poeme
MARIAN DRĂGHICI

Hoapa

Articol publicat în ediția 4/2019

lui ioan buduca

dacă
unui ins oarecare
i-ai luat păhăruțul din glandă
în fața ta
nu rămâne nimic.

dacă stai la masă față în față cu el
și dintr-un ordin obscur
i-ai luat păhăruțul din glandă
gafa e uriașă –
în fața ta, instant
pe locul lui o șapcă sau pălărie.

dacă stai la masă față în față cu ea
și, vesel excesiv
i-ai luat păhăruțul din glandă
gafa e și mai și –
o vezi aprinzându-se toată,
și-apoi, oricât ai turna ca s-o stingi,
în fața ta, pe locul unde se afla,
nici măcar un fulg
din cea mai simpatică cenușă.

dacă stai la masă față în față cu ei, cu ele
și le iei din glandă păhăruțele cele
gafa e, la scara umanității,
strigătoare la stele.

bref (ce vreau să spun):

Unul,
Singur
a băut
cu paharul

noi
toți
bem
cu păhăruțul

punct.

vorba e
ce pisica penelopii bem
apa sau v(o)alul
pisica sau localul?

că totuși
înainteagropii a existatgroapa
înainteahopului
hoapa

altfel nu se explică
țâpurita de peurmă a domnului Steiner:

uitehoapa
saregroapa!