MESAJUL Cecyl și Eaton locuiau în păsări vii cine știe de când și doar cu câteva zile înainte de sfârșitul fiecărui anotimp primeau mesajul din picături de ploaie de la Marele Învățător. CĂLĂTORIA Fiul alături de care voi călători o viață întreagă călare pe asin cu toba de gât. Dinlăuntrul tobei furnicile roșii vor tamburina … Continuă să citești poeme
un poem ,,În vechea poveste egipteană Cei doi frați, scrisă sub domnia lui Ramses al doilea, în jurul anului 1300 î. e. n., citim că unul dintre frați și-a vrăjit inima și a pus-o într-o floare de salcâm și, atunci când floarea a fost ruptă, el a căzut mort, dar a reînviat când fratele său … Continuă să citești MITUL SALCÂMULUI
SÂNGE CALD ȘI FOTONI Acum nu-i mai pot face niciun rău, dar îi făcuseră tot ce se poate face și oamenii și demonii, cu schimbul. Cu mare durere, prietene, îți scriu, L-au coborât. Era greu. E jos, zace. Din mormântul nou, săpat în stâncă, (și acesta darul unui discipol discret) s-a trezit însă spre dimineață … Continuă să citești poeme
Într-o limbă uitată Am venit cu toții pe pământ cu un bilet de intrare la un spectacol în care spectatorii și actorii par să aibă o înțelegere pe care uneori o respectă, pe care, în destul de multe momente, o neglijează mulți pământeni pierd biletul de intrare în lume și toată viața rămân pe dinafară, … Continuă să citești poeme
Ne vor cânta greierii în cimitire și asta va fi cea mai mare realizare a vieților noastre într-un acces de minimalism copiii vor arunca la gunoi mobilele hainele cărțile fotografiile tot trecutul se va scurge ca apa murdară într-un canal doar iluzia că am trăit va rămâne doar iluzia o scândură într-un sicriu putrezit Cine … Continuă să citești poeme
Oedip – Enescu Beat de muzică cum însuși spunea în levitație, fără ancoră care-i o femeie uneori prințesă uneori dar mult mai fidel e câinele de la căpătâiul său dintr-un hotel parizian părăsit. Nichita nici Nichita n-a existat. A fost doar un vis din care se trezește oricine un țipăt al nou-născutului vorbind deja direct … Continuă să citești MICROPOEME CU NUME PROPRII
Copacul Iggdrasil. O vară cu Socrate Ca să ne-mpărtășim din clima ideală, când plouă peste țarini cu știință și cu sânge, o vară de răcoare vom petrece în vârful copacului ceresc. Lasă deci grijile recoltei și spada nemiloasă a soarelui, retrage-te-n penumbră, sub frunzele învăluite în tihna altei lumi, unde Socrate, volubil, încă ne-ntreabă despre … Continuă să citești poeme
Două talente, două poveşti care se scriu… Existenţa unui teatru municipal la Suceava mi-a prilejuit în ultimii ani mai multe pelerinaje în Bucovina mea natală şi mai multe întâlniri cu adolescenţi care scriu poezie, teatru sau proză… Mulţi mi-au cerut sfaturi şi mi-au trimis „încercările” lor literare. Iar unele „încercări” m-au impresionat prin curaj şi … Continuă să citești MATEI VIȘNIEC VĂ PREZINTĂ:
Pe zebră nu mă vezi nu mă cauți nici pe coridoare nici pe camera polaroid corpul meu nu vede alt corp printre țipete printre întinderi de oase cioară moartă pe trecerea de pietoni rămășițe întinse pe albul zebrei 5 minute mai repede nu reușesc performanța nu sunt o cioară să-mi ciopârțească mașinile corpul perfect sânge … Continuă să citești poeme
sunt o adunătură de cicatrici. țesuturi distruse şi renăscute, pentru ca mai apoi să fie iarăşi distruse. o adunătură de cuvinte şi insulte. sunt formată din tot ce mi-ai spus şi ce ai simțit. fiecare nesiguranță şi teamă de gânduri oculte. pielea mea este o foaie pătată de cuvinte nerostite. urmele tale au rămas pe … Continuă să citești poeme
Când tristețea este lipită de piele nimic din tine nu mai are culoare cuvintele și ele opace aleargă prin sângele decolorat, dacă te răzvrătești tonul te strivește cu ciocul masiv din punct devii punct de topire pentru visuri, așa încât taci drumurile toate se învârt după cuvinte moi seci distorsionate aplecate pe urechea celor înșirați … Continuă să citești MOARTEA ARE ALT NUME
la locul lor din închipuire, a mea și-a altora, am învățat statornicia de nevoie: din bucuria întregului din durerea desprinderii din beția singurătății mereu alte gări poduri case și cu ele mereu alte nume… și timpul, mereu numai al altora, în care se vărsa, ca de nicăieri un afluent, timpul meu și-ntr-o lume tot mai … Continuă să citești poeme
OAMENI TRIȘTI, OAMENI VESELI ȘI EU merg zilnic în gară mă plimb pe același peron poate mă recunoaște cineva și mă salută vreau să spun doar că sunt bine că exist și că scriu nu aștept niciun tren nicio rudă venită de departe niciun prieten din depărtări poate va veni o zi când cineva mă … Continuă să citești POETA DIN MUZEU
PRONUMELE STINGHER Ca într-un joc infantil cu eternitatea pe nisipul plajei am scris apăsat: VOI FI MEREU. Veni valul veni spuma veniră algele reducând serios mesajul ștergând optzeci la sută din el anihilând 8 litere din 10 pe nisip rămânând doar stingherul neajutoratul pronume EU. ZGÂRIETURA VIRTUALĂ …un transfug din ultimii ani ai uniunii sovietice … Continuă să citești LEO BUTNARU 75
ACUM Acum, când ziua se îngână cu ziua următoare, ca două pisici urmărindu-se pe acoperișul încins; când Astăzi nu mai e iar Mâine încă nu există, acum, tocmai acum mă podidește, brusc, dorul de tine. Acum, când privesc peste gardurile Walkiriilor, când pășunile hiperboree trec dintr-o dimensiune în alta, iar mâna ta cu degete subțiri … Continuă să citești CIRCULAȚIE PERIFERICĂ
despre tata Artemis spune e una din serile în care tata scufundă capul în poem și își ține respirația câteva ore bune când tata lipsește o bucățică din mine se rupe dinăuntrul lui și pleacă în lume și lovește capul de cer și dă cu mâinile de-a dura norii și trage sfori ca pe niște … Continuă să citești poezie
REGĂSIRE (eminesciană) Pereţii scâncesc răniţi de ochiul din vise. (ştiu sună aiurea, sună romantic). e totuși doar o proiecţie în vid psihanalizabilă. oricum, pare a fi târziu: cu mîne zilele-ți adaugi. în curând vei asista privitor ca la teatru la finalul vieţii tale nocturne sub lespedea blondă a soarelui. şi fără vreo emoție anume sunt … Continuă să citești Poeme
VIAȚA MEA LA BLOC Știu întotdeauna când se iubesc vecinii de deasupra, pereți subțiri, paturi care scârțâie. S-au schimbat câteva familii și fiecare avea un copil. Întotdeauna noaptea, când copilul doarme profund, întotdeauna scurt, câteva minute. Copilul de deasupra aleargă prin cameră, pereți subțiri, zgomote puternice. Vecinii de lângă mine sună întruna poliția, m-au chemat … Continuă să citești Poeme
Nu-i adevărat că domnul Șora ar fi murit subit la 107 ani. E o dezinformare politică. El trăiește dacă vă interesează. Din când în când chiar mai postează pe facebook. O face detașat și fără nicio grijă că iar nu va fi înțeles. Revine. Desenează ideea din text. Grafica lui e ca harta arterială dintr-un … Continuă să citești ȘORA
* van helsing credea că știe adevărul mereu acel adevăr cu a mare cel puțin la fel de concret ca și cele două arme ale sale cu gloanțe de argint viu și ștanțate cu numele său: van helsing cu toate astea nimeni nu crede în existența lui van helsing nici chiar el însuși dar așa … Continuă să citești poeme de RAUL POPESCU
Eu sunt poet din tălpi până la steaua. Diminețile mele sunt străzile care încep să prindă viață. Vezi, toți cei care trec pe lângă mine au aripi… Desigur, aripile lor nu se văd. Ei sunt niște îngeri secreți. Numai eu le văd aripile. Numai eu îi văd pe cei cu aripile albe și pe cei … Continuă să citești ÎNGERI SECREȚI
Gabrielei, in memoriam Moartea concomitent o stradă lungă scurtă cotită în zigzag ondulată în cerc pe când aveam succesiv 13 33 45 81 de ani omenești nu știam realmente nimic și deplângeam cele 12 minute de făt avortat îmi ziceam că ar fi fost mai bine așa respiri 12 minute aerul acestei planete cordonul ombilical … Continuă să citești MOARTEA SAU POEMUL SURPRIZELOR
ÎNTOARCEREA Casele de la munte au pereții din lemn, strâmbi ca o tentativă de îmbrățișare, afumați de sobe vechi. A noastră are pivnița din piatră de râu cărată cu calul de departe, zidită de tata între două beții. După moartea lui, o iarnă întreagă am ascultat sunetul dălții modelând grinda la ore târzii. Dimineața, în … Continuă să citești poeme
oare unde e scăpare o rază trece prin copacul ciudat, fără ramuri își lasă umbra peste pământul reavăn prin valea umbrelor am trecut și nici nu v-am văzut, am trecut cântând și nici frică nu mi-a fost, nici frică totul înverzise și copacul dădea și el semne aerul invada plămânii și înserarea respira stele către … Continuă să citești poeme