revizitări
Ion Cocora
Articol publicat în ediția
6/2021
Adevăr și agresivitate Primul mare succes scenic D.R.Popescu îl obține ca dramaturg cu Aceşti îngeri trişti, o piesă scrisă în perioada când la noi „pandemicul” realism socialist își dăduse duhul. Încă din spectacolul prezentat în 1969 în premieră pe țară de Teatrul (acum Național) din Târgu Mureș, în regia lui Eugen Mercus, cu rolurile principale, … Continuă să citești Cotidian și mit în teatrul lui D.R. Popescu (II)
revizitări
Ion Cocora
Articol publicat în ediția
11-12/2020
Un dublu debut dramaturgic Dumitru Radu Popescu aparține, ca și Marin Sorescu, categoriei de dramaturgi care s-au făcut cunoscuți mai întâi ca prozatori și poeți. O astfel de etichetare bazată exclusiv pe criterii cronologice, având drept reper genul primelor scrieri publicate, nu e însă deloc de natură să-l mulțumească. Dimpotrivă, îi zgândărește orgoliul, dându-și seama … Continuă să citești Timpul, mitul și cotidianul în teatrul lui D.R. Popescu (I)
revizitări
VICTOR IVANOVICI
Articol publicat în ediția
11-12/2019
La aproape două decenii de la apariție, răsunetul eseului Don Quijote, un metaroman (2000), al regretatei Luiza Petre Pârvan (1943-2018), nu e ușor de cercetat. Am totuși impresia că ecourile cu pricina nu au fost la momentul respectiv, și nici de atunci încoace, deosebit de abundente. Ceea e păcat. De unde și imboldul meu de … Continuă să citești Critică de întâmpinare… a posteriori: Un metaroman despre Don Quijote
revizitări
MIHAI VORNICU
Articol publicat în ediția
11-12/2017
Realism, naturalism, clasicism Idriot, arvanit, sau poate chiar turc, cel mai vechi strămoş atestat documentar al Caragialeştilor este bunicul lui Ion Luca, Ştefan, venit în Ţara Românească la începutul veacului al XIX-lea, ca bucătar al lui vodă Caragea, cel vestit pentru epidemia de ciumă din vremea lui. Săpături arhivistice mai noi îl dau originar din … Continuă să citești ION LUCA CARAGIALE SAU TALENTUL INTELIGENŢEI
