miscellanea
LIVIU IOAN STOICIU

revista revistelor

Articol publicat în ediția 7/2019

ROMÂNIA LITERARĂ 23

Din 31 mai 2019. Ioan-Aurel Pop, la Comentarii critice: Autor al cărții recent apărute – „1848-1989: de la Primul la Noul ʼ48” –, Adrian Niculescu propune o comparație a celor două revoluții, situate la aproape un secol și jumătate una de alta, iar primul numitor comun remarcat este setea de libertate a românilor… Adrian Niculescu este de acord că, precum în cazul celei din 1989, această revoluție din 1848 a fost o lovitură de stat militară, ceea ce înseamnă că inevitabil orice revoluție este și o lovitură militară, dar nu toate loviturile militare sunt și revoluții… Prin aceste judecăți de valoare, istoricul, cu viziune largă universală, face ca opoziția sau antiteza invocată de mulți între lovitură de stat și revoluție, la 1989, să fie superfluă… Prin ambele mișcări – cea de la 1948 și cea de la 1989 – s-a urmărit intrarea sau reintrarea noastră în Europa, în Europa care conta și care devenise modelul de civilizație avansată și de cultură de cel mai înalt nivel. Cu alte cuvinte, cele două revoluții au marcat și descătușarea noastră din captivitatea Răsăritului și sincronizarea/ resincronizarea cu lumea Occidentului european, de unde ne veniseră odată numele etnic, limba, credința și, în fond, identitatea… Este vorba despre un elogiu bine documentat al acestei idei de libertate. Cartea ne obligă să nu mai bagatelizăm ceea ce a fost și este de valoare pentru „mulțimea” aceasta (pentru unii informă), pe care se cuvine să o numim poporul român sau națiunea română. Altminteri riscăm să devenim pigmei și să ne disprețuim, în primul rând, pe noi înșine. Cartea este și un îndemn de a ne prețui – în chip realist – noi pe noi, ca să ne poată prețui și alții. În sumar (selectiv): Ștefan Cazimir, Remus V. Giorgioni, Ilie Rad, Daniel Cristea-Enache, Mircea Anghelescu, Simona-Grazia Dima, Mircea Mihăieș, Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Mircea Coloșenco, Alexandra Ciocârlie, Gheorghe Grigurcu, Angelo Mitchievici, Grete Tartler, Virgil Mihaiu, Horațiu Stamatin, Marius Miheț, Cristian Pătrășconiu, Alex Ștefănescu, Vasile Spiridon.

RAMURI 5 / 2019

La Editorial, Gabriel Coșoveanu, „Definiți termenul competență”: Dinspre academic, mai ales cu propagarea atât de bizar-lesnicioasă a lui political correctness, observăm cam același trend de contestare a autorității… De ce ar sta radical diferit lucrurile în sfera artisticului? Aici, vanitățile general umane sunt potențate de particularitatea exhibării operei… Criticii literari sunt cei mai suspectați de incompetență, iar postura lor e ingrată, dar nu și abandonabilă, din motive la mintea cocoșului: nu-i poți lăuda pe toți, căci aici nu funcționează nici democrația, nici îngăduința față de nevoiașul cu talentul, dacă îi lauzi, n-o faci suficient de apăsat, și nici de des, iar dacă nu rostești cuvântul geniu, tot degeaba. În ochii literatului „neprins” în canon (ar fi bine spre creasta acestuia, ca să moară de invidie dușmanii), criticul, chit că munca sa esențială e cea de filtrare axiologică, de selecție, este un incompetent pentru că nu l-a consemnat, nu l-a ridicat în slăvi pe el, supremul. Rămâne consolarea, absolut eficace psihologic, prin care membrii salonului refuzaților se întâlnesc între ei și delirează, convenabil pentru fiecare ureche, despre valorile lor individuale, uneori iscându-se diferende de rit infantil: uite, eu sunt cel mai bun, urmezi tu… În sumar (selectiv): Gh. Grigurcu, Aura Dogaru, Adrian Popescu, N. Prelipceanu, Mihail Ghițulescu, Cristian Pătrășconiu, Cătălin Stănciulescu, Daniela Micu, Gabriel Nedelea, Gabriela Gheorghișor, D. Ungureanu, Simona Preda, Elsa Dorval Tofan, Teodor Preda, Alexandru Cazacu, Viorica Gligor, Gabriela Rusu-Păsărin.

EUPHORION 1 / 2019

Număr apărut la sfârșitul lunii mai. Gheorghe Grigurcu: Centenarul scurs de la evenimentul istoric din 1918 cunoaște patru perioade distincte ale evoluției liricii noastre: a) Interbelicul, cea mai substanțială dintre ele, întrucât înregistrează un „vârf” al creației moderniste, incluzând și avangarda, Blaga, Arghezi, Bacovia, Ion Barbu au înscris un soi de clasicism al formulei, însoțiți fiind de o seamă de alți autori indenegabil importanți. b) Anii cei mai sumbri ai totalitarismului comunist, 1948-1965, când scrisul literar în genere s-a zbătut între cenzură și compromisul politizării, la care din păcate au marșat și câțiva scriitori de prestigiu ai deceniilor anterioare. Singura lumină de atunci, una tragică, N. Labiș. c) Răstimpul dintre 1965 și 1989, în care o „liberalizare”, de altminteri cunoscând treptat o serie de retractilități, a făcut posibilă o anume revenire la normalitate. Precedată de câțiva poeți mai vârstnici precum Gellu Naum, Ștefan Aug, Doinaș, Ion Caraion, se impune acum triada de aur a liricii noastre din acei ani: Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru. Totodată se afirmă alte nume de bună calitate… Dar o mai mare vogă o are o altă grupare, mai mult ori mai puțin oficializată, avându-l cap de serie pe Nichita Stănescu… d) Perioada actuală, începând cu evenimentul din 1989. Se publică enorm, câmpul scriptic fiind parazitat de veleitari, dar există și destui poeți pe care-i putem considera a fi de bună condiție. Deocamdată aceștia utilizează un limbaj oarecum comunitar, așa încât e greu de extras din masa lor o listă de nume exponențiale. Până una-alta domină tot poeții mai în vârstă, „șaizeciști” și „optzeciști”. Dacă cele două generații și-au impus fără mare zăbavă reprezentanții, barzii mai tineri par a se complace în ambiguitatea unui colectivism prelungit. După toate aparențele, recolta nominalizării lor urmează a fi culeasă mai târziu. În sumar (acest număr de revistă e dedicat lui Lucian Blaga – „Un secol de la debut”), selectiv: Ioan Radu Văcărescu, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Dorin Ștefănescu, Iulian Boldea, Ion Dur, Dumitru Chioaru, Viorel Mureșan, Mariana Codruț, Simona Grazia-Dima, Ion Tudor Iovian, Petruț Pârvescu, Valentin Dolfi, Paul Tumanian, N. Suciu, Al. Cistelecan, Rita Chirian, Radu Vancu, Rodica Grigore, Mircea Braga, Emil Cătălin Neghină.

HYPERION 300

Numărul 4-5-6 din 2019. Gellu Dorian (fondator al revistei), pe prima pagină: Iată că am ajuns și la numărul 300, deși suntem în anul al 37-lea de apariție… De la apariția ei, din ianuarie 1983, revista, sub denumirea de „Caiete botoșănene”, timp de șapte ani, în acele vremuri comuniste, a apărut, ce-i drept, în corpul revistei „Ateneu” din Bacău, lunar, cu regularitate de ceasornic… În dimineața zilei de 24 decembrie 1989 a apărut primul număr al revistei „Hyperion” care, astfel, a preluat portofoliul și tradiția revistei „Caiete botoșănene”, cu apariție, de atunci, la Botoșani… Am reușit să menținem revista în viață, cu apariții trimestriale, cu puține perioade de pauză, cu numere cumulate (de aici și diferența atât de mare de numere), pentru continuitate, ajungând astfel să facem din revista de cultură „Hyperion” cea mai longevivă revistă din istoria presei culturale botoșănene, o instituție de nivel național, care alături de instituția Premiului Național de poezie „Mihai Eminescu” sunt cele mai vizibile și recunoscute instituții de cultură botoșănene pe plan național… În alte pagini, invitatul revistei – Daniel Corbu: Consider, am mai spus-o, că a scrie poezie fără inspirație e o lipsă de bun simț. Odată cu apariția teoriilor despre postmodernism, au apărut tehniciștii, inginerii de text, autorii și autorlâcul, prestidigitatorii fără metafizică, fără blestemul și sfâșierile poeziei. Astfel, lumea e plină de autori, dar poeți sunt foarte puțini. Poezia nu a numai joc, parodie, bășcălie în limbaj de multe ori prozaizat, ea implică misterul, magia… Sunt dialoguri și cu Gabriel Alexe și Lucia Olaru Nenati. În sumar (selectiv): Robert Șerban, Emilian Galaicu-Păun, Irina Nechit, C. Rupa, Vasile Tudor, Cristina Șoptelea, Florentina Toniță, Valentin Talpalaru, Radu Florescu, D. Necșanu, Marius Oprea, D. Ungureanu, C. Arcu, Leo Butnaru, Simona-Grazia Dima, Theodor Damian, N. Sava, Victor Teișanu, Adrian Lesenciuc, N. Corlat, Radu Voinescu, N. Oprea, Mircea A. Diaconu, Th. Codreanu, Lucia Țurcanu, Al. Cistelecan, Ioan Holban, Ovidiu Pecican, Magda Ursache. Și Ioana Diaconescu, „Scriitorii ce vor fi urmăriți după eliberarea din închisoare”.

OLTART 27

Numărul 2, luna mai 2019, apare de opt ani la Slatina, redactor-șef C. Voinescu. Pe înțelesul tuturor, Paul Aretzu (de vorbă cu Simona Dumitrache): Dacă nu înțelegi că viața, cu bucurii și dureri, cu sănătate, cu boală, cu așteptări și împliniri, cu creație, cu procreație, cu iubire, cu dezamăgiri, cu zi, cu noapte, cu zi iar, este unică și că ți s-a dat șansa ei, ți s-a oferit posibilitatea de a experimenta un miracol, atunci te vei afla, indiscutabil, în afara înțelepciunii… Înțelepciunea ne învață să ne mulțumim cu cât avem, dar și să facem totul pentru a avea mai mult… În sumar (selectiv): Dorin Popescu, Cornel Niculae, C. Preda, Costel Stancu, Daniel Marian, Zenovia Zamfir, Octavian Mihalcea, Oana Glasu, Mihaela Albu, Petruț Pârvescu, Adrian Simeanu, Katya Kelaro.