ROMÂNIA LITERARĂ 33-34
Din 28 iulie 2017. Ancheta „100 de ani de la Marea Unire” — Nicolae Manolescu: Marea Unire din 1918 n-a fost, pur și simplu, un moment istoric, ci un proces care a culminat cu Tratatul de la Versailles. Nu sunt singurul care vede în semnarea Tratatului corolarul politic al celor doi ani de război, în care au pierit sau au fost mutilați sute de mii de cetățeni ai României, îndeosebi țărani, mai întâi la Orlat, în Mărginimea Sibiului, apoi la Mărăști, la Oituz și la Mărășești, după ce membrii Consiliului de Coroană din septembrie 1916, cu două excepții, Regele Carol I și P.P. Carp, deciseseră intrarea țării noastre în război de partea Antantei (Franța, Rusia, Anglia, n. LIS), în pofida existenței încă din 1883 a unui acord cu Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria, n. LIS). Și Gabriel Chifu: Acest popor (român) ființează cu flux și reflux, cu căderi și redresări neașteptate, cu deconcertante, dezolante perioade de eclipsă și cu uimitoare momente de strălucire. Când îl crezi vlăguit, pierdut, prăbușit, el își adună miraculos energii nebănuite și renaște, se ridică surprinzător, dovedind resurse formidabile… Un asemenea moment de grație a fost, negreșit, data de 1 Decembrie 1918… Semnează, în cadrul anchetei, între alții: Irina Petraș, Ioan-Aurel Pop, Adrian Popescu, Alex Ștefănescu, Simona Vasilache, Răzvan Voncu. În alt sens, o punere la punct exemplară a președintelui USR, Nicolae Manolescu cu titlul „Conul Florian față cu reacțiunea” (trebuie citită cuvânt cu cuvânt), legată de „această vânătoare de vrăjitoare” a lui Al. Florian (Institutul „Elie Wiesel”) de a fi schimbată denumirea Mircea Vulcănescu… În sumar (în afara celor pomeniți): Gabriel Dimisianu, Paul Aretzu, Gabriel Coșoveanu, Mircea Anghelescu, Mircea Mihăieș, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Marius Miheț, Nicolae Sava, Ioan Holban, Corina Ciocârlie, Gellu Dorian, Andreea Teliban, Gh. Mocuța, Diana-Maria Șerban, Dragoș Grusea, Angelo Mitchievici, Dumitru Avakian, Tudora Șandru Mehedinți, Mariana Șipoș, Simona Drăgan.
STEAUA 6 / 2017
Apărută în iulie. La Ancheta revistei: „Șaptezeciștii” (răspund: Horia Bădescu, Mariana Bojan, Ioana Diaconescu, Irina Petraș, Petru Poantă, N. Prelipceanu, Al. Sfârlea, Cornel Udrea, Doina Uricariu, Ion Mircea), scrie Adrian Popescu: Nicolae Manolescu sau Alex Ștefănescu nu-i încadrează generaționist pe scriitorii șaptezeciști… Unii comentatori, printre care cei amintiți, neagă existența unei asemenea generații, considerându-i pe șaptezeciști coada cometei șaizeciste. Chiar un susținător al șaptezeciștilor în calitatea sa de lider echinoxist…, Ion Pop, îi inserează pe poeți în curentul neomodernismului impus de șaizeciști… Că, în general, șaptezeciștii nu au revoluționat tematic poezia, precum optzeciștii, ci au adâncit mai degrabă breșa ideologic-stilistică făcută de cei dinainte, impetuoși, augurali și victorioși, este adevărat. Exploziei i-a urmat un calm livresc, o contemplare a culturii autentice descoperite atunci… În alte pagini, „In Memoriam George Bălăiță” (semnează Corin Braga, Marius Neciulescu, N. Mareș). În sumar (selectiv): Ion Pop, Felix Nicolau, Marius Conkan, Angelo Mitchievici, Victor Cubleșan, Sonia Elvireanu, Andrei Doboș, Adrian Țion, Ioan-Pavel Azap, Virgil Mihaiu, Horea Poenar. Titu Popescu — „Psihiatrie politică”.
CULTURA 26 / 2017
Din 20 iulie. Ediție specială, ePaper, 42 de pagini. „In Memoriam Augustin Buzura” (semnează, între alții, Eugen Simion, Ioan-Aurel Pop, Ion Simuț, N. Bârna sau Patriarhul Daniel, Mitropolitul Ioan Robu; și soțul fiicei celui dispărut, George Cristian Maior). Spune Augustin Buzura (interviu luat de Angela Martin): Faptele mele, atâtea câte au fost, din anii când era foarte, foarte greu, când aveam de depăşit de multe ori mari riscuri, nesfârşite spaime şi dureri, au avut în subtext o nevoie personală, şi anume de a mă pune în acord cu propria-mi conştiinţă şi nimic mai mult… Am intrat totuşi în partid cu prilejul „Primăverii de la Praga” convins că schimbările în bine se pot face numai din interior… A fost la îndemâna oricui să observe că, după Revoluţie, au ieşit la suprafaţă mai ales impostorii, lichelele, nulităţile agresive, laşii şi profitorii de ieri… Între timp, Silviu Brucan a creat formaţiunea cunoscută G.D.S., care a început să facă ordine în cultură, politică şi societate, să dea note la purtare şi să stabilească ierarhii. Dar, se ştie, gedesiştii n-au luptat numai cu viii, ci şi cu morţii. În deplină siguranţă, sprijiniţi substanţial de Soros, dar şi de guvernul „comunist” care avea grijă să contribuie la afirmarea „fragilei noastre opoziţii”, au făcut liste cu colaboraţionişti, comunişti, buni şi răi, valoroşi şi nevaloroşi etc. exact cum procedaseră înaintaşii lor („de sânge şi de crez”), comuniştii de după ultimul război… Cât despre mine, am fost plasat de partea „rea” a baricadei… Aici, în minunata noastră ţară, ceea ce se petrece în politică, se petrece şi în literatură: nicio idee nu interesează, nicio dezbatere nu este posibilă, totul se reduce la nişte oameni care nu sunt purtătorii unor idei, ci exponenţii unor interese de grup, dar mai ales strict individuale. Aşa stând lucrurile, în timpul care mi-a mai rămas, lupta o port doar cu mine însumi şi cu hârtia albă. Restul sunt nimicuri, deşertăciuni… Iar astăzi, viaţa culturală este tribalizată, în locul criticii literare li se face, cu minime excepţii, o publicitate adesea deşănţată unor membri ai clanului.
LITERATURA DE AZI 649 și 651
Din 14 și 16 iulie 2017. Revistă online sub egida USR (de necrezut, are deja 200 de abonați; 15 lei pe lună, 40 lei la trei luni!). În 14 iulie, interviu serializat — întreabă Daniel Cristea-Enache: „Cu referire și la politicienii autohtoni, dar și la cetățeanul de pe stradă, adică la alegătorul generic: de ce nu mai faceți decât relativ rar cronică politică?” Răspunde Nicolae Manolescu: Fiindcă nu mai înțeleg nimic din viața politică… Spectacolul politic nu e numai grotesc, dar și absurd. Nici cei care se dau în spectacol nu înțeleg, în fond, nimic. Joacă roluri în care au fost distribuiți de marele păpușar, din prostie sau din interes. Cum multora dintre ei le place să se afișeze pe micul ecran: și ne oferă cu fiecare apariție prilejul de a le remarca lipsa de gândire și de limbaj. Unii sunt comici, alții tragici, dar vădesc, și unii, și alții, același dramatism al ignoranței. Cu alte cuvinte, nu știu despre ce vorbesc și nu vorbesc despre ce știu. Au, cu toate acestea, o imensă voluptate a datului cu părerea, care, am mai spus-o, reprezintă unica instituție pe deplin funcțională din România zilelor noastre. Opiniile sunt, de obicei, tranșante, cu atât mai mult când vin în contradicție cu realitatea. Tonul categoric și neadmițând replică înghite nesățios neadevăruri, aproximații, gogomănii pe care le scoate pe partea cealaltă cu o seninătate imperturbabilă și, fiindcă nu are nici gust, nici miros, gogomanului nu-i pasă de efectul pestilențial asupra anturajului său. Opresc aici caracterizarea discursului politic actual, care îmi provoacă aceeași infinită greață… În 16 iulie, Gabriel Chifu (interviu cu Odilia Roșianu, intitulat „Însingurat și onest”): Lumea scriitorilor nu e nicidecum cea mai bună dintre lumi, ba, dimpotrivă, în reprezentarea concretă, a momentului, se dovedește a fi un spațiu unde e greu să-ți duci traiul, uneori, la extremă, se dovedește de-a dreptul devastator. Aici se poate întâmpla, cu ușurință, să pieri tocmai pe când încerci să faci binele… Astfel încât, dacă ai posibilitatea să stai departe de locul acesta inospitalier, e bine să stai departe, să citești cărțile scriitorilor și să te bucuri de ele, fără să vrei să respiri același aer cu unii dintre autorii lor. E un mediu neprielnic, care afectează grav sănătatea și echilibrul lăuntric. Mie, din nefericire, așa și aici, în acest mediu, mi-a fost dat să-mi duc zilele. Dacă aș avea de ales, n-aș alege locul acesta…
BUCOVINA LITERARĂ 5-6 / 2017.
Apărută în iulie. Întreabă Adrian Alui Gheorghe: „Vă place vorba-n colţuri?” Răspunde Magda Ursache: Da, îmi plac şi mie vorbele-n colţuri, admit chiar că sunt colţoasă; după un fost activ CC/PCR, aş fi bilioasă (cuvîntul aparţine lui Caragiale). Adversarii, cu mult mai puţini decît bunii prieteni, mă numesc revanşardă, încrîncenată, pătimaşă… Cînd te declari pentru respectul valorilor reale îţi asumi anume riscuri. Sunt conştientă de ele. Mi-am şi creat adversităţi pe viaţă. În sumar, selectiv: Gh. Grigurcu, Al. Ovidiu Vintilă, Th. Codreanu, Ioan Holban, C. Cubleșan, Elena-Brândușa Steiciuc, Gh. Vidican, Adrian Dinu Rachieru, Liviu Antonesei, Isabel Vintilă, Doina Cernica, Mihai Ignat, Leo Butnaru, Petrișor Militaru, Liviu G. Stan, N. Havriliuc, Petru Ursache…
POLEMICI 3-4 / 2017
„Revistă de literatură” apărută în iulie 2017. Cu fotografii Brâncuși surprinzătoare (fotografii ale directorului revistei, Al. Buican, autorul voluminosului tom „Brâncuși. O biografie”, care trăiește în SUA; în revistă e prezent cu interviu și eseu). Andrei Marga: Din 2010 s-a intrat, de fapt, într-o lume diferită. Democraţia s-a pluralizat din nou, cu efecte variate – de la ieşirea benefică de sub controlul unor doctrine, la revenirea autoritarismului în forme mascate. Sub ameninţarea terorismului, devenit, la rândul său global, la frontiere recent desfiinţate, se reiau controalele. Dezvoltarea se dovedeşte dependentă de eforturi interne bine organizate, iar statul naţional revine în rol. În sumar: Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Flori Stănescu, Daniela Sitar-Tăut, Adriana Cînța. Mircea Coloșenco — „Constantin Brâncuși, prozator”. Constantin Călin: Cât costă Statul Român (adică pe noi toţi) indecizia de a stabili dacă în decembrie 1989 a fost revoluţie sau lovitură de stat?
ARDEALUL LITERAR Nr. 70-71
Revista a împlinit 20 de ani de când apare (la Deva). Interviu cu Gh. Grigurcu (realizat de Mariana Pândaru Bârgău): Între 1974 și 1990 n-am avut serviciu… Câinii au rămas prietenii mei cei mai apropiați… În 1954 am optat pentru Școala de literatură, echivalată în acel an cu o facultate,
nedându-mi seama de pericolele ce puteau veni de acolo. Viespar de îndoctrinare și delațiune… după numai un trimestru m-am pomenit exmatriculat… Poezia a reprezentat prima mea chemare literară… E drept că am scris și destul de multă critică, dar dintr-un motiv „prozaic”: acela de a câștiga într-un fel o identitate, de-a avea o profesie… Sunt foarte izolat... În sumar (selectiv): Octavian Doclin, Daniel Corbu, Rolf Bossert, Al. Ruja, N. Băciuț, Th. Damian, Valeriu Bârgău.