Două talente, două poveşti care se scriu… Existenţa unui teatru municipal la Suceava mi-a prilejuit în ultimii ani mai multe pelerinaje în Bucovina mea natală şi mai multe întâlniri cu adolescenţi care scriu poezie, teatru sau proză… Mulţi mi-au cerut sfaturi şi mi-au trimis „încercările” lor literare. Iar unele „încercări” m-au impresionat prin curaj şi … Continuă să citești MATEI VIȘNIEC VĂ PREZINTĂ:
Pe zebră nu mă vezi nu mă cauți nici pe coridoare nici pe camera polaroid corpul meu nu vede alt corp printre țipete printre întinderi de oase cioară moartă pe trecerea de pietoni rămășițe întinse pe albul zebrei 5 minute mai repede nu reușesc performanța nu sunt o cioară să-mi ciopârțească mașinile corpul perfect sânge … Continuă să citești poeme
sunt o adunătură de cicatrici. țesuturi distruse şi renăscute, pentru ca mai apoi să fie iarăşi distruse. o adunătură de cuvinte şi insulte. sunt formată din tot ce mi-ai spus şi ce ai simțit. fiecare nesiguranță şi teamă de gânduri oculte. pielea mea este o foaie pătată de cuvinte nerostite. urmele tale au rămas pe … Continuă să citești poeme
Când tristețea este lipită de piele nimic din tine nu mai are culoare cuvintele și ele opace aleargă prin sângele decolorat, dacă te răzvrătești tonul te strivește cu ciocul masiv din punct devii punct de topire pentru visuri, așa încât taci drumurile toate se învârt după cuvinte moi seci distorsionate aplecate pe urechea celor înșirați … Continuă să citești MOARTEA ARE ALT NUME
la locul lor din închipuire, a mea și-a altora, am învățat statornicia de nevoie: din bucuria întregului din durerea desprinderii din beția singurătății mereu alte gări poduri case și cu ele mereu alte nume… și timpul, mereu numai al altora, în care se vărsa, ca de nicăieri un afluent, timpul meu și-ntr-o lume tot mai … Continuă să citești poeme
OAMENI TRIȘTI, OAMENI VESELI ȘI EU merg zilnic în gară mă plimb pe același peron poate mă recunoaște cineva și mă salută vreau să spun doar că sunt bine că exist și că scriu nu aștept niciun tren nicio rudă venită de departe niciun prieten din depărtări poate va veni o zi când cineva mă … Continuă să citești POETA DIN MUZEU
PRONUMELE STINGHER Ca într-un joc infantil cu eternitatea pe nisipul plajei am scris apăsat: VOI FI MEREU. Veni valul veni spuma veniră algele reducând serios mesajul ștergând optzeci la sută din el anihilând 8 litere din 10 pe nisip rămânând doar stingherul neajutoratul pronume EU. ZGÂRIETURA VIRTUALĂ …un transfug din ultimii ani ai uniunii sovietice … Continuă să citești LEO BUTNARU 75
ACUM Acum, când ziua se îngână cu ziua următoare, ca două pisici urmărindu-se pe acoperișul încins; când Astăzi nu mai e iar Mâine încă nu există, acum, tocmai acum mă podidește, brusc, dorul de tine. Acum, când privesc peste gardurile Walkiriilor, când pășunile hiperboree trec dintr-o dimensiune în alta, iar mâna ta cu degete subțiri … Continuă să citești CIRCULAȚIE PERIFERICĂ
despre tata Artemis spune e una din serile în care tata scufundă capul în poem și își ține respirația câteva ore bune când tata lipsește o bucățică din mine se rupe dinăuntrul lui și pleacă în lume și lovește capul de cer și dă cu mâinile de-a dura norii și trage sfori ca pe niște … Continuă să citești poezie
REGĂSIRE (eminesciană) Pereţii scâncesc răniţi de ochiul din vise. (ştiu sună aiurea, sună romantic). e totuși doar o proiecţie în vid psihanalizabilă. oricum, pare a fi târziu: cu mîne zilele-ți adaugi. în curând vei asista privitor ca la teatru la finalul vieţii tale nocturne sub lespedea blondă a soarelui. şi fără vreo emoție anume sunt … Continuă să citești Poeme
VIAȚA MEA LA BLOC Știu întotdeauna când se iubesc vecinii de deasupra, pereți subțiri, paturi care scârțâie. S-au schimbat câteva familii și fiecare avea un copil. Întotdeauna noaptea, când copilul doarme profund, întotdeauna scurt, câteva minute. Copilul de deasupra aleargă prin cameră, pereți subțiri, zgomote puternice. Vecinii de lângă mine sună întruna poliția, m-au chemat … Continuă să citești Poeme
Nu-i adevărat că domnul Șora ar fi murit subit la 107 ani. E o dezinformare politică. El trăiește dacă vă interesează. Din când în când chiar mai postează pe facebook. O face detașat și fără nicio grijă că iar nu va fi înțeles. Revine. Desenează ideea din text. Grafica lui e ca harta arterială dintr-un … Continuă să citești ȘORA
* van helsing credea că știe adevărul mereu acel adevăr cu a mare cel puțin la fel de concret ca și cele două arme ale sale cu gloanțe de argint viu și ștanțate cu numele său: van helsing cu toate astea nimeni nu crede în existența lui van helsing nici chiar el însuși dar așa … Continuă să citești poeme de RAUL POPESCU
Eu sunt poet din tălpi până la steaua. Diminețile mele sunt străzile care încep să prindă viață. Vezi, toți cei care trec pe lângă mine au aripi… Desigur, aripile lor nu se văd. Ei sunt niște îngeri secreți. Numai eu le văd aripile. Numai eu îi văd pe cei cu aripile albe și pe cei … Continuă să citești ÎNGERI SECREȚI
Gabrielei, in memoriam Moartea concomitent o stradă lungă scurtă cotită în zigzag ondulată în cerc pe când aveam succesiv 13 33 45 81 de ani omenești nu știam realmente nimic și deplângeam cele 12 minute de făt avortat îmi ziceam că ar fi fost mai bine așa respiri 12 minute aerul acestei planete cordonul ombilical … Continuă să citești MOARTEA SAU POEMUL SURPRIZELOR
ÎNTOARCEREA Casele de la munte au pereții din lemn, strâmbi ca o tentativă de îmbrățișare, afumați de sobe vechi. A noastră are pivnița din piatră de râu cărată cu calul de departe, zidită de tata între două beții. După moartea lui, o iarnă întreagă am ascultat sunetul dălții modelând grinda la ore târzii. Dimineața, în … Continuă să citești poeme
oare unde e scăpare o rază trece prin copacul ciudat, fără ramuri își lasă umbra peste pământul reavăn prin valea umbrelor am trecut și nici nu v-am văzut, am trecut cântând și nici frică nu mi-a fost, nici frică totul înverzise și copacul dădea și el semne aerul invada plămânii și înserarea respira stele către … Continuă să citești poeme
NOI OBOSELI Iarba aia crescută pe acoperișul casei cu turn îți arată locul unde a lăsat o urmă vizibilă moartea, îi spune copilului. Dar nu e casă, e biserică, nu? Acolo moartea s-a odihnit cine știe când. Dar cămila aceea? De unde a apărut cămila aceea cu o cocoașă și de ce nu știe să … Continuă să citești poeme
APROAPE PRIMĂVARĂ Seara ce se adună în vertebrele mamiferelor şi cafeaua băută trei sferturi și frazele unui monolog întrerupt un fel de histoire imaginaire care încearcă să înlocuiască viața odată cu senzația că altcineva răspunde la întrebări în locul nostru când fiecare colț al orașului din care vom pleca a început să ne reconstituie Ceasuri precise … Continuă să citești poeme
DESPRE TATA Artemis spune e una din serile în care tata scufundă capul în poem și își ține respirația câteva ore bune când tata lipsește o bucățică din mine se rupe dinăuntrul lui și pleacă în lume și lovește capul de cer și dă cu mâinile de-a dura norii și trage sfori ca pe niște … Continuă să citești poeme
Aflându-mă, aici, printre atâția poeți laureați, răsplătiți pe merit, desigur, cu felurite distincții, în lungul anilor, îmi pare că sunt un amărât, un sărăntoc rătăcit într-o adunare festivă alcătuită din cei mai bogați oameni ai acestor vremuri. Un prăpădit al cărui trecut, șterpelit de țărănci, a fost făcut sperietori de ciori pe câmpuri îndepărtate unde … Continuă să citești Printre poeți
Disperat până la Dumnezeu de existența mea cârtiță ce sapă-n lumină tunele de poezie pentru a-i vorbi mi-am cioplit un monument cu mușuroiul de cârtiță peste care mișună furnici și crește mai înaltă iarba – asta e tot doamne? Asta e tot (Din volumul Opera poetică, Editura Rocart, 2023)
Să nu-ți fie frică de viață bă zice Sile când se-mbată că nu înseamnă nimic ea e ca o fată îmbrăcată mireasă pe care o siluiești pentru prima și ultima dată și iar o facem lată bem vodcă și bere vodcă și bere până ne pierdem din putere atunci tocmai atunci trece Fela cu fusta … Continuă să citești Viața de mucava
Atunci în întunericul camerei priveam filmul în care plutea (în ciuda unor scene ce sărbătoreau un mic eveniment al personajelor) un fundal straniu de tristețe o premoniție a sfârșitului de film drama – pe măsura profunzimii personajelor timpul întâmplării lor într-un cadru în care astăzi nu se mai petrece nimic Costume impecabile și rochii distinse … Continuă să citești Retro