miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu

revista revistelor

Articol publicat în ediția 6/2018

ROMÂNIA LITERARĂ 19

Din 27 aprilie 2018. Editorial Nicolae Manolescu, „Despre climatul literar”: Climatul literar actual de la noi este cu siguranță cel mai anost din întreaga istorie modernă a literaturii… Interesul intelectual al disputelor a scăzut până la zero. Lumea literară s-a spart în bucăți, bătăliile au devenit strict personale, limbajul s-a degradat, nicio miză nu mi pare să le anime de la o vreme, în afara aceleia că „adversarul” (noțiune totuși prea nobilă în context) trebuie cu orice chip lichidat. Nu mai putem vorbi de democrație: cel mult, de anarhie. Polemica de idei a dispărut cu desăvârșire din spațiul public. Pamfletul suferă de o carență comică a talentului. Toate acestea condamnă climatul literar la o vegetare ideologică sau literară sempiternă. De aceea începeam prin a spune că avem parte în prezent de un climat literar coborât la un nivel cum n-a existat altul în istorie. Și asta, în condițiile în care libera exprimare e garantată… În sumar: Ion Vlad, Gabriel Dimisianu, N. Scurtu, Răzvan Voncu, Mihai Zamfir, Ion Horea, Grete Tartler, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Vasile Popovici, Mariana Filimon, Mircea Anghelescu, Gellu Dorian, Alex Ștefănescu, Ioan Holban, Ion Tudor Iovian, Sterian Vicol, Marius Miheț, Dumitru Avakian, Petre Tănăsoaica, N. Mareș, N. Dobrișan, Tudora Șandru Mehedinți. La Ochiul magic: Ce lipsește acestui circuit, autor-carte-receptare critică-cititori, pentru a funcționa…? În primul rând, lipsește o verigă sine qua non a lanțului lecturii: difuzarea cărților (mai ales a celor scrise de autori români!) este defectuoasă. Apoi, s-a indus o neîncredere a prezumptivilor cititori (și așa în număr redus în comparație cu celelalte țări din UE!) față de autorii români de azi. Iar la asta au contribuit, desigur, și acei inși iresponsabili, ei înșiși autori literari, unii de oarecare înzestrare, alții cu totul marginali, care au provocat în ultimii ani nenumărate scandaluri publice de o virulență fără precedent (Cronicar).

ORIZONT 4 / 2018

Întrebat de Cristian Pătrășconiu: „De ce credeți că este greu de pus în ierarhiile literare ceea ce, la noi, a fost între 1948 și 1990?”, Mihai Zamfir își menține opinia: În Istoria mea, aproape că mă feresc de acest interval. Și mă feresc fiindcă aceasta a fost singura perioadă din istoria literaturii noastre în care mecanismul fundamental al literaturii a fost viciat. În acest interval de timp s-a instalat un regim politic în care cenzura, comanda politică și supravegherea politică au avut așa de mare impact și importanță, încît spiritul însuși al literaturii s-a alterat. Eu am opinia mea… că într-un fel arată literatura scrisă normal, în libertate, și în alt fel arată literatura scrisă în dictatură… Știu că este trist ceea ce spun și, cîteodată, chiar inuman. Căci e inuman să recunoști, să zicem, la vîrsta mea, în generația mea, înconjurat de oameni pe care îi cunosc, că aproape jumătate de secol din viață ți-a fost furat, falsificat. Este greu să recunoști că, de fapt, din cauza unor condiții externe nenorocite, nu ai putut da, cu adevărat, măsura valorii tale în momentul respectiv… Perioada comunistă va fi expediată, a propos de literatură, în două pagini și asta va fi tot. În rest, se va trece la literatura de dinaintea comunismului și la cea de după căderea acestuia. Pentru că există în istoria fiecărui popor găuri negre, tragediinaționale, cînd și cultura este afectată foarte puternic și care sunt urmate, în general, de perioade mai favorabile, benefice. Istoria va prefera să se oprească asupra literaturii adevărate și scrise în libertate, decît asupra literaturii scrise sub teroare. Pentru că, legat de aceasta din urmă, toți își vor da seama că este vorba de o literatură deturnată, viciată, denaturată la limită. În sumar (selectiv): Cornel Ungureanu, Marcel Tolcea, Vasile Popovici, Călin-Andrei Mihăilescu, Al. Oravițan, Grațiela Benga, Snejana Ung, Ioana Moraru, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Paul Eugen Banciu, Al. Ruja, Marian Odangiu. Plus:LaudatioMagistri Andrei Pleşu et operumsuorum: Andrei Pleșu — Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara.

APOSTROF 4 / 2018

Ion Pop (la Ancheta realizată de Laura Poantă — „Scriitorii și riscurile meseriei”): Simţim nevoia de a ne exprima, de a ne „da cu părerea“ despre noi şi lume, într-un fel cât decât marcat personal. Să se ştie că am trăit, că trăim, şi nu tocmai degeaba… Încercăm să trăim în esenţial… Îmi controlez „orgoliul“ prin exerciţii de modestie… Mai degrabă sunt un singuratic, căci, oricât de sociabil s-ar strădui să fie, scriitorul se va retrage mereu în solitudinea sa fundamentală, în chilia lăuntrică de unde se poate judeca despuiat tocmai de vanităţişi poate gândi liber despre lumea din jur. Da, am şi capricii, dar încerc să le supraveghez, trăiesc şi stări de depresie şi de anxietate, – cine nu le are?Adrian Popescu, la aceeași anchetă: De ce scriu? Pentru a-mi justifica existenţa. Scriitorul nu este în acest sens, nicimai presus, nici mai prejos decât ceilalţi semeni… Ce are atunci în plus un scriitor? Talentul, evident, o ciudată însuşire nemeritată, dăruită, faptul de a încorpora inteligenţă critică în entuziasmul său sincer, inventiv şi fecund artistic… Disponibilitatea de a imagina imposibilul, senzaţia de verosimilitate a celor născocite,urmând consecvent o convingere nedemonstrabilă, sunt specifice scriitorului… Am primit cam toate premiile literare. Nu mai vreau, nu mai aştept niciunul… Dacă îmi vor supravieţui, printr-o minune, două-trei poezii din tot ce am imaginat din zorii tinereţii până în amurgul ireversibil, înseamnă că nu am făcut degeaba umbră pământului. În sumar: Marta Petreu, Sanda Cordoș, Cristian Vasile, Alice Valeria Micu, Irina Petraș, Gh. Schwartz, Dan Gulea, Marian Victor Buciu, Mircea Moț, Iulian Boldea, Ștefan Bolea, Olimpiu Nușfelean, C. Cubleșan, Rodica Marian, Radu Constantinescu. „Ion Agârbiceanu inedit” (Ilie Rad).

SCRIPTOR 3-4 / 2018

Convorbire între Ioan Holban și sociologul Nicu Gavriluță, „Ura negativă, ura pozitivă”: — E vorba că ura vine din instinct, iar cei care se opun urii sunt oameni care vin și pun o barieră culturală. — Da. Păi aici este esența problemei. În cazul urii dezlănțuite ai de-a face cu datele naturale, firești, primare, ale „omului de grotă”. Omul educat este cel care pune barieră urii prin constructele simbolice, culturale, juridice, sociale ale personalității sale. Totuși, mai trebuie spus ceva: ura nu dispare odată cu aceste bariere culturale… Poți înnobila ura. Eu mai găsesc o cale hermeneutică de terapie spirituală împotriva urii: aceea de a-i da urii un sens mai profund. Ura resemnificată poate fi preludiul unei viitoare iubiri și chiar al unei superioare înțelegeri. În alte pagini, Ioan Buduca e convins că hipnoza dă de gol „corpul eteric”: În afara stării de conştienţăobişnuite ar mai putea exista una. Explicaţiaantroposofică este simplă şi completă: hipnoza este o stare de somn indus prin voinţa unei alte persoane, care persoană preia comanda corpului eteric al persoanei adormite. Straniul explicaţiei stă în postulatul existenţei corpului eteric… Aşa invizibil cum este, antroposofia îl descrie ca fiind responsabil, între altele, de imaginile amintirilor noastre. Invizibil ochilor fizici, el dă vizualitatea din „ochii” memoriei. În sumar (selectiv): Ion Pop, Gellu Dorian, Dan Bogdan Hanu, Gh. Drăgan, Viorel Mureșan, Ioan Florin Stanciu, Ștefan Afloarei, Horia Zilieru, Andrei Moldovan, Cristina Chiprian, Constantin Cubleșan, Maria Pilchin, Vasile Iancu, Stelian Țurlea, Eugen Uricaru.

CONVORBIRI LITERARE 3 / 2018

Apărută în aprilie. Ioana Diaconescu: „Am deschis Dosarul 01607 v.1 – Artă și Cultură volumul II din Arhiva C.N.S.A.S. instrumentat de Inspectoratul Județean Iași – Securitate”… De curiozitate: Unii tineri creatori din dorința de afirmare și aflîndu-se sub influența unor elemente dușmănoase caută să strecoare în lucrările lor unele concepții și idei ostile. Astfel putem cita cazul numitului VASILIU LUCIAN, poet, muzeograf la Muzeul de literatură al Moldovei, membru al Cenaclului „Junimea”, care aflîndu-se sub influența numiților PIȚU LUCA, lector la Universitatea Al.I. Cuza, ANTONESEI LIVIU, cercetător la Centrul de Științe sociale (lucrați în DUI de către Serv. 3 pentru relații suspecte cu foștii lectori francezi), a strecurat în volumul de versuri publicat la editura „Junimea” din Iași – „Mona Monada” –, poezia „Proprii ipostaze ale propriei geneze”. În poezia respectivă autorul în mod anagramat face afirmația: „De multe ori lovitu-m-au în tinerețea mea/și niciodată nu m-au biruit”, iar în literele amestecate din textul poeziei apare numele șefului statului roman. De asemenea, în volumele date cu autograf, autorul taie cuvîntul “TATA” și îl înlocuiește cu „DICTATORUL” făcînd aluzii la personalități politice. Cel în cauză este lucrat prin DUI; activitatea sa a fost documentată pentru influențare pozitivă… Din sumar (selectiv): Cassian Maria Spiridon, Ana Blandiana, Elvira Sorohan, Gh. Grigurcu, Basarab Nicolescu, Ioan Holban, C. Bostan, Cristian Livescu, C. Dram, Adrian Dinu Rachieru, Antonio Patraș, Emanuela Ilie, Ioan Lascu, C. Coroiu, Gellu Dorian, Andrei Țurcanu, Th. Codreanu, Valentin Coșereanu, Liviu Papuc, Mircea Platon, Ovidiu Pecican, Ion Papuc, N. Sava, Valentin Talpalaru, Dana Raluca Schipor.