulce. La bătrânețe, nu te îngrași ca … Continuă să citești poeme
să nu în perimetrul unui romb nu-ul se învârte liber prea multe reguli într-o trădare prea puține fisuri spre adevăr să nu normalitatea are minusuri restul depinde mereu de ceilalți să nu sunt insistentă ridic detalii la cub fac umbră soarelui iubesc să nu rămân aici tu ești acolo ne desparte doar livada asta de … Continuă să citești poeme
ARCA Cei mai mulți îl credeau cel puțin dus, se apucase să înfiripeze o corabie uriașă între coline. Cioplea grinzile, le îmbina, trudea greu până la apus. Chila navei se întindea peste arie. Lumea cumpăra, vindea, se distra, se ducea la muncă în țări străine. Noe se spetea la visul lui, ce creștea, câte puțin … Continuă să citești poeme
pe terasă eu stau pe terasă dar cineva ar putea să considere că stau la marginea cerului și mă căznesc să scot apă dintr-o fântână închipuită și dacă undeva e un lunetist ce-abia așteaptă să fac o mișcare greșită și pleosc să scap găleata în iarbă în timp ce mă prăbușesc eu stau pe terasă … Continuă să citești poeme
urmând orbește Dumnezeu lucrează prin mine în câteva rânduri se mută mai la vale urmând orbește liniile din palmă și imponderabilele dragostei Doamne ucenicul meu sărut urmele pașilor tăi nevăzuți cel mai firav arbore Nicoletei, mereu îmi imaginasem că ai reușit să mă împaci deja pe rând cu vara cu părinții cu insomniile mirată vedeam … Continuă să citești poeme
ploaie în gerar nu poți opri ploaia asta nebună cum nu poți cere lumii să nu mai tragă obloanele de câte ori cineva își strigă deznădejdea. aruncat în tine însuți aștepți ca lumina să-și despletească părul și să-și abandoneze moliciunea în mătasea așternuturilor – așa te-ai putea bucura de măreția plină și nervoasă a clipei … Continuă să citești poeme
* Bucură-te de bucuria zilei ce ți se dăruie cu sfiala femeii dintâi! Bucură-te cât încă lumina brațelor ei te cuprinde; departe e umbra-ndoielii, dar nimic nu s-ar putea întâmpla chiar de-n preajmă ți-ar fi. Ești al lumii pe care-o sprijini cu puterile tale să-și afle chipul ascuns în arcanele timpului. Nimic nu poate schimba … Continuă să citești poeme
DE CÂND… De când ginerele meu, tânăr cercetător, a început să-şi caute arborele genealogic printre mocanii lui de pe Valea Arieşului, am descoperit, nu fără tulburare, înrudirea dintre etnologie şi geologie. M-a surprins la început scotocirea asta prin registre de naşteri, de cununii şi decese, prin arhive de primării, poduri de biserici, beciuri şi cruci. … Continuă să citești poeme
purtătorii de ricșe -la ce sunt buni poeții m-a întrebat un copil -dar fotbaliștii la ce sunt buni i-am răspuns dar tenismenii dar jucătorii de snooker dacă poeții n-ar fi buni la nimic ar dispărea ca birjarii birjari încă mai vezi pe la viena purtătorii de ricșe nu au dispărut doar și-au luat biciclete am … Continuă să citești poeme
1. în căpăţâna plină de gânduri a poetului aşa pe neaşteptate a venit toamna o frunză s-a răsucit pe ram şi vîrtejul maşinilor a sfărâmat-o s-au răsucit pe ruguri în cer îngerii aerul puţin acrişor puţin sărat a prins culoarea spălăcită a dimineţilor pierdute a smogului din inima arsă de băutură şi tutun şontâc-şontâc a … Continuă să citești poeme
Slab de înger M-am întors cu spatele la mine, nu mai merg înainte – serbez 1 Mai, zi căzută din rai într-o joi, acasă, la bloc. Singur, cu o sticlă de vin de la tata în față, roșu, nu mă gândesc la nimic, în timp ce restul lumii se distrează peste tot, la grămadă, „ca … Continuă să citești poeme
omul acesta ei cum nu știați omul acesta cu epoleții sub piele și kimono parfumat care se transformă-n statuie ecvestră și se-mbăiază în ape înghețate omul acesta care râde și se-nchină când trebuie care poartă siberia-n buzunar și butoni atomici la manșete omul acesta care amestecă timpurile istoriei precum pachetul de cărți care te bate … Continuă să citești poeme