Citesc noul roman al lui Gabriel Chifu după o raită prin ce am scris despre precedentele, pentru a identifica prelungiri. Și nu uit o mai veche afirmație a lui: „proza din ultimii ani îşi verifică şi îşi exersează lent capacitatea de a spori realul prin ficţiune”. Așadar, în Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de … Continuă să citești Sporind realul prin ficţiune
Pe 7 februarie 1934, s-a născut la București Florin Mugur, pe numele său adevărat Legrel Mugur. Foarte activ în anii ’70 și ’80, când au apărut cele mai multe dintre volumele sale de poezie – dintre care enumăr Cartea regilor (1970), Cartea prințului (1973), Piatra palidă (1977) , Viața obligatorie (1983), Spectacol amânat (1985) și … Continuă să citești Scriitorul și „Luna de cașcaval”
În general, în ziua de azi, lumea vorbește despre poeta Ana Blandiana având în minte aproape exclusiv chipul militantei civice omonime, al președintei Alianței Civice, al femeii energice aflate permanent în preajma seniorului Corneliu Coposu, al ctitorului miraculosului monument al neuitării crimelor comunismului, care este Memorialul Sighet. În frenezia decerebrată a lumii contemporane puțină lume … Continuă să citești GRĂDINA DIN SPATELE CASEI
Eugen Lungu formula „conceptul” răspunzând la întrebarea de ce a debutat atât de târziu. „Am spus fără niciun echivoc – mi-era frică că nu voi aduna nimic bun din sutele de articole și studii publicate până atunci în presă. Mă cutremuram la ideea să privesc îndărăt (chestia asta eu o numesc «Complexul Orfeu») – dar … Continuă să citești DESPRE COMPLEXUL LUI ORFEU ȘI ALTE ANXIETĂȚI ALE LITERARULUI
Am în față ediția a doua a cărții lui Petru Ursache consacrată lui Maiorescu, esteticianul, apărută inițial în 1987, text necorijat de autor, întrucât „n-a fost necesar”, după cum precizează într-o notă introductivă devotata îngrijitoare a sa, Magda Ursache. Dovada verticalității de conștiință a cărturarului ieșean, care și de data aceasta s-a arătat imun la … Continuă să citești Pornind de la Maiorescu
După douăzeci de ani, iată, Ion Mureșan publică ediția a doua, revăzută și adăugită, a Cărții pierdute. O recitesc și cu gândul la poemul său din numărul 50 al României literare, Dezagregarea, poem despre „acea ezitare prelungită între sunet și sens”, cum ar spune Paul Valéry. Poem antifrastic, căci de-plângerea e elogiu, iar versurile intermediază … Continuă să citești CARTEA REGĂSITĂ
Fără recomandarea entuziasmată a vechiului meu prieten și colaborator de la Cuvântul, Dan Ciachir, nu cred că m-aș fi apucat, în permanenta criză de timp specifică vremurilor pe care le trăim, să citesc o monografie de peste 300 de pagini despre… Maria Tănase. Îi pot asculta cu plăcere melodiile, atunci când dau peste ele întâmplător, … Continuă să citești PORTRET PE GAURA CHEII
Având în vedere că unele nuvele ale lui Vitalie Ciobanu le-am citit în reviste, când i-am deschis noua carte de proză de la Humanitas, m-am oprit mai întâi la un titlu necunoscut mie, care mă trimitea la Aleph-ul lui Borges: Globul de cristal. Intuiam aici o artă poetică, pe care mi-o sugera şi secvenţa reprodusă … Continuă să citești Realismul magic al lui Vitalie Ciobanu
Constantin Cheianu (născut în 1959) este o personalitate polivalentă în Basarabia. Scriitor, dramaturg, actor, publicist, intelectual implicat civic, apreciat pentru rubricile de comentariu, dar și pentru emisiunile de satiră politică pe care le are la Jurnal TV – una dintre puținele televiziuni independente de la Chișinău din perioada „statului captiv”, cum i s-a spus regimului … Continuă să citești Un bucătar muncit de patimile cărnii și ale inimii
Parafrazez titlul unui roman de succes la începutul anilor 90, intrat în primele manuale „libere”, dacă nu mă înșel singurele fragmente literare care au provocat polemici până în parlament. Pentru că muzica, alături de literatură, arte plastice și film sunt personajele principale ale jurnalului lui Ciprian Măceșaru. Pentru mine, străin de lumea literară, Ciprian a … Continuă să citești MUZICI ȘI FRAZE
Zenovie Cârlugea ne oferă un amplu tablou al oamenilor cu care a relaționat Eminescu. Unic în bibliografia eminesciană. Condiția tehnică de „dicționar monografic” a acestei lucrări cedează treptat impresiei de producție epică, cu numeroase personaje, fapte, analize, nuanțe, într-o revărsare ce poate capta interesul cititorului sub un unghi existențial căruia trecutul îi adaugă o sugestie … Continuă să citești Lumea lui Eminescu
Scriind despre Critică şi empatie (2017), numeam cronica literară varianta soft a vieţii intelectuale a Constantinei Buleu, căci există și e unanim recunoscută și varianta sa hard. Cercetător ştiinţific la Filiala clujeană a Academiei Române, cu stagii de cercetare în universităţi din Occident, ea este autoarea unor volume impresionante prin informaţie, capacitate de cuprindere şi … Continuă să citești Timpul prezent al culturii
Deși a debutat în anii ’80 în paginile revistei Familia, perioadă în care a frecventat și cenaclurile „Junimea” și „Universitas”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu și, respectiv, Mircea Martin, Marian Ilea s-a impus, în 1990, prin debutul său în volum cu Desiștea, urmat, în 1996, de Desiștea II. Ambele volume revelau un prozator aparte, cu … Continuă să citești Marian Ilea și lumea Mittelstadtului
Poligon al diversiunilor de tot felul organizate de politicieni aflați în deficit de credibilitate, sau pentru a acoperi eșecuri de politică internă, relațiile dintre români și maghiari rămân în mod real o mare necunoscută. Foarte mulți români își imaginează că știu totul despre maghiari fără să fi călcat vreodată prin teritoriile locuite de aceștia și … Continuă să citești ROMÂNII ÎN LITERATURA MAGHIARĂ
Poetul-cel-cu-cartea-în-mână-născut, Emilian Galaicu-Păun e într-o permanentă polemică & concurenţă cu literatura lumii, dar şi cu sine însuşi. Astfel, modernitatea sa, poet al căutărilor şi al experimentului perpetuu, este structural-organică, nu conjuncturală. O antologie de autor din 2015, intitulată Arme grăitoare, îi încheia epoca poemelor „late”, cu versuri atât de lungi („cât ţărmul românesc al Mării … Continuă să citești IDILE POSTMODERNE & ELEGII SCRISE PE ȚINTIRIMUL SATULUI MONDIAL
După șase ani de la apariția primul său roman, Cântecul mării (Cartier, 2012), bine primit de critică, Oleg Serebrian revine cu o nouă carte de ficțiune și nu știm dacă uimirea legată de noul său roman nu e mai mare decât surpriza debutului în proză al unui istoric și specialist în geopolitică – domeniul care … Continuă să citești „Woldemar” sau descoperirea lumii
N-are oare critica într-un fel rolul unei creații epice izvorîte din conștiința autorului său, o substituție a expresiei subiective printr-un imaginar dat de obiectul comentariilor? Volumul de proză al criticului Constantin Trandafir la care ne referim acum, care, conform explicației d-sale, „încearcă să creeze o lume din combinația realității cu ficțiunea, din banalități și profunzimi, … Continuă să citești Realmente un Infern
S-a întâmplat să asist debutul editorial al lui Ilie Rad cu Peregrin prin Europa. File de jurnal: Viena, Praga, Varşovia, Budapesta (1998), carte apărută în colecția Akademos îngrijită de mine la Editura Didactică și Pedagogică. I-am remarcat de la început pasiunea de arhivar implicat, adică de intelectual dornic să parcurgă evenimente culturale prin intermediul marilor … Continuă să citești Peregrin prin țări și cărți
În general, dispariția unui scriitor este urmată de o intrare a operei acestuia într-un con de umbră pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Situație valabilă inclusiv pentru cei care, aproape până în ultima clipă, erau prezențe active în spațiul public, se bucurau de multă popularitate în mass-media. Să nu-i amintesc decât pe Octavian … Continuă să citești ÎN CĂUTAREA LUI BRÂNCUȘI
Sincronizarea literaturii române din Basarabia cu cea din Ţară e o poveste aparte, foarte diferită în diversele etape ale istoriei literare (e interesant să observi cum sunt prezenţi, de exemplu, paşoptiştii Russo şi Donici, dar lipsesc, aproape cu desăvârşire, interbelicii, deşi istoric şi geopolitic ar fi trebuit să fie invers). Iar o secvenţă relativ scurtă … Continuă să citești JOCURI LITERARE PE CÂMPUL ISTORIEI
Înfățișîndu-ne al treilea d-sale volum pe tema morții, Dumitru Augustin Doman ne dovedește încă o dată că nu are așa-zicînd vocația morții, ci una a vieții. Vede moartea de la o distanță suficientă pentru ca aceasta să poată fi nu doar apreciată lucid, dar și sfidată, luată peste picior în temeiul unor rezerve de vitalitate … Continuă să citești Jocul cu moartea
După debutul din 1982 cu volumul de poezii Viața fără sentimente, Constantin Pricop s-a preocupat mai mult de cariera universitară și, mai ales, de istoria literară. Să amintim, de exemplu, excelenta teză de doctorat Seducția ideologiilor şi luciditatea criticii (Editura Integral, Bucureşti, 1999), unde profesorul s-a ocupat de fenomenul complex al criticii literare dintre cele … Continuă să citești POEZIA DUBLU DISTILATĂ
Anca Hațiegan a debutat în 2010 cu volumul Cărţile omului dublu. Teatralitate şi roman în regimul comunist, în care analizează regimurile totalitariste din perspectiva amplificării „teatralității“ specifice omului şi societăţii moderne. Carte doldora de sugestii,bine scrisă și bine primită de critică. Echinoxistă, prezentă cu studii și eseuri în presa literară și în multe volume colective, … Continuă să citești Scene din viața teatrelor de altădată
Cărtărescu este Cărtărescu. Oricât de mari și spectaculoase ar fi anunțate în materialele promoționale schimbările pe care le-ar aduce fiecare carte nouă a prozatorului, ceea ce iese până la urmă în evidență este elementul care le apropie și care reprezintă marca inconfundabilă a prozatorului Mircea Cărtărescu (pentru că despre prozator a venit acum vremea să … Continuă să citești CARTEA COPILĂRIEI